ICCJ. Decizia nr. 3716/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3716/2012
Dosar nr. 7660/2/2011
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 5350 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.M., a obligat pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare şi la transmiterea dosarului către evaluator şi a respins celelalte capete de cerere ca nedovedite.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin dispoziţia Primarului Municipiului Bucureşti din 12 iulie 2007 emisă în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluţionată notificarea din 7 august 2001 şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, strada B.
Dispoziţia din 12 iulie 2007 însoţită de documentaţia aferentă a fost transmisă pârâtului, fiind format Dosarul nr. 44225/CC.
A precizat reclamantul că nici până la data introducerii cererii de chemare în judecată nu a fost soluţionată cererea sa încălcându-se dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Curtea a apreciat că termenul rezonabil de soluţionare a cererii a fost depăşit, în condiţiile în care pârâta C.C.S.D. nu a întreprins niciuna dintre măsurile ce-i reveneau potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate.
În ceea ce priveşte solicitarea privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii s-a reţinut că este neîntemeiată întrucât dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. impun constatarea refuzului persoanei obligate printr-o sentinţă irevocabilă de a executa dispoziţiile acesteia în termenul stabilit sau în termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Astfel, printr-un prim set de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine recurenta că în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de fond a admis cererea reclamantului şi a dispus obligarea sa la desemnarea unui evaluator şi transmiterea dosarului la evaluare, fără a se ţine cont de faptul că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, presupune parcurgerea mai multor etape, cu proceduri complexe, în care sunt implicate mai multe entităţi, ceea ce presupune în mod obiectiv o durată mai mare de soluţionare a cererilor.
Mai arată recurenta că, în mod greşit instanţa de fond a dispus desemnarea unui evaluator şi transmiterea dosarului către evaluator, în condiţiile în care aceste obligaţii se poate executa cu respectarea procedurii şi a termenelor stabilite prin H.G. nr. 257/2006 şi numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmând ca dosarul să fie soluţionat, conform celor stabilite prin decizia Comisiei din 16 septembrie 2008, în ordinea de înregistrare a dosarelor, ce are ca raţiune asigurarea unei proceduri unice şi corecte pentru toate persoanele aflate în situaţii similare.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, pentru considerentele arătate în continuare.
În primul rând, Înalta Curte va înlătura toate criticile formulate pe fondul cauzei, constatând că este de necontestat faptul că recurenta-pârâtă nu a respectat dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în condiţiile în care nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea Dosarului nr. 44225/CC, aferent dispoziţiei din 12 iulie 2007, emisă de Primarul Municipiului Bucureşti.
Este adevărat că, dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu prescriu nici un termen pentru acţiunile, operaţiunile şi actele pe care C.C.S.D. este obligată să le realizeze în cadrul derulării procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor, dar această împrejurare nu poate fi interpretată în sensul că activităţile Comisiei ar fi fost sustrase de legiuitor oricărei constrângeri temporale, cu atât mai puţin cu cât unul dintre principiile activităţii administraţiei publice este cel al operativităţii.
Nefinalizarea procedurii administrative în dosarul amintit nu poate fi justificată, prin prisma deciziei din 16 septembrie 2008, emisă de recurenta-pârâtă câtă vreme aceasta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă cerinţe respectării unui termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât, în cauza de faţă, procedura administrativă a debutat încă din anul 2001 prin formularea unui set de notificări către Primăria Municipiului Iaşi şi nici până în prezent nu s-a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire
Totodată, stabilirea unui termen de către instanţa de fond pentru executarea obligaţiilor de desemnare a evaluatorului şi respectiv de emitere a titlului de despăgubiri, este justificată prin prisma faptului că până la pronunţarea hotărârii recurate recurenta-pârâtă şi-a neglijat obligaţiilor pe care le avea pentru ca procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor să se realizeze într-un termen rezonabil şi cu respectarea principiului operativităţii specifice oricărei activităţi a autorităţilor administrative.
De asemenea, faptul că decizia privind titlul de despăgubiri trebuie emisă în pe baza evaluării imobilului, etapă premergătoare emiterii actului administrativ solicitat, în condiţiile H.G. nr. 527/2006 nu conduce la lipsa de temei legal a termenului stabilit de instanţa de fond pentru executarea obligaţiilor de desemnare a evaluatorului şi respectiv emiterea titlului de despăgubiri, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Aşadar, instanţa de fond a apreciat întemeiat că recurenta avea obligaţia a-şi exercita atribuţiile în limitele legii şi de a respecta un termen rezonabil pentru parcurgerea etapelor obligatorii din procedura administrativă, termen care a fost depăşit în raport cu data înregistrării dosarului şi a documentaţiei aferente pentru măsurile reparatorii propus a fi acordate reclamantului.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 5350 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3715/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3738/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
