ICCJ. Decizia nr. 3769/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3769/2012
Dosar nr. 314/2/2010
Şedinţa publică de la 27 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 4178 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta F.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care solicita anularea deciziei din 23 iulie 2009, reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 332.150 RON pentru imobilul teren în suprafaţă de 123 mp situat în Bucureşti, fosta str. C.C., sector 3 şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să i se acorde măsuri reparatorii potrivit valorii de piaţă a terenului de la momentul soluţionării cererii de retrocedare stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare, valoare ce urmează a fi stabilită pe baza unei expertize având ca obiect evaluarea terenului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin decizia contestată i s-au acordat reclamantei despăgubiri în valoare de 332.150 RON pentru imobilul situat în Bucureşti fosta str. C.C., sector 3, pentru stabilirea valorii despăgubirilor fiind desemnat un expert evaluator, în conformitate cu procedura impusă de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 iar acesta a stabilit valoarea de circulaţie a imobilului la data efectuării expertizei, respectiv la data de 14 mai 2009.
Referitor la susţinerea reclamantei potrivit căreia raportul de evaluare ar fi trebuit să stabilească valoarea de circulaţie a imobilului la data emiterii deciziei prin care s-a soluţionat cererea de retrocedare, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, s-a constatat că procedura de acordare a despăgubirilor reglementată de acest act normativ a fost modificată de Legea nr. 247/2005.
Potrivit actualei reglementări evaluarea nu se mai face în faţa autorităţilor locale, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, ci după emiterea dispoziţiei sau deciziei, dosarele sunt transmise Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care are obligaţia de a desemna un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, conform art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În aceste condiţii, coroborând dispoziţiile Legii nr. 10/2001 cu Legea nr. 247/2005 s-a reţinut că, pe de o parte, Legea nr. 247/2005 (actul normativ în baza căruia s-a întocmit raportul de evaluare contestat) nu prevede că valoarea despăgubirilor trebuie stabilită în raport de data la care s-a emis decizia sau dispoziţia autorităţilor locale şi, pe de altă parte, aceeaşi lege prelungeşte procedura de soluţionare a notificării cu noi etape care nu erau reglementate de Legea nr. 10/2001.
Prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 nu se poate afirma că notificarea se soluţionează prin emiterea dispoziţiei autorităţii locale ci soluţionarea se face prin emiterea deciziei care conţine titlul de despăgubiri. Raportul de evaluare are menirea de a stabili valoarea despăgubirilor care trebuie să se acorde petentului prin decizia conţinând titlul de despăgubiri şi, prin urmare, valoarea trebuie raportată la un moment cât mai apropiat de data emiterii respectivei decizii pentru o cât mai echitabilă reparare a prejudiciului.
Astfel s-a reţinut că raportul de expertiză efectuat în timpul procesului stabileşte pentru data de 14 mai 2009 o valoare de piaţă apropiată de cea stabilită de raportul de evaluare întocmit în cadrul procedurii administrative. În acest fel se confirmă corectitudinea raportului de expertiză avut în vedere la emiterea deciziei contestate.
Cât priveşte susţinerea reclamantei potrivit căreia raportul de expertiză ar fi trebuit să indice valoarea în euro a imobilului, s-a reţinut că nu s-a indicat niciun temei de drept pentru această pretenţie, situaţie în care expertul a procedat în mod corect indicând valoarea imobilului în monedă naţională, în condiţiile în care despăgubirile se stabilesc şi se plătesc în această monedă iar expertul avea obligaţia să indice valoarea ce urmează să se acorde cu titlu de despăgubiri.
În ceea ce priveşte afirmaţia că în procedura administrativă s-au efectuat două evaluări care au indicat valori diferite ale imobilului, s-a constatat că emitenta deciziei contestate a fost în posesia unui singur raport de evaluare iar valoarea stabilită prin acest raport a fost confirmată şi prin raportul de evaluare întocmit de expertul judiciar.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, indicând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. se susţine, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat greşit asupra legalităţii deciziei din 23 iulie 2009 întrucât valoarea despăgubirilor trebuia stabilită în raport de data emiterii deciziei 29 octombrie 2008, respectiv la 29 octombrie 2008, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000.
De asemenea, valoarea de piaţă a terenului în litigiu trebuia stabilită atât în RON cât şi în euro pentru că moneda naţională a suferit în timp deprecieri între momentul întocmirii raportului de evaluare şi data emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, astfel că nu trebuie să suporte prejudiciul rezultat din diferenţa de curs valutar determinată de aceste deprecieri.
Se menţionează şi faptul că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că pentru emiterea deciziei a cărei anulare se solicită autoritatea pârâtă a avut în vedere un singur raport de evaluare, deşi, au fost întocmite două rapoarte de evaluare, care având aceeaşi dată de referinţă a evaluării (14 mai 2009), au stabilit valori diferite ale terenului fără nicio justificare.
Mai mult, recurenta susţine că pentru trenuri similare aflate în aceeaşi zonă i-au fost emise titluri de despăgubire cu o valoare mult mai mare, menţionând decizia din 14 octombrie 2008.
Intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentei şi susţinând, în esenţă, că valoarea despăgubirilor în cursul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se stabileşte la momentul efectuării raportului de evaluare şi nu la momentul soluţionării cererii de retrocedare plasat în cadrul procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, anterioară celei de evaluare a imobilelor, reglementată de un alt act normativ.
Menţionează intimata-pârâtă că raportul de evaluare şi etapa evaluării au respectat dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv prevederile pct. 16.14, 16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, astfel că toate criticile sunt nefondate.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea prezentată anterior, decizia din 23 iulie 2009 - reprezentând titlu de despăgubire în valoare de 332.150 RON, a fost emisă pentru recurenta-reclamantă în cadrul procedurii administrative, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ulterior emiterii deciziei din 29 octombrie 2008 în cadrul procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată.
