ICCJ. Decizia nr. 3839/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3839/2012
Dosar nr. 1609/44/2010
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, la data de 14 decembrie 2010, reclamantul I.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului anularea Raportului de evaluare a activităţii sale în calitate de inspector şcolar în perioada 1 septembrie 2009 - 31 august 2010, cu consecinţa obligării pârâtei la refacerea procedurii de evaluare; recunoaşterea dreptului său de a obţine calificativul „foarte bine", anularea deciziei de respingere a contestaţiei sale împotriva rezultatului evaluării.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că funcţionează ca inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Vrancea din 28 martie 2008, aflându-se în derularea contractului de management pe o durată de 4 ani.
Evaluarea activităţii sale pentru anul 2010 a fost încheiată cu calificativul „Satisfăcător", iar contestarea acestui rezultat a fost soluţionată nefavorabil.
În opinia sa, procedura de evaluare astfel finalizată este contrară legii, de vreme ce nu există un raport de evaluare, aşa cum impune Ordinul nr. 4149 din 15 iunie 2010, în condiţiile în care, singurul înscris ce i-a fost remis este fişa de autoevaluare, în copie, cu completările comisiei, fără vreo observaţie din partea acesteia.
Apreciază reclamantul că aceste completări au fost făcute în mod tendenţios, pentru a se putea justifica încetarea contractului de management educaţional, pârâtul recurgând la diverse tertipuri pentru eliberarea sa din funcţia de inspector şcolar general, între părţi existând numeroase litigii, parte din acestea câştigate de reclamant.
Reclamantul a susţinut că evaluarea s-a făcut pentru perioada 1 septembrie 2009 - 31 august 2010, în condiţiile în care a fost suspendat prin ordin în perioada: 1 aprilie 2010 - 21 mai 2010 şi apoi, din 25 august 2010 până în prezent.
Consideră reclamantul că raportul de evaluare este nelegal, deoarece nu rezultă care au fost criteriile avute în vedere pentru acordarea calificativul „nesatisfăcător" şi că este îndreptăţit la anularea raportului de evaluare pentru perioada indicată în acţiune şi a completărilor la fişa de autoevaluare, raportat la faptul că în anii precedenţi a primit calificativul „foarte bine".
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că raportul de evaluare pe care îl contestă reclamantul, recunoaşterea dreptului de a obţine un calificativ, precum şi răspunsul la o contestaţie nu au caracterul unor acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv nu dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice. Mai mult, recunoaşterea dreptului de a obţine un calificativ nu poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ. Prin urmare, pretenţiile reclamantului nu pot fi admise pe calea procesuală aleasă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată învederând faptul că Legea nr. 188/1999 nu este aplicabilă în cauză, în raport de prevederile art. 6 ale acesteia, evaluarea fiind atributul exclusiv al comisiei desemnate de organul care a efectuat numirea în funcţie.
Prin Sentinţa nr. 190 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul I.B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi, în consecinţă, a anulat raportul de evaluare a activităţii reclamantului în calitate de inspector şcolar al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Vrancea în perioada 1 septembrie 2009 - 31 august 2010;
A respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, Curtea a reţinut că susţinerea pârâtei, potrivit căreia, nu cade în competenţa instanţei de contencios administrativ verificarea obiectivităţii evaluării reclamantului vine în contradicţie cu dispoziţiile art. X din contractul de management încheiat între părţi.
Curtea a reţinut că evaluarea performanţelor reclamantului s-a efectuat în conformitate cu atribuţiile descrise în fişa postului, anexată la contractul respectiv, aşa încât litigiul de faţă derivă din pretinsa executare defectuoasă a atribuţiilor manageriale.
Faţă de conţinutul art. X din contractul de management, asumată de ambele-părţi prin semnarea contractului, rezultă că natura acestuia este aceea a unui act administrativ, actele juridice decurgând din executarea sa împrumutând aceeaşi natură, fiind irelevant faptul că reclamantul nu este funcţionar public şi, pe cale de consecinţă, nu i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999, republicată (funcţia de inspector şcolar general neregăsindu-se în lista funcţiilor publice - anexa I a legii).
A mai reţinut Curtea că, deşi o instanţă de judecată nu se poate substitui în atribuţiile comisiei speciale de evaluare, nu înseamnă că cel evaluat nu se poate nicicând adresa instanţei pentru a semnala un pretins comportament abuziv al comisiei, ceea ce ar echivala cu negarea accesului la justiţie, fapt ce contravine dispoziţiile art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pe fond, Curtea a reţinut că reclamantul funcţionează ca inspector şcolar general din anul 2008 şi că activitatea sa a fost evaluată cu calificativul „foarte bine" pentru perioada 2007 - 2008.
Întrucât criteriile de performanţă nu s-au modificat între timp, Curtea a apreciat că se poate deduce că în respectiva perioadă reclamantul a avut o strategie de management pe termen lung care a convins comisia şi că aspectele pozitive ale activităţii sale au fost preponderente.
Din raportul de evaluare rezultă că reclamantul a fost apreciat pozitiv şi la capitolul „Asigurarea repartizării resurselor financiare".
În opinia Curţii, faptul că la interval de numai un an, acelaşi inspector şcolar este „descalificat" de evaluator prin imputarea lipsei strategiei de management pe termen lung ori prin lipsa unei evidenţe a obiectivelor de investiţii, este de natură a crea serioase îndoieli cu privire la obiectivitatea evaluării, în condiţiile în care între părţi există o situaţie tensionată generată de încercările repetate ale pârâtei de a identifica motive pentru suspendarea ori încetarea contractului de management.
