ICCJ. Decizia nr. 3834/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3834/2012
Dosar nr. 5006/2/2010
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A.F.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 298 din 19 aprilie 2007.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că hotărârea contestată încalcă principiul neretroactivităţii „legii civile" instituit de art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 1 C. civ, reprezintă o fraudă la lege, a fost adoptată cu încălcarea, interpretarea şi aplicarea greşită a legii, precum şi a competenţei, iar motivarea hotărârii contestate este în contradicţie cu dispozitivul hotărârii.
În esenţă reclamantul a susţinut că orice cerere de valorificare în vederea promovării efective la instanţa superioară are prioritate faţă de orice cerere de transfer la aceeaşi instanţă, întrucât dacă s-ar interpreta că cererile de valorificare a rezultatului obţinut la examenul de promovare nu ar fi prioritare faţă de cererile de transfer, instituţia valorificării, reglementată de art. 30 din Hotărârea nr. 621/2006 a C.S.M. ar fi iluzorie şi fără niciun efect.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus punct de vedere prin care a solicitat respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului C.S.M. are un caracter pur interpretativ şi nu se pune problema încălcării principiului neretroactivităţii ori a fraudei la lege.
Intervenienta C.M. a formulat cerere prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat întrucât între părţile din prezentul dosar a mai existat pe rolul instanţelor judecătoreşti un dosar ce a avut ca obiect şi anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 298 din 19 aprilie 2007 cu privire la care s-a ridicat excepţia de nelegalitate, acest dosar (4364/1/2007) fiind soluţionat prin Decizia nr. 4232/2007 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul împotriva aceleiaşi hotărâri.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 7611 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, ca nefondată, şi admis excepţia de nelegalitate formulată de reclamantul A.F.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi intervenienţii Tribunalul Iaşi şi C.M., constatând nelegalitatea Hotărârii nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intervenienta C.M. este nefondată, întrucât în hotărârea invocată de intervenientă, respectiv Decizia nr. 4232 din 6 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a analizat motivele invocate de recurentul A.F.A. cu privire la nelegalitatea Hotărârii 298/2007, astfel că nu se poate reţine că Înalta Curte de Casaţie s-a pronunţat prin această decizie asupra motivelor invocate prin excepţia de nelegalitate de faţă, neexistând identitatea de cauză prevăzută de art. 1201 C. civ.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut în esenţă, că prin Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a hotărât, în temeiul dispoziţiilor art. 35 lit. c) din Legea nr. 317/2004 că „cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admişi pentru promovarea pe loc la concurs şi nu au prioritate atunci când vin la concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alţi judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei atacate că prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 298/2007 nu s-a stabilit că regulile privind ordinea de analizare a cererilor de promovare în concurs cu cererile de transfer se vor aplica retroactiv, motiv pentru care nu se poate reţine că această hotărâre încalcă principiul retroactivităţii, iar faptul că C.S.M. a aplicat, în cazul reclamantului, retroactiv cele stabilite prin Hotărârea nr. 298/2007, nu poate duce la nelegalitatea acestei hotărâri, deoarece motivele de nelegalitate trebuie analizate în raport de ceea ce s-a stabilit prin această hotărâre.
Cu privire la motivele invocate de reclamant, referitor la încălcarea, interpretarea şi aplicarea greşită a legii, judecătorul fondului a constatat că într-adevăr Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 298/2007 trebuia să respecte atât dispoziţiile Legii 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, care reglementează transferul şi promovarea judecătorilor, ca act normativ cu forţă juridică superioară, cât şi dispoziţiile Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, în baza căruia a fost dată hotărârea a cărei nelegalitate se invocă.