Potrivit art. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, acest act normativ "reglementează sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 .., a O.U.G. nr. 94/2000 ..".
Prin urmare, procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilul teren, în suprafaţă de 123 mp, situat în municipiul Bucureşti, fosta str. C.C., Sector 3, care a făcut obiectul cererii de retrocedare formulată de reclamantă, pentru care s-a emis decizia din 29 octombrie 2008, este cea reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dispoziţii speciale care se aplică cu prioritate.
Deci, incidente cauzei deduse judecăţii sunt prevederile speciale ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi nu dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, astfel că sunt nefondate argumentele recurentei cu privire la aceste aspecte, din cuprinsul cererii de recurs.
Procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor prevăzută în cuprinsul Titlului VII, Cap. V din Legea nr. 247/2005, cuprinde mai multe etape, printre care şi pe cea a evaluării. Ulterior, în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor procedează la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Evaluarea imobilului, ca etapă a acestei proceduri administrative, presupune stabilirea valorii acestuia în raport de condiţiile pieţei la data efectuării raportului de evaluare, şi nu în raport de o dată anterioară, respectiv cea a emiterii deciziei din 29 octombrie 2008, cum eronat susţine recurenta, întrucât sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 247/2005, astfel cum s-a reţinut anterior.
De altfel, Standardele Internaţionale de evaluare, respectiv Standardul IVS 1, prevăd la pct. 3.2.3 că ".. valoarea estimată va respecta starea şi circumstanţele pieţei la data evaluării şi nu la o dată anterioară sau ulterioară ..".
Deci, în mod corect, valoarea imobilului cuprinsă în decizia contestată reprezintă valoarea de piaţă a acestuia stabilită la data evaluării dispusă în cadrul procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005.
În altă ordine, din cuprinsul dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr .247/2005 şi pct. 16.14 din Normele de aplicare a acestui titlu, rezultă că despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv se acordă în moneda naţională şi nu în euro, valoarea acestora fiind determinată în RON în cuprinsul raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă şi nu într-o altă monedă.
Chiar dacă în cuprinsul raportului de evaluare s-a menţionat că echivalentul sumei de 332.150 RON este de 79.289 euro, la cursul valutar de referinţă la data evaluării 1 euro = 4,1891 RON, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu avea temei legal pentru a emite decizia conţinând titlul de despăgubire prin raportare la cursul de schimb valutar euro/RON de la data emiterii deciziei, întrucât valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei a fost stabilit în RON - moneda naţională.
Pe de altă parte, procedura evaluării cuprinde şi etapa soluţionării obiecţiunilor formulate, situaţie care justifică emiterea titlului de despăgubire după epuizarea acestor etape, astfel că argumentele referitoare la pretinsul prejudiciu invocat şi nedovedit nu pot fi reţinute ca fiind fondate.
În concluzie, în mod corect, conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a procedat la emiterea deciziei din 23 iulie 2009, în baza raportului de evaluare care a stabilit o valoare a despăgubirilor în sumă de 332.150 RON, fiind nefondate criticile recurentei.
Criticile recurentei-reclamante cu referire la nelegalitatea raportului de evaluare ce a stat la baza emiterii deciziei contestate sunt, de asemenea, nefondate.
Real este că la dosarul cauzei se află depuse două rapoarte de evaluare referitoare la imobilul teren în suprafaţă de 123 mp situat în Bucureşti fosta str. C.C., sector 3, aferent Dosarului nr. 42676/CC constituit în baza dispoziţiei din 29 octombrie 2008, în cuprinsul cărora valoarea despăgubirilor este diferită, respectiv 332.150 RON şi 325.560 RON, pentru data de referinţă a evaluării de 14 mai 2009.
Necontestat este faptul că autoritatea publică pârâtă la emiterea deciziei contestate a avut în vedere însă un singur raport de evaluare, în cuprinsul căruia a fost menţionată valoarea imobilului teren de 332.150 RON, ce a fost cunoscută de recurentă şi contestată la 1 iunie 2009, fiind formulat răspuns la obiecţiunile recurentei de către evaluator, situaţie ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, fiind astfel parcurse etapele procedurii administrative referitoare la evaluare prevăzute de Titlul VII menţionat.
La dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi că raportul de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat D.I. în baza căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia contestată a fost anulat, declarat fals în vreun fel.
Astfel fiind, aspectele menţionate nu afectează legalitatea deciziei din 23 iulie 2009.
Nici celelalte critici referitoare la greşita valoare a terenului nu sunt fondate.
Instanţa de fond a statuat că valoarea despăgubirilor stabilită prin raportul de evaluare ce a stat la baza emiterii deciziei contestate a fost apropiată de cea stabilită şi prin raportul de expertiză judiciară intervenit în cauză, fapt ce confirmă corectitudinea aprecierii acestora de către evaluatorul desemnat în cadrul procedurii administrative.
Argumentele ce susţin o evaluare greşită, prin raportare la alte terenuri similare evaluate şi pentru care s-au emis recurentei decizii titlu de despăgubire în anul 2008, nu pot conduce către o altă concluzie. Astfel cum s-a reţinut anterior, evaluarea în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2004 trebuie să se raporteze la condiţiile pieţei de la data efectuării raportului de evaluare şi nu la una anterioară sau la data soluţionării cererii de retrocedare, fiind necesar să corespundă realităţii de la data emiterii deciziei titlu de despăgubire.
În concluzie, faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, art. 312 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta F.C. împotriva Sentinţei civile nr. 4178 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2012
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3673/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 381/2012. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
