ICCJ. Decizia nr. 380/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 380/2012
Dosar nr. 91/33/2011
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii SC S.I.E. SRL, M.S. şi M.M. au chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj şi C.I.I. G.M.L. – lichidator judiciar al debitoarei SC S.I.E. SRL, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea deciziei nr. 118 din 16 iulie 2010, anularea titlului executoriu din 7 mai 2010, a somaţiei din 7 mai 2010, anularea procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 15 iunie 2010.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în soluţionarea contestaţiei finalizată prin emiterea deciziei contestate nu au fost avute în vedere considerentele sentinţelor penale pronunţate în ceea ce-i priveşte pe reclamanţi.
Prin întâmpinările formulate, atât pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj cât şi lichidatorul judiciar G.M.L., au invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii e Apel Cluj.
Curtea de Apel Cluj - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea civilă nr. 185 din 21 martie 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că actul de impunere atacat a fost emis de către o autoritate publică situată la nivel local iar litigiul are ca obiect o valoare mai mică de 500.000 RON, reclamanţii relevând în chiar cuprinsul acţiunii introductive că suma stabilită ca fiind rămasă de plată este în cuantum de 40838 lei, litigiul fiind deci de competenţa tribunalului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC S.I.E. SRL Cluj-Napoca.
Recurenta a susţinut, în esenţă că dispozitivul încheierii civile nr. 185/2011 al Curţii de Apel Cluj nu cuprinde în conţinutul său calea de atac şi termenul în care această încheiere poate fi atacată şi nici dacă hotărârea este executorie sau definitivă fiind dată, deci cu încălcarea prevederilor Codului de procedură civilă.
Recurenta a mai susţinut că obiectul contestaţiei îl constituie suma de 645.127 lei stabilită prin procesul-verbal din 26 iulie 2002 întocmit de Garda Financiară – Secţia Cluj şi cum pragul stabilit de legiuitor în art. 10 din Legea nr. 554/2004 este de 500.000 RON, competenţa de soluţionare a cererii împotriva Deciziei nr. 118/2010 revine Curţii de Apel Cluj.
Recursul este inadmisibil.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în vigoare de la data de 29 octombrie 2010 „Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.
Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulţumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.
Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent”.
Prin încheierea nr. 185 din 21 martie 2011 atacată cu recurs în prezenta cauză Curtea de Apel Cluj - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Cluj - secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Aşa fiind şi având în vedere prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora o astfel de hotărâre nu este supusă nici unei căi de atac, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.I.E. SRL, M.S. şi M.M. împotriva încheierii nr. 185 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 378/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 412/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
