ICCJ. Decizia nr. 412/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 412/2012
Dosar nr. 4492/2/2010
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul B.T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin cererile din 24 septembrie 2008 şi 06 noiembrie 2008, adresate C.N.SA.S. de către M.A. şi A.P., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor nr. 11129 (cota C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în volumul 1, filele 2, 32, 166, 187 şi nr. 12417 (cota C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează la filele 59v, 62v, 82.
Reclamantul a mai arătat, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare din 09 februarie 2010, precum şi din înscrisurile ataşate acţiunii, că pârâtul având gradul de maior în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Constanţa, Serviciul 1, a propus măsurile informativ operative descrise în Nota de constatare depusă la dosar (filele 31-40 dosar fond) pentru a se stabilit despre o persoană ";dacă a renunţat definitiv la concepţiile sale duşmănoase sau dacă mai audiază postul de radio „Europa Liberă";, în ideea prevenirii unor eventuale încercări de a-şi relua acţiunile duşmănoase”.
Măsurile propuse de pârât au fost puse în aplicare aşa cum rezultă din materiale depuse în susţinerea acţiunii.
S-a mai susţinut că în calitate de locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Constanţa, Serviciul 1, în vederea documentării activităţii unui fost condamnat politic considerat „pretabil la acţiuni duşmănoase regimului socialist";, pârâtul a propus alte măsuri informativ - operative descrise în aceeaşi Notă de constatare.
De asemenea, în aceeaşi calitate de locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Constanta, Serviciul 1, pârâtul a propus deschiderea unui dosar de urmărire informativă asupra unui fost deţinut politic, în vederea stabilirii „preocupărilor prezente ale obiectivului şi a prevenirii desfăşurării unor acţiuni ostile, clandestine sau de trecere frauduloasă a frontierei de stat";.
Reclamantul a opinat că activităţile desfăşurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţie în vigoare la acea dată:
- dreptul la viaţă privată, secretul corespondenţei prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice;
- dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice;
- dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Prin întâmpinarea formulată la data de 22 noiembrie 2010, pârâtul B.T. a solicitat respingerea acţiunii în constatare ca nefondată şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin raportare la art. 21, art. 23 alin. (2), art. 51, 52 alin. (1), art. 126 alin. (5), din Constituţie.
Prin încheierea pronunţată la data de 10 februarie 2011, Curtea a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, stabilind termen pentru continuarea judecăţii acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 2321 din 24 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul B.T. şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului";.
Prima instanţă a constatat că pârâtul B.T. îndeplineşte condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale, întrucât a avut gradele de maior (1977, 1978, 1979) şi locotenent colonel (1984, 1985, 1987, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Constanţa, Serviciul 1, iar în această calitate a dispus şi a întreprins măsurile informativ - operative menţionate în Nota de constatare din 09 februarie 2010, care nu au fost contestate în cauză.
A mai reţinut că prin activităţile desfăşurate de pârât în scopul susţinerii regimului totalitar comunist au fost suprimate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv: dreptul la viaţă privată, secretul corespondenţei prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
În concluzie, pentru considerentele evidenţiate, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, astfel că acţiunea este întemeiată.
3. Recursul declarat de B.T.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul B.T., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de fond a ignorat cadrul normativ în care şi-a desfăşurat activitatea, scopul activităţii de informaţii nefiind susţinerea puterii totalitare, ci apărarea securităţii statului.
Într-o critică distinctă recurentul dezvoltă teza potrivit căreia faptele imputate nu erau incriminate de legislaţia în vigoare anterior anului 1989, aşa încât nu poate fi condamnat în prezent.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de drept şi de fapt relevante
Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, a recurentului-pârât B.T.
Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens în temeiul art. 1 alin. (7) din acelaşi act normativ de către două persoane urmărite de Securitate, menţionate la pct. I.1, recurentul în calitate de ofiţer contribuind la instrumentarea dosarelor acestora.
Prima instanţă, analizând înscrisurile depuse în probaţiune de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a ajuns la concluzia că ambele condiţii impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, sunt îndeplinite în speţă.
Această concluzie este corectă şi este împărtăşită şi de instanţa de recurs.
În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul nu a negat nici calitatea de ofiţer al Securităţii şi nici autenticitatea înscrisurilor întocmite în această calitate în instrumentarea dosarelor 11129, 12417 şi 11308 (cote C.N.S.A.S.).
Întreaga sa apărare a avut în vedere împrejurarea că, în calitate de militar şi cadru de informaţii, s-a conformat reglementărilor existente, mai ales Constituţiei din anul 1965 şi Legii nr. 24/1968 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Securităţii Statului.
Această apărare generică nu poate fi primită întrucât măsurile pe care le-a dispus în calitate de ofiţer de Securitate, cum ar fi: interceptarea corespondenţei, a convorbirilor telefonice, identificarea vecinilor unor foşti deţinuţi politici, ori iniţiativa de urmărire informativă a fiicei unui fost deţinut politic, exced în mod evident prevederilor legale invocate şi demonstrează, în contextul dosarelor de acest tip, chiar exces de zel.
De altfel, după cum a reiterat Curtea Constituţională în decizia nr. 1309 din 4 octombrie 2011, prin care a soluţionat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 invocată de recurentul-reclamant, acest act normativ „urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.
Cât priveşte consideraţiile recurentului referitoare la răspunderea sa penală acestea nu au legătură cu cauza.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.T., împotriva sentinţei civile nr. 2321 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 380/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 415/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
