ICCJ. Decizia nr. 3849/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3849/2012
Dosar nr. 88/44/2011
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1) Cererea de chemare în judecată
Prin contestaţia înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta SC O. SRL Brăila a chemat în judecată pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Brăila solicitând anularea Deciziei 163 din 25 august 2008, a Deciziei de impunere nr. 124548 din 23 mai 2007, a Raportului de inspecţie fiscală nr. 124547 din 23 mai 2007 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 124575 din 24 mai 2007 emise de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a contestat actele administrativ fiscale ale pârâtei privind obligaţii de plată în sumă de 589.173,04 RON, din care impozit pe profit 18.501,04 RON, accesorii de 10.599 RON, TVA de 449.752 RON şi accesorii de 110.321 RON, având în vedere că organul constatator nu a analizat toate înscrisurile prezentate de reclamantă, că nu a considerat unele cheltuieli ca fiind aferente obiectului de activitate, că nu au fost avute în vedere pierderile economice.
A mai arătat că a efectuat deplasări internaţionale a căror cheltuieli erau deductibile fiscal şi nu au fost considerate în acest mod de pârâtă, că nu datorează impozit pe obiectele de inventar aflate în dotarea punctului de lucru, că achiziţiile au legătură cu obiectul de activitate şi sunt deductibile fiscal, că avansurile pentru mărfuri au rămas neregularizate, furnizorii neachitând obligaţiile contractuale, caz în care nu se poate calcula TVA şi că deducerea de TVA pe o factură a unei societăţi neplătitoare de TVA s-a făcut din eroare, necunoscându-se că aceasta nu este plătitoare de TVA.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin Decizia 163 din 25 august 2008 s-a respins ca neîntemeiată contestaţia pentru suma totală de 585.525 RON din care 449.752 RON (357.123 + 10.084 + 72.018 + 10.527) reprezentând TVA, 110.321 RON (59.514 + 3.909 + 44.034 + 2.864) reprezentând accesorii aferente TVA, 16.499,04 RON (8.543,52 + 3.569,28 + 3.702,88 + 683,36) reprezentând impozit pe profit şi 8.953 (6.490 + 1.933 + 262 + 268) reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit.
Prin Sentinţa nr. 139 din 28 ianuarie 2010, Tribunalul Brăila a admis acţiunea reclamantei şi în consecinţă a anulat în parte decizia de impunere fiscală şi actele administrative anterioare.
Hotărârea tribunalului a fost recurată, iar prin Decizia nr. 2293/2010, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul pârâtei, a casat hotărârea tribunalului şi a reţinut cauza pentru judecata în fond, ca instanţă competentă material.
Prin Sentinţa nr. 297 din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de SC O. SRL, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Brăila;
A anulat în parte Decizia nr. 163 din 25 august 2008 şi actele administrative fiscale anterioare după cum urmează: obligaţia de plată a sumei 357.123 RON reprezentând TVA şi suma de 59.514 RON accesorii aferente acestei sume va fi redusă rămânând de plată suma de 2.427 RON TVA suplimentar şi 1.034 RON accesorii aferente acesteia.
A fost înlăturată obligaţia de plată a sumei de 8.543,52 RON cu titlu de impozit pe profit şi accesoriile de 6.490 RON, a sumelor de 3.569,28 RON plus 3.702,88 RON, cu titlu de impozit de profit şi accesorii de 1.933 plus 262 RON.
Pentru suma de 72.018 RON TVA aferentă avansurilor plătite de furnizori şi accesorii de 44.034 RON, obligaţia de plată se va realiza după emiterea facturii fiscale de către furnizor şi stornării avansului de către acesta.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că în cauză a fost administrată proba cu expertiza contabilă, iar din concluziile raportului întocmit, rezultă că organul fiscal a reţinut în mod greşit că reclamanta datorează cu titlu de TVA suplimentar suma de 357.123 RON şi accesorii în sumă de 59.514 RON, întrucât din Contractul nr. 231 din 7 aprilie 2006, cu perioada de valabilitate 30 octombrie 2006, rezultă că poate fi reţinută cu titlu de TVA suplimentar şi accesorii doar suma de 2.427 RON şi, respectiv, 1.034 RON (2.427 x 0,1% x 426).
S-a mai concluzionat de către expert că este neîntemeiată stabilirea unui impozit pe profit suplimentar în sumă de 8.543,52 RON şi accesorii în sumă de 6.490 RON, întrucât majorarea veniturilor din variaţia stocurilor a fost făcută eronat, fără să se finalizeze raţionamentul economic prin închiderea corectă a conturilor de venituri şi cheltuieli.
Expertul a considerat că este neîntemeiată şi majorarea impozitului pe profit aferent anului 2006 şi 2007 cu suma de 7.272,16 RON şi accesorii în suma de 2.195 RON, întrucât nu au fost considerate deductibile cheltuielile de deplasare din anul 2006 şi 2007 în sumă de 45.451 RON deoarece acestea vor genera venituri viitoare.
De asemenea, s-a concluzionat că suma de 72.018 RON reprezentând TVA aferentă avansurilor plătite furnizorilor este deductibilă fiscal, până la data emiterii facturii fiscale de către furnizor şi a stornării avansului de către acesta.
