ICCJ. Decizia nr. 3837/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3837/2012
Dosar nr. 6152/2/2009
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 iulie 2009, reclamanţii D.G.C., M.I., R.C., C.N., Z.A.D., S.L., K.D., O.N., I.S., N.T.E., T.D. şi C.I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Agenţia Română pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, au solicitat instanţei să constate:
- nulitatea art. 21 alin. (1) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 585/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale Agenţiei Române pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, emis de Ministerul Economiei, publicat în M. Of. nr. 196/27 martie 2009 şi pe cale de consecinţă,
- să dispună anularea testării şi preluarea în condiţiile legii, prin transfer, a salariaţilor de la fosta Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere;
- nulitatea Deciziilor nr. 66 şi 67 din 7 aprilie 2009 emise de Preşedintele Agenţiei Române pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale în vederea desfăşurării "testării" personalului.
În subsidiar, reclamanţii au solicitat să se constate că a avut loc o concediere colectivă în sensul că 68 de funcţii publice au fost desfiinţate şi ca atare, să fie obligaţi pârâţii să facă aplicarea dispoziţiilor art. 72 alin. (2) şi art. 169 din C. muncii şi la plata salariilor compensatorii conform art. 67 C. muncii.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că pârâta a fost înfiinţată în baza O.U.G. nr. 14/2009. Potrivit acestei ordonanţe de urgenţă, Agenţia Română pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale se înfiinţează prin reorganizarea Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, care se desfiinţează.
Prin art. 1 alin. (6) se stabileşte faptul că: "personalul agenţiei este format din personal contractual", iar prin alin. (7) al aceluiaşi articol, aşa cum a fost modificat prin legea de aprobare a O.U.G. nr. 14/2009, se prevede faptul că "personalul Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere va fi preluat în condiţiile legii".
În opinia reclamanţilor, art. 21 alin. (1) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 585/2009 contravine normelor constituţionale privind neîngrădirea dreptului la muncă şi libertatea muncii, precum şi cele privind protecţia socială a salariaţilor.
Mai arată reclamanţii că textul criticat contravine art. 169 din C. muncii, încalcă prevederile Legii nr. 67/2006 privind protecţia salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, precum şi art. art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 14/2009, care stabileşte că personalul fostei Agenţii Naţionale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere va fi preluat în condiţiile legii de Agenţia Română pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale. Faptul că se stabileşte prin ordonanţa de urgentă că personalul va fi preluat, ordinul ministrului economiei nu are forţa juridică de a modifica prevederile C. muncii sau ale altor legi speciale, nici a de completa prevederile unei ordonanţe a Guvernului.
Referitor la cele două decizii contestate, reclamanţii au arătat că procedura de testare încalcă prevederile art. 30 din C. muncii.
În cauză a fost formulată o cerere de intervenţie principală de către intervenienta T.M., cererea având acelaşi obiect cu cererea principală.
Pârâta Agenţia Română pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând, în esenţă că, prin Ordinul nr. 585/2009, emis de Ministrul Economiei, a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare şi structura organizatorică a pârâtei Agenţia Română pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale.
Ordinul a fost emis în baza prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 14/2009, potrivit căreia respectiva agenţie se organizează şi funcţionează pe baza Regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat prin ordin al ministrului economiei, ca urmare a reorganizării Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere.
Potrivit art. 1 alin. (7) din aceeaşi ordonanţă, personalul Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere va fi preluat, în condiţiile legii, în funcţiile contractuale corespunzătoare, menţinându-şi drepturile salariale, de către Agenţie.
Conform art. 21 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare, text contestat de reclamanţi, personalul fostei Agenţii Naţionale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere care optează pentru renunţarea la funcţia publică şi trecerea pe o funcţie de personal contractual în cadrul Agenţiei va fi preluat în condiţiile legii, prin echivalare şi testare, în conformitate cu condiţiile de ocupare a noilor funcţii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 3873 din 31 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţi şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de T.M., ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că art. 21 alin. (1) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 585/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale Agenţiei Române pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, emis de Ministerul Economiei nu încalcă prevederile C. muncii, contrar susţinerilor reclamanţilor.
