ICCJ. Decizia nr. 3721/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3721/2012
Dosar nr. 4390/2/2010
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T.V. să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe acesta.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat următoarele:
În fapt, prin Cererea nr. P 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, se solicita, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, verificarea, sub aspectul stabilirii calităţii de agent sau de colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar.
Ţinând cont de faptul că domnul T.V. este deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, precum şi faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), cererea formulată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este legală.
S-a mai arătat că aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. Di/1/391 din 6 februarie 2009, domnul T.V. a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1977, de către Inspectoratul Judeţean de Securitate al Municipiului Botoşani, „pe linia problemei (Turism), precum şi pentru supravegherea informativă a membrilor cenaclului literar « Mihai Eminescu » din Botoşani". A semnat Angajament la data de 26 mai 1977 preluând numele conspirativ de colaborator „Tudor".
Pârâtul T.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepţie, respingerea acţiunii formulata de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca inadmisibilă întrucât a fost formulată în baza Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice, act normativ înlocuit prin O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, iar pe fondul cauzei să se constate că aceasta cerere în constatare este netemeinică şi nelegală.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 3468 din 16 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii faţă de pârâtul T.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Pârâtul T.V. este deţinător al titlului de luptător pentru Revoluţia din decembrie 1989 şi în raport de dispoziţiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, modificată şi completată, au fost demarate verificările necesare la cererea S.S.P.R.D. 1989 prevăzute de lege potrivit art. 33 alin. (1) din ordonanţă.
S-a reţinut din cuprinsul Notei de constatare emisă de C.N.S.A.S. că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator al Securităţii de I.J.S. Botoşani în anul 1977 „ pe linia problemei turism şi pt. supravegherea informativă a membrilor Cenaclului literar Mihai Eminescu din Botoşani”.
S-a reţinut din raportul privind modul cum a decurs recrutarea pârâtului din 30 mai 1977 că acesta a furnizat organelor de Securitate o serie de informaţii sub numele conspirativ de colaborator „T.”.
Astfel, a furnizat informaţii despre cunoştinţele pe care le are în atelierul de proiectare unde acesta îşi desfăşura activitatea profesională, relatând despre N.G. cu referire la anturajul acestuia şi la afirmaţiile negative pe seama unor nemulţumiri pe care le are, precum şi informaţii despre o profesoară Z.E., care avea relaţii cu Biblioteca Franceză prin corespondenţă.
De asemenea, pârâtul a furnizat informaţii despre o altă persoană, funcţionar la Casa de Cultură, care avea relaţii cu cetăţeni francezi şi despre o altă persoană care i-a relatat despre întâlnirea pe litoral cu cetăţeni străini şi discuţiile cu aceştia.
Din notele informative semnate de pârât cu numele conspirativ din cursul anilor 1977 şi notele de analiză a informatorului semnate de locotenent major R.C. din cadrul I.J.S. Botoşani, cât şi din fişa personală semnată de acelaşi ofiţer de Securitate în anul 1979, precum şi nota de analiză din 3 aprilie 1980 semnată de acelaşi ofiţer s-a reţinut că activitatea pârâtului de furnizare de informaţii către Securitate a făcut dovada unor calităţi apreciate de ofiţerii de legătură, acesta realizând o analiză a informaţiilor furnizate din care a dovedit că „şi-a însuşit instructajul făcut, răspunzând în majoritatea cazurilor scopului pt. care a fost recrutat”.
Din materialul probator aflat la dosar s-a constatat că furnizarea unor informaţii despre anumite persoane a fost făcută conştient de către pârât şi au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată care era prevăzut în art. 28 din Constituţia României de la acea dată coroborat cu art. 17 şi 19 din Pactul Internaţional Privind Drepturile Civile şi Politice.
S-a constatat astfel că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată, materialele informative furnizate de către acesta având relevanţă conform dispoziţiilor legale amintite.
Recursul
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs T.V.