Din analiza dispoziţiilor hotărârii atacate coroborate cu cele art. 43 şi 60 din Legea nr. 303/2004, curtea de apel a constatat că Plenul C.S.M. pleacă de la o premisă ce nu are corespondent în dispoziţiile Legii nr. 303/2004, considerând că judecătorii care solicită transferul şi judecătorii care solicită promovarea s-ar afla în aceeaşi situaţie juridică, deşi din dispoziţiile art. 43 - 47 ale Legii nr. 303/2004 rezultă că după ce Consiliul Superior al Magistraturii a luat hotărârea de a organiza concurs de promovare, nu mai poate dispune transferul pe posturile scoase la concurs, decât după finalizarea concursului de promovare respectiv.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că aspectele neclare care au dus la adoptarea Hotărârii nr. 298/2007 au apărut ca urmare a adoptării Hotărârii C.S.M. nr. 621/2006, prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului care prevede la art. 30 alin. (1) că dacă se vacantează vreun post, candidaţii la concursul de promovare pot să-şi valorifice rezultatul la concursul de promovare, fără a se impune condiţia ca pentru acel post să nu existe vreo cerere de transfer, condiţie adăugată prin Hotărârea nr. 298/2007 cu nerespectarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile pârâtului
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 nu încalcă prevederile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 şi nici nu adaugă la prevederile art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
A susţinut recurentul că prin hotărârea criticată, care are caracter interpretativ, s-a stabilit, prin aplicarea art. 30 din regulamentul menţionat anterior, că cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor admişi pentru promovarea pe loc la concurs şi nu au prioritate când vin în concurs cu alte cereri de transfer formulate de alţi judecători decât aceia care au promovat în urma concursului.
Recurenta a arătat că din interpretarea art. 60 din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare al judecătorilor şi procurorilor, rezultă că transferul este un drept născut la momentul dobândirii de către magistrat a gradului profesional necesar pentru funcţionare la instanţa unde se solicită transferul, drept a cărui exercitare depinde de formularea cererii de către magistrat, de vacantarea postului la instanţa superioară şi de îndeplinirea criteriilor de la art. 3 din regulamentul menţionat anterior.
Prin hotărârea a cărei nelegalitate s-a invocat s-a dat o rezolvare ipotezei premisă în care ar exista cel puţin două cereri concurente pentru acelaşi post la o instanţă superioară, dintre care una este o cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie, formulată în termenul de 6 luni prevăzut de Regulament, iar a doua este o cerere de transfer la aceeaşi instanţă, formulată de un judecător care a obţinut anterior gradul profesional corespunzător acesteia şi a funcţionat, până la momentul formulării cererii, la o altă instanţă.
S-a învederat că aceste drepturi privesc cariera magistratului, au aceeaşi natură juridică şi acelaşi obiect, deşi sunt complet autonome, iar recurentul prin aplicarea principiului qui prior tempore potior jure în lipsa unei reglementări de lege lata, a tranşat conflictul între cele două drepturi, conferind prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naştere în mod valabil.
Recurentul a precizat că hotărârea în discuţie nu priveşte posturile scoase la concurs în condiţiile art. 43 din lege, astfel încât nu poate fi reţinută constatarea instanţei cum că, ulterior hotărârii organizării unui concurs de promovare, Consiliul Superior al Magistraturii nu mai poate dispune transferul pe posturile scoase la concurs, decât după finalizarea acestuia, hotărârea a cărei nelegalitate s-a invocat vizând numai posturile vacantate după finalizarea concursului, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament.
2. Apărările intimatului-reclamant
Intimatul-reclamant A.F.A. a depus la dosar întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că excepţia de nelegalitate din prezenta cauză constituie remediu prin care să se înlăture caracterul modificator şi nu interpretativ al Hotărârii nr. 298/2007 cu privire la art. 30 din Regulamentul de concurs, recurentul depăşindu-şi competenţa atribuită de Constituţie şi de legea specială, prin adoptarea acestei hotărâri.
Intimatul a subliniat că dreptul la promovare, ca drept privind evoluţia în cariera profesională este diferit de dreptul la transfer, care garantează mobilitatea în cadrul sistemului pe orizontală, prioritate având dreptul la promovare, întrucât aceasta reprezintă regula de accedere la instanţa superioară, în timp ce transferul este supus unei condiţii suspensive de vacantare a unui post în termen de 6 luni de la data validării examenului de promovare, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împărtăşind această opinie, apreciindu-se că magistraţii promovaţi pe loc pot solicita transferul la instanţa ierarhic superioară doar în mod excepţional, în acest sens fiind şi Decizia nr. 4232/2007 a instanţei supreme.