Prima instanţă a constatat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 169 din C. muncii şi nici ale prevederilor Legii nr. 67/2006, deoarece în cauză nu a operat un transfer al vechii agenţii către agenţia nou înfiinţată.
În fapt, Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere a fost desfiinţată, iar noua agenţie şi-a recrutat personalul în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 14/2009, act normativ care nu instituie nicio condiţie în ce priveşte modalitatea de preluare a personalului, ceea ce înseamnă că agenţia nou creată are deplină libertate de a stabili criteriile de selecţie.
În speţă, prin art. 21 alin. (1) din regulament, s-a dispus preluarea personalului prin echivalare şi testare.
În opinia primei instanţe, această modalitate de recrutare a personalului nu este contrară niciunei legi, dimpotrivă, asigură autorităţii pârâte posibilitatea de a verifica în ce măsură persoanele care-şi manifestă voinţa de a ocupa posturile vacante corespund cerinţelor acestora.
În ceea ce priveşte Deciziile nr. 66 şi 67 din 7 aprilie 2009 emise de Preşedintele Agenţiei Române pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale în vederea desfăşurării "testării" personalului, prima instanţă a reţinut că au fost emise în temeiul prevederilor regulamentului, iar reclamanţii nu au invocat niciun motiv concret de nelegalitate, cu excepţia faptului că nu au avut suficient timp pentru studierea bibliografiei, însă acest motiv nu constituie, în sine, o cauză de nelegalitate a deciziilor contestate.
De asemenea, au fost înlăturate susţinerile reclamanţilor cu privire la existenţa unei concedieri colective mascate, prima instanţă reţinând că vechea Agenţie Naţională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere a fost desfiinţată, astfel că, în momentul desfiinţării sale, a încetat de drept orice raport juridic între personal şi respectiva agenţie prin voinţa legii, iar nu prin actul unilateral al pârâtei.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamanţilor
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că aceasta s-a pronunţat cu greşita aplicare şi interpretare a legii.
Recurenţii au arătat că nu le-a fost comunicată încheierea de şedinţă din 24 mai 2011, astfel că nu au putut verifica dacă instanţa s-a pronunţat asupra excepţiilor discutate la acel termen de judecată.
Cu privire la sentinţa atacată s-a arătat că instanţa nu a ţinut cont de textele legale invocate de ei, respectiv art. 17 din O.U.G. nr. 14/2009, modificat prin legea de aprobare, care prevedea că "Personalul Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere va fi preluat în condiţiile legii", fără să se condiţioneze în niciun fel preluarea, art. 12 din Ordonanţă arătând că Agenţia Română pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale preia toate responsabilităţile Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, deci şi personalul, în Referatul de aprobare elaborat de Direcţia Resurse Umane din cadrul Ministerului Economiei precizându-se că "Personalul Agenţiei este format din personal contractual, fiind preluat de la Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, în condiţiile legii, în funcţiile contractuale corespunzătoare şi menţinându-şi drepturile salariale".
Au concluzionat recurenţii că niciunul din textele citate care stau la baza emiterii Ordinului atacat al ministrului nu face vorbire de preluarea personalului prin testare şi echivalare, astfel că această condiţie impusă prin art. 21 alin. (1) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 585/2009 este nelegală, întrucât contravine C. muncii de la data emiterii Ordinului, încalcă Legea nr. 67/2006 privind protecţia salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, precum şi O.U.G. nr. 14/2009.
S-a solicitat de către recurenţi să fie luate în considerare şi dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 188/1999, dar şi faptul că recurenţii-reclamanţi şi intervenienta în nume propriu au fost încadraţi la Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere în urma promovării unui concurs sau examen, iar reorganizarea acestei autorităţi prin impunerea unei noi "testări" este abuzivă şi nelegală, făcută în scopul eliminării unor persoane neagreate de noua conducere.
