ICCJ. Decizia nr. 3732/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3732/2012
Dosar nr. 903/2/2012
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 1 februarie 2012, reclamantul P.I. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâtul:
1) să îi comunice în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei decizia privind acordarea de despăgubiri care trebuia emisă în aplicarea dispoziţiilor deciziei irevocabile a instanţei supreme (Sentinţa civilă nr. 176 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia civilă nr. 721 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti şi irevocabilă prin Decizia nr. 2380 din 4 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală).
2) să îi comunice în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei dovada înaintării şi înregistrării deciziei privind acordarea de despăgubiri la A.N.R.P. - secretariatul CCSD.
3) să achite statului amenzi judiciare, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (4), art. 18 alin. (5), art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 5803 C. proc. civ. într-o sumă ce urmează a fi apreciată de instanţă, aplicată pe zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi până la executarea integrală a obligaţiilor.
4) să achite reclamantului despăgubiri pentru întârzierea în executarea obligaţiilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei şi până la comunicarea actelor solicitate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 176 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia civilă nr. 721 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti şi irevocabilă prin Decizia nr. 2380 din 4 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a fost obligat să propună despăgubiri pentru imobilul-moară situat în Comuna P., jud. Teleorman.
A mai arătat reclamantul că deşi a notificat pârâtul în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, acesta i-a răspuns că a făcut demersuri către ADS, ceea ce reprezintă evident o tergiversare şi arată reaua-credinţă a pârâtului, în condiţiile în care ADS a fost parte în cauza promovată pe temeiul Legii nr. 10/2001, cauză în care s-a constatat irevocabil că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitentul dispoziţiei a cărei anulare se solicitase în cauză.
Prin Sentinţa nr. 2071 din 21 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamantul P.I., ca inadmisibilă.
Curtea a apreciat că procedura de executare prevăzută de art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 este aplicabilă exclusiv în materia contenciosului administrativ, fiind reglementată de o lege specială în raport cu dreptul comun - Codul de procedură civilă, şi având, ca urmare, un caracter de excepţie, ceea ce înseamnă că această procedură este de strictă interpretare şi aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis).
Or, a reţinut Curtea, că aşa cum rezultă din actele dosarului, Sentinţa civilă nr. 176 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Teleorman, a cărei executare este solicitată prin procedura prevăzută de art. 24, 25 din Legea nr. 554/2004, a fost pronunţată în soluţionarea unui litigiu civil (acţiune în anularea unei dispoziţii emise în temeiul Legii nr. 10/2001), litigiu ce excede materiei contenciosului administrativ.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs P.I.
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că Sentinţa nr. 2071 din 21 martie 2012 a fost comunicată reclamantului P.I. la data de 9 mai 2012, astfel cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Cum recursul a fost depus prin poştă la data de 21 mai 2012, astfel cum reiese din ştampila aplicată pe plic, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
Faţă de situaţia constatată, în temeiul dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Sentinţei nr. 2071 din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3731/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 3734/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
