ICCJ. Decizia nr. 3850/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3850/2012
Dosar nr. 1141/59/2010*
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 75 din 24 februarie 2011 pronunţată în Dosar nr. 1141/59/ 2011, Curtea de Apel Timişoara a admis în parte acţiunea formulată de E.M. şi a aplicat conducătorului pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi până la data executării Sentinţei civile nr. 416 din 30 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 1278/59/2008, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 1278/59/2008; a respins în rest acţiunea reclamantei; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în contradictoriu cu chemaţii în garanţie Primarul şi Primăria Municipiului Timişoara şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată parţiale către reclamantă în cuantum de 1.300 RON, reprezentând onorariu avocat.
Prin Decizia nr. 2847 din 18 mai 2011 pronunţată în Dosar nr. 1141/59/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile declarate de E.M. şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 75 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă cu motivarea că, potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nu s-a dispus citarea în cauză a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 1141/59/2010*.
În executarea dispoziţiilor date prin sentinţa de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus citarea în cauză a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Sentinţa nr. 213 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta E.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;
A aplicat conducătorului autorităţii pârâte, respectiv Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri şi până la data desemnării evaluatorului menţionat în dispozitivul Sentinţei civile nr. 416 din 30 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 1278/59/2008, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 1278/59/2008;
A respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemaţii în garanţie Primarul şi Primăria Municipiului Timişoara şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale şi a respins în rest acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa nr. 416 din 30 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 1278/59/2008 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul E.E., decedat în cursul judecăţii, şi continuată de moştenitoarea E.M. şi a fost obligat Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după cum urmează:
- să analizeze Dosarul nr. 29688/CC şi să desemneze un evaluator;
- să emită decizie reprezentând titlul de despăgubiri.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3152 din 16 iunie 2010, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr.
Înainte de promovarea litigiului menţionat anterior, dosarul administrativ a fost înaintat la data de 3 decembrie 2008 Primăriei Municipiului Timişoara (fapt necontestat de părţi) pentru efectuarea unor verificări în baza dispoziţiilor pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.
Dosarul administrativ a fost de mai multe ori înaintat Prefectului Judeţului Timiş, care avea obligaţia de a-l înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (21) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ca urmare a returnării de către Prefect către Primarul Municipiului Timişoara. Ultima trimitere a dosarului administrativ către Instituţia Prefectului Judeţului Timiş având loc la data de 10 iunie 2010, aşa cum rezultă din Procesul-verbal de predare-primire nr. 6966 din 10 iunie 2010.
În acest context, curtea de apel a reţinut că cererea reclamantei este întemeiată, raportat la art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece autoritatea pârâtă nu a executat hotărârea.
Pe de altă parte, a reţinut că începând cu data de 19 martie 2012, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, executarea unor dispoziţii stabilite prin hotărârea judecătorească sunt suspendate de drept, respectiv cea privind evaluarea imobilelor şi emiterea titlurilor de despăgubiri.
Raportat la această situaţie, Curtea a ajuns la concluzia că toate celelalte activităţi ale pârâtei, cu excepţia evaluărilor şi emiterii titlurilor, se cuvin a se desfăşura normal, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ceea ce înseamnă că, în speţă, pârâta trebuie să ia toate măsurile pentru ca la data încetării suspendării procedura să-şi reia de urgenţă cursul, respectiv va trebui să analizeze documentaţia şi să desemneze evaluatorul (numai procedurile de evaluare propriu-zise fiind suspendate).
În temeiul art. 63 C. proc. civ., a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, în contradictoriu cu chemaţii în garanţie Primarul şi Primăria Municipiului Timişoara deoarece nici desemnarea evaluatorului şi nici emiterea titlului nu sunt în competenţa acestor autorităţi, dosarul administrativ fiind înaintat pârâtei.
În temeiul art. 274 şi art. 276 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale, corespunzător părţii admise din acţiune.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta combate hotărârea fondului sub următoarele aspecte:
- Nerespectarea principiului dreptului la apărare şi implicit dreptul părţilor la un proces echitabil, consfinţite de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit recurentei, în cauză trebuia citat în nume personal preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în raport de prevederile art. 24 alin (2) coroborate cu art. 25 din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că sancţiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorităţii publice obligată prin hotărâre.
- Aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 faţă preşedintele C.C.S.D., care nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
La acest punct, recurenta insistă asupra faptului că atribuţia de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor aparţine Comisiei Centrale, organism colegial şi că, între membrii comisiei nu există raporturi de subordonare, aşa încât preşedintele „nu are competenţa de a constrânge pe ceilalţi membri să adopte o anume decizie".
Citând o decizie de speţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, nr. 1346 din 7 martie 2011, recurenta susţine că în cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti răspunderea aparţine întregii Comisii, şi, deci, preşedintele singur nu poate fi amendat.
- Nu se poate reţine refuzul nejustificat din partea preşedintelui C.C.S.D. de executare a Sentinţei nr. 416 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
În dezvoltarea criticii, recurenta susţine că la data de 18 ianuarie 2011 a fost desemnat evaluatorul în Dosarul nr. 29688/CC, raportul de evaluare a fost efectuat şi comunicat reclamantei, care l-a şi contestat, societatea de evaluare menţinându-şi opinia asupra valorii stabilite în raport.
De asemenea, raportul de evaluare a fost introdus pe lista dosarelor în şedinţa C.C.S.D. din data de 14 decembrie 2011 şi reintrodus în şedinţa din 9 martie 2012 în vederea aprobării emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, însă din lipsa cvorumului necesar, nu s-au putut desfăşura lucrările Comisiei.
În opinia recurentei, hotărârea judecătorească fost pusă în executare, cu respectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2012.
- Obligarea sa la plata cheltuielile de judecată este neîntemeiată, în condiţiile în care Preşedintele C.C.S.D. nu stă în judecată în nume propriu, ci în calitate de reprezentant şi pe cale de consecinţă nu poate fi obligat, în nume propriu, la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa recurată în prezenta cauză a fost pronunţată în rejudecare, în baza Deciziei civile nr. 2847/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, decizie prin care s-a stabilit cu titlu obligatoriu conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., introducerea în cauză a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ: „dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un act, (…) executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face (…) în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”; iar potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege: „în cazul în care termenul nu este respectat se aplică conducătorului autorităţii publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri”.
Din interpretarea textului de lege mai sus citat rezultă fără echivoc că amenda de 20% pentru neexecutarea în termen a hotărârii judecătoreşti irevocabile se aplică conducătorului autorităţii publice obligate.
Aşadar, susţinerea recurentei în sensul că autoritatea obligată, respectiv C.C.S.D., este un organism colegial este nerelevantă faţă de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.
Cum în cauză prin Sentinţa civilă nr. 416 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3152 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurenta a fost obligată printre altele să desemneze un evaluator, în condiţiile Legii nr. 247/2005, obligaţie ce nu a fost respectată în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanţa fondului a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care recurenta susţine că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, Curtea urmează a-l respinge ca nefondat, având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., în raport de care, partea care cade în pretenţii suportă cheltuielile de judecată.
În consecinţă, având în vedere cele mai sus reţinute şi faţă de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 213 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3849/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3855/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