Recurentul a susţinut că nu există necesitatea interpretării art. 30 alin. (1) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 421/2006 deoarece acest articol nu face nicio referire la dreptul de transfer, iar interpretarea recurentului duce la concluzia că promovarea prin valorificare este condiţionată de neformularea vreunei cereri de transfer cu privire la acelaşi post, ori această condiţionare nu are acoperire legală, art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 necondiţionând dreptul de promovare de existenţa unei cereri de transfer concurente.
3. Susţinerile intimatei-interveniente
Intimata-intervenientă în interesul recurentului Consiliul Superior al Magistraturii, C.M., a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate a Hotărârii nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Dispoziţii legale relevante
Legea nr. 303/2004 din statutul judecătorilor şi procurorilor
Cap. V
Promovarea judecătorilor şi procurorilor şi numirea în funcţiile de conducere
Secţiunea 1
Promovarea la tribunale, curţi de apel şi la parchete
Art. 43 - (1) Promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
(2) Concursul pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii.
Art. 45 - Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.
Art. 47 - În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor şi procurorilor declaraţi admişi.
Art. 60 - Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.
Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006.
Art. 30 - Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prev. de art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
Prin Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a cărei nelegalitate s-a invocat de intimatul-reclamant A.F.A. s-a stabilit, în interpretarea art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006, că cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admişi pentru promovarea pe loc la concurs şi cu alte cereri de transfer, formulate de alţi judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.
Prima instanţă a apreciat că după ce s-a luat de către Consiliul Superior al Magistraturii hotărârea de a organiza concurs de promovare, nu se mai poate dispune transferul pe posturile scoase la concurs, decât după finalizarea concursului de promovare, iar hotărârea în litigiu adaugă la prevederile art. 30 alin. (1) din regulamentul menţionat anterior, impunând condiţia inexistenţei unei cereri de transfer pentru posturile ce se vacantează în termenul de 6 luni de la concurs.
Înalta Curte apreciază că Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu încalcă dispoziţiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 şi nu adaugă condiţii suplimentare textului art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, ci explicitează şi reglementează ipoteza în care o cerere de valorificare a rezultatului obţinut la un examen de promovare în funcţii de execuţie vine în concurs cu o cerere de transfer pentru un post vacant la o instanţă de control judiciar ulterior finalizării concursului.
Prin urmare, prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit legea la soluţionarea cauzei, întrucât Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu priveşte posturile scoase la concurs în condiţiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, situaţie în raport cu care s-a motivat soluţia de admitere a excepţiei de nelegalitate.
Aplicând principiile generale de drept (qui prior tempore, potior jure), Plenul a apreciat că pentru situaţia în care ar exista cel puţin două cereri, pentru un post la o instanţă de control judiciar, vacantat după finalizarea unui concurs de promovare, una fiind o cerere de valorificare a rezultatelor concursului formulată în termenul de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament, iar a doua o cerere de transfer la aceeaşi instanţă formulată de un judecător care a obţinut anterior gradul profesional corespunzător acesteia şi a funcţionat până în momentul formulării cererii la altă instanţă, prioritate are aceasta din urmă.
S-a considerat, cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare că judecătorul care solicită transferul are deja dobândit gradul profesional necesar pentru funcţionarea la instanţa unde solicită transferul, dinaintea organizării examenului de promovare la care a participat concurentul său pe post, însă exercitarea dreptului de transfer depindea de vacantarea postului la instanţa de control judiciar.
Constatând că Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu contravine dispoziţiilor art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 şi art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, cum greşit a considerat prima instanţă, care s-a raportat la o situaţie care nu a fost avută în vedere că Hotărârea a cărei nelegalitate s-a invocat pe calea excepţiei reglementată de art. 4 din Lege nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va modifica sentinţa şi va respinge ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii invocată de intimatul-reclamant A.F.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Sentinţei civile nr. 7611 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, formulată de reclamantul A.F.A.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3817/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3839/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