2. Apărările intimatei
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi prin reprezentantul său în instanţă a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, iar în subsidiar ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Excepţia tardivităţii recursului reclamanţilor, invocată de intimaţi este nefondată, deoarece din dovezile de comunicare a sentinţei atacate, existente la dosar, rezultă că hotărârea s-a comunicat la 29 iulie 2011, iar cererea de recurs s-a expediat la 16 august 2011 (luni) după cum rezultă din plicul de la dosar, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Cu privire la încheierea de amânare a pronunţării din 24 mai 2011 se constată că deşi a fost menţionată în cererea de recurs, nu s-a formulat nicio critică anume.
Motivele de recurs invocate de recurenţii-reclamanţi nu sunt veritabile critici a sentinţei atacate, ci o reluare a argumentelor din cererea de chemare în judecată, care au format deja obiectul cercetării judecătoreşti.
Recurenţii sunt nemulţumiţi de modalitatea de preluare, ca personal contractual în cadrul Agenţiei Române de Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, înfiinţată în baza O.U.G. nr. 14/2009, deoarece au fost încadraţi prin examen/concurs la autoritatea desfiinţată ca urmare a reorganizării - Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, astfel că "testarea" impusă prin art. 21 alin. (1) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 585/2009 s-a apreciat a fi abuzivă şi nelegală.
Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, Ordinul nr. 585/2009 emis de Ministerul Economiei prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a structurii organizatorice a Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, deci inclusiv art. 21 alin. (1) din Regulament s-a emis în baza art. 1 din O.U.G. nr. 14/2009, act normativ asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 437/2010 şi l-a validat ca fiind emis în acord cu prevederile Constituţiei României.
În speţă, nu au fost încălcate nici prevederile art. 169 C. muncii şi nici ale Legii nr. 67/2006, deoarece nu se putea realiza un transfer al personalului de la vechea Agenţie - Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere către noua Agenţie - Agenţia Română pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, care nu are în structura sa decât personal contractual, nu şi funcţionari publici, cum au fost recurenţii.
În concluzie, în noua Agenţie nu existau funcţii publice pe care recurenţii să le poată ocupa, din acest motiv organizându-se o modalitate obiectivă de selectare a personalului "prin echivalare şi testare" la care unii recurenţi au participat, fără să o promoveze.
De altfel, se poate observa că vechea Agenţie avea atribuţii limitate numai la dezvoltarea zonelor miniere, în timp ce noua Agenţie (înfiinţată la recomandarea B.M. şi din necesitatea recuperării întârzierilor în implementarea Acordului de împrumut dintre România şi B.I.R.D. pentru finanţarea Proiectului privind închiderea minelor, refacerea mediului şi regenerarea socioeconomică semnat la Bucureşti la 28 ianuarie 2005, conform Legii nr. 167/2005) are atribuţii extinse la sprijinirea mediului economic în scopul diminuării efectelor crizei economice, dezvoltarea zonelor afectate de restructurarea industrială, nelimitat la specificul de zone miniere, potrivit art. 3 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 14/2009.
Sintagma privind preluarea personalului "în condiţiile legii" nu poate fi interpretată decât în sensul că operaţiunea de preluare nu se putea face decât cu respectarea art. 29 alin. (1) şi art. 30 alin. (1) din C. muncii, prevederi respectate atât de Ordinul nr. 585/2009, cât şi de Deciziile nr. 66 şi 67/2009 ale Preşedintelui Agenţiei Române de Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, contestate de reclamanţi.
4. Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamanţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de tardivitate a recursului ca nefondată.
Respinge recursul declarat de D.G.C., M.I., R.C., C.N., Z.A.D., S.L., K.D., O.N., I.S., N.T.E., T.D. şi C.I. şi T.M., împotriva Sentinţei nr. 3873 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3838/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