Întrucât numirea reclamantului în funcţie s-a făcut, indubitabil, pe baza unui proiect de management, iar evaluarea anterioară celei contestate în prezenta cauză a adus în prim plan constatarea unui management de calitate, în lipsa unor reclamaţii ori ale unor sancţiuni ale managerului-reclamant, Curtea a apreciat că atitudinea pârâtei este una vădit abuzivă, şicanatorie.
Deşi reclamantul a invocat că nu i s-a prezentat raportul de evaluare contestat şi că a formulat obiecţiuni la acest raport, pârâta, deşi a confirmat existenţa raportului, nu l-a înaintat reclamantului nici când acesta a formulat contestaţie, nici cu ocazia înştiinţării sale de respingerea contestaţiei, dar nici în instanţă. De altfel, pârâta nu a depus la doar niciun înscris cu care să combată motivele acţiunii de faţă, limitându-se la a-şi fundamenta apărările doar pe trimiteri trunchiate la jurisprudenţa a două instanţe naţionale.
Având în vedere faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul ar fi avut abateri disciplinare în perioada pentru care a fost evaluat, că abilităţile de manager nu puteau suferi modificări esenţiale în decurs de un an şi că pe parcursul perioadei evaluate reclamantul a fost suspendat din funcţia de manager, în baza unor ordine ministeriale contestate în instanţă, funcţionând, deci, pe fondul unei atmosfere de tensiune accentuată inerentă unei stări litigioase, Curtea a ajuns la concluzia că evaluarea contestată este lipsită de credibilitate şi obiectivitate, fapt ce reclamă reluarea sa cu argumentarea clară şi punctuală a cuantificării gradului de îndeplinire a fiecărui obiectiv din tematica evaluării, dar şi cu respectarea dreptului la apărare al reclamantului, adică cu respectarea dreptului efectiv de contestare a rezultatului evaluării (în ipoteza în care acest rezultat îl nemulţumeşte pe reclamant), în sensul explicitării poziţiei comisiei de analizare a contestaţiei pentru fiecare critică declinată de reclamant.
Având în vedere că instanţa nu este abilitată de lege să stabilească calificativul cuvenit reclamantului, ci doar să vegheze la respectarea legii în procedura de evaluare, Curtea a admis în parte acţiunea, în sensul anulării raportului de evaluare şi a respingerii celorlalte capete de cerere, ca fiind nefondate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
În cadrul motivului de recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ, recurentul a criticat soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond şi-a argumentat soluţia exclusiv pe baza analizei naturii juridice a raportului de evaluare, fără să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte obiectul acţiunii.
Criticile privind fondul cauzei au fost încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ. şi au vizat următoarele aspecte:
- instanţa de fond nu a indicat care sunt prevederile legale pe care pârâtul le-a încălcat la emiterea raportului de evaluare, deşi prin apărările formulate, recurenta-pârâtă a menţionat că procedura de evaluare s-a efectuat în conformitate cu prevederile O.M.E.C.T.S. nr. 4149/2009;
- în mod greşit s-a reţinut în motivare faptul că reclamantul nu a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de raportul de evaluare, câtă vreme nici nu s-a solicitat comunicarea acestuia, iar pe de altă parte, ordinul în baza căruia s-a desfăşurat evaluarea nu prevedea obligaţia comunicării raportului de evaluare;
- instanţa de fond nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosar, reţinând în mod greşit că apărările pârâtei s-au fundamentat doar pe trimiteri trunchiate la jurisprudenţa a două instanţe, la dosarul cauzei existând atât sentinţe civile cât şi decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. recurentul a afirmat că instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile, în sensul că, s-a pronunţat cu privire la obiectivitatea comisiei de evaluare apreciind asupra îndeplinirii criteriilor de performanţă deduse evaluării, deşi nu a fost învestită să evalueze activitatea reclamantului.
A susţinut recurentul că instanţa de judecată nu se poate substitui angajatorului şi prin urmare nu poate să anuleze un calificativ acordat în urma unei evaluări instituite printr-o procedură specială.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Intimatul-reclamant I.B. a îndeplinit şi exercitat funcţia de inspector general şcolar începând din anul 2008, iar activitatea sa a fost evaluată cu calificatul „foarte bine” pentru perioada 2007 - 2008, criteriile de performanţă avute în vedere la acordarea acestui calificativ, nefiind modificate între timp, ele vizând o strategie de management pe termen lung, împrejurare necontestată de recurenta-pârâtă, strategie care se subînţelege că a fost apreciată pozitiv, de vreme ce calificatul acordat a fost „foarte bine”.
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a apreciat că acordarea unui calificativ de „nesatisfăcător” la interval de numai 1 an nu se justifică, în condiţiile în care nu au fost semnalate eventualele deficienţe de natură a anihila în totalitate aspectele pozitive din cadrul strategiei de management pe termen lung analizate cu ocazia acordării calificativului anterior (2008). În acelaşi sens, Curtea reţine şi împrejurarea că acordarea calificativului contestat se datorează şi „tensiunilor” existente dintre intimat şi recurentă, generate de încercările repetate de înlăturare din funcţie a intimatului-reclamant.
Or, aşa cum rezultă din probele administrate, numirea intimatului-reclamant în funcţia de inspector şcolar, s-a făcut în mod incontestabil pe baza unui proiect de management a cărui evaluare s-a făcut cu ocazia acordării calificativului „foarte bine” în anul 2008, ceea ce presupune că schimbarea radicală a viziunii asupra aceluiaşi proiect la interval de numai 1 an, reprezintă în fapt o atitudine abuzivă din partea recurentei-pârâte care, în mod legal a fost sancţionată de instanţa fondului prin anularea raportului de evaluare contestat.
În raport ce cele mai sus reţinute, Curtea constată că motivele de recurs invocate de recurentă sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 190 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3834/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3843/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