Întrucât societatea SC P. SRL Galaţi nu este plătitoare de TVA, impunerea sumei de 10.527 RON şi accesorii în sumă de 2.864 RON a fost stabilită corect, a concluzionat expertul.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză, Curtea a constatat că o parte din sumele reţinute de organul fiscal sunt deductibile, mai puţin suma de 10.527 RON şi accesorii în sumă de 2.864 RON, motivat de faptul că SC P. SRL Galaţi nu este plătitoare de TVA.
Astfel, suma datorată de reclamantă reprezentând TVA şi accesorii, aferentă Contractului de vânzare nr. 231 din 7 aprilie 2006, cu perioada de valabilitate 30 octombrie 2006, este de 2.427 RON şi respectiv 1.034 RON.
Cât priveşte stabilirea unui impozit pe profit suplimentar în sumă de 8.543,52 RON şi accesorii în sumă de 6.490 RON, aceasta s-a făcut eronat fără a se finaliza raţionamentul economic prin închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli.
A mai constatat Curtea că reţinerea ca nedeductibile a cheltuielilor de deplasare din anii 2006 şi 2007 nu este corectă, întrucât aceste deplasări s-au făcut pentru studierea pieţei, participarea la târguri şi expoziţii, cheltuieli ce vor genera venituri viitoare.
Cât priveşte suma de 72.018 RON, reprezentând TVA aferentă avansurilor plătite furnizorilor, este deductibilă fiscal până la data emiterii facturii fiscale de către furnizor şi a stornării avansului de către acesta.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile pârâtei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Brăila, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
- prima instanţă nu a prezentat motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea asupra soluţiei pronunţate, trimiterea la raportul de expertiză întocmit în cauză, neacoperind exigenţele art. 261 alin. (5) C. proc. civ.;
- nu s-a acordat cuvântul asupra obiecţiunilor formulate de recurentă, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra acestora, în sensul admiterii sau respingerii lor.
- în privinţa TVA în valoare de 72.018 RON şi a accesoriilor în valoare de 44.034 RON, instanţa a pronunţat o soluţie contradictorie, în dispozitiv precizând că „obligaţia de plată se va realiza după emiterea facturii finale de către furnizor şi stornării avansului de către acesta” deşi nici contestatoarea în contestaţie nu a precizat că bunurile nu au fost livrate, fiind vorba de producţia agricolă din perioada 2005 - 2007 facturile finale fiind emise deja de furnizori, dar nu au fost regularizate de aceştia până la efectuarea inspecţiei fiscale din 11 martie - 23 mai 2008, soluţia din dispozitiv fiind contradictorie;
- Curtea de Apel Galaţi nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, deoarece s-au contestat obligaţii fiscale în valoare de 585.525,04 RON, iar în dispozitiv instanţa s-a pronunţat asupra obligaţiilor însumând 557.189,68 RON.
- S-au aplicat greşit prevederile art. II din Legea nr. 343/2006 relativ la art. 161 alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, recurenta reluând argumentele şi temeiul legal pentru fiecare sumă reţinută ca datorată de intimată, pentru care instanţa nu a prezentat niciun argument propriu care să justifice admiterea acţiunii.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Sentinţa recurată este motivată prin trimitere la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Ş.A.P. la Tribunalul Brăila, fără ca instanţa, care nu avea competenţă să soluţioneze cauza, conform Deciziei nr. 2293/2011 a Curţii de Apel Galaţi se prezintă motivele de drept care i-au format convingerea asupra soluţiei pronunţate, încălcându-se astfel exigenţele art. 261 alin. (5) C. proc. civ., deoarece nu s-au arătat dispoziţiile legale încălcate de organele fiscale privind obligaţiile stabilite suplimentar în sarcina intimatei - reclamante.
Nu s-au analizat în niciun fel susţinerile şi argumentele pârâtei din întâmpinarea depusă la dosar fond, nefiind dezbătute nici obiecţiunile acesteia la raportul de expertiză, asupra cărora instanţa a omis să se pronunţe nerespecându-se astfel, formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii.
În privinţa TVA în valoare de 72.018 RON şi accesorie de 44.034 RON motivarea instanţei este contradictorie, în dispozitiv precizându-se că „obligaţia de plată se va realiza după emiterea facturii finale de către furnizor şi stornării avansului de către acesta” deşi era vorba de neacordarea dreptului de deducere a TVA aferentă avansurilor plătite furnizorilor în scopul achiziţionării producţiei agricole, iar furnizorii au facturat producţia agricolă din anii 2005, 2006 şi 2007 fără însă să storneze avansurile facturate până la data efectuării inspecţiei fiscale (11 martie - 23 mai 2008).
Deşi intimata-reclamantă a contestat toate obligaţiile fiscale suplimentare reţinute în sarcina sa de organele fiscale, în valoare de 589.173,04 RON, prin dispozitivul sentinţei atacate, instanţa s-a pronunţat numai asupra obligaţiilor fiscale suplimentare în valoare de 557189,68 RON.
3. Soluţia instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, urmând a se analiza cu ocazia rejudecării, toate celelalte susţineri ale pârâtei din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Brăila împotriva Sentinţei nr. 297 din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3843/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3850/2012. Contencios → |
|---|