În motivarea cererii de recurs, pârâtul T.V. a arătat în esenţă următoarele:
- Arată recurentul că potrivit notelor de analiză, a furnizat un număr de 7 informaţii din care 3 informaţii privind cetăţenii străini aflaţi în vizită în România şi care nu desfăşurau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, o informaţie pe linie de combaterea corupţiei, fructificată de organele de poliţie, trei informaţii interne vizând sustragerea de icoane din patrimoniul cultural-naţional.
Despre acestea arată recurentul, au fost scoase din context aspectele privind pe N.G., care se declara nemulţumit de faptul că nu are locuinţă şi că are soţia şi copilul la Bucureşti şi de asemenea se arată că recurentul a fost indus în eroare de ofiţerul care a efectuat recrutarea vizând necesitatea de a combate furtul de icoane.
- În ceea ce priveşte condiţia ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, se arată că nu există documente care să ateste acest lucru.
În acest context se arată de recurent că a depus la dosarul cauzei mai multe declaraţii notariale date pe propria răspundere chiar şi de unele persoane aflate în lista de relaţii la momentul recrutării sale şi care atestă că niciuna din persoanele aflate în anturajul recurentului nu a avut de suferit din punct de vedere social şi profesional ca urmare a faptelor recurentului.
- A mai arătat recurentul că datorită presiunilor exercitate de către organele de securitate, a refuzat să continue colaborarea cu acestea, fapt pentru care a părăsit municipiul Botoşani dându-şi demisia din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean, urmând să lucreze doar ca suplinitor la şcoala generală din Costeşti, judeţul Iaşi, într-o comună care nu îi conferea nici cele mai elementare facilităţi domestice şi intelectuale.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., art. 3041 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurentul-pârât a depus prin apărătorul său, care a solicitat termen pentru imposibilitate de prezentare, la termenul din 22 mai 2012, o completare la motivele de recurs.
Aceste motive de recurs, nesemnate nici de recurent, nici de apărătorul de la acea dată, au fost depuse peste termenul legal de formulare a motivelor de recurs, în conformitate cu art. 303 alin. (1) C. proc. civ. şi prin urmare nu vor fi luate în considerare de instanţa de recurs.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate în termen, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, „colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor;”.
Înalta Curte reţine că recurentul recunoaşte că a colaborat cu organele Securităţii în perioada comunistă, însă înţelege să nuanţeze că a fost indus în eroare de organele de Securitate, că nu a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanelor despre care a furnizat informaţii.
- Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, neavând importanţă că acum recurentul are o altă opinie despre cele întâmplate şi consideră că a fost indus în eroare de organele de Securitate.
Se constată că informaţiile fac parte din cele care denunţă activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi au fost de natură a îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, chiar dacă în fapt nu s-a întâmplat acest lucru, cum susţine recurentul.
Instanţa de recurs consideră că furnizarea informaţiilor reţinute de instanţa de fond a fost făcută în mod conştient, recurentul-pârât având reprezentarea clară a faptului că acestea nu rămâneau fără urmări.
Recurentul minimalizează într-un mod nepermis impactul activităţii sale de colaborator al Securităţii. Astfel, se reţine că acesta urma sarcinile trasate cu precizie şi implicaţiile sale în viaţa personală a celor de care erau interesate organele securităţii erau premeditate - şi dintre cele mai periculoase (spre exemplu, l-a vizat cu un scop precis pe T.M. - i-a descris un scenariu despre intenţia sa de a cumpăra o icoană) dădea impresia că este prieten cu acesta, iar totul era controlat prin intermediul mijloacelor tehnice sistem AEB care au fost instalate la domiciliul lui T.M.)
Această situaţie nu este singulară, iar din rapoartele ofiţerilor de securitate a rezultat că informatorul „T.” este util muncii, este încă în formare, dar cu perspective în viitor.
- Împrejurarea că recurentul a hotărât să nu mai colaboreze cu organele de securitate nu este în măsură să anuleze activitatea sa anterioară.
Imixtiunile în viaţa şi conştiinţa persoanelor în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul, încalcă dreptul la viaţă privată a individului şi dreptul la libertatea de exprimare, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora, aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. constatând că sentinţa civilă recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă modificarea sau casare acesteia, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.V. împotriva Sentinţei nr. 3468 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia A VIII-A contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3720/2012. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3726/2012. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
