ICCJ. Decizia nr. 3854/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3854/2012
Dosar nr. 12454/2/2010
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul L.G.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererile nr. P5798/06 din 12 decembrie 2008, nr. P4080/07 din 1 iulie 2009 şi nr. P1179/10 din 10 martie 2010, adresate C.N.S.A.S. de către numiţii P.S., P.T. şi N.M., s-a solicitat verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor fond informativ nr. x, nr. y şi nr. z (cote C.N.S.A.S.). În aceste dosare, pârâtul a întocmit documente care se regăsesc la filele menţionate, corespunzător fiecărei cote arhivistice. Raportat la prevederile art. 1 şi 8 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, reclamantul a apreciat că este legală cererea formulată.
Reclamantul învederează că din cuprinsul notei de constatare din 14 octombrie 2010, precum şi al înscrisurilor ataşate cererii, rezultă că pârâtul a avut gradul de maior şi funcţia de şef al Inspectoratului Judeţean de Securitate Alba (1985, 1986, 1989).
În această calitate, pârâtul a aprobat avertizarea unei persoane semnalată cu "atitudine necorespunzătoare, făcând afirmaţii tendenţioase la adresa politicii statului român, calomniind înalte personalităţi" şi totodată, a aprobat interceptarea convorbirilor telefonice, interesând "relaţiile de interes ce le are, natura lor, vizite, deplasări, aspecte privind comentariile politice, alte preocupări de interes operativ".
De asemenea, pârâtul a aprobat "destrămarea unui anturaj de tineri", aflaţi în atenţia Securităţii deoarece "se întâlneau periodic în diferite locuri, unde se comentau ostil ştirile audiate la posturile de radio străine, îndeosebi E.L., manifestându-şi nemulţumirea faţă de realizările din ţara noastră, fac apologia vieţii din Occident pe fondul cărora îşi propun şi plecarea ilegală din ţară".
Mai mult, în contextul urmăririi informative a unui preot greco-catolic, "semnalat în relaţii apropiate cu episcopii nereveniţi T.A. din Reghin şi P.I. din Lugoj", pârâtul a aprobat trimiterea spre exploatare la inspectoratele interesate a tuturor informaţiile referitoare la grupul menţionat.
Reclamantul mai arată în probaţiunea cauzei şi raportarea către Direcţia I a Securităţii Statului a informaţiilor obţinute, prin măsurile operative specifice, în cadrul urmăririi conducătorului pe ţară al asociaţiei "O.D".
În concluzie, reclamantul opinează că activităţile desfăşurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libertate religioasă prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 (secretul convorbirilor telefonice) din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
1.2. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâtul a arătat că acţiunea reclamantului este vădit netemeinică şi nelegală întrucât, pe de o parte, nu stabileşte ca acesta să fi întreprins acţiuni concrete prin care să fi îngrădit efectiv anumite drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute de Constituţia din 1965, iar pe de altă parte, în acţiune sunt invocate doar trunchiat, ca suport legal al unor pretinse încălcări, anumite prevederi ale respectivei Constituţii sau se au în vedere prevederi ale Constituţiei actuale.
Astfel, cu privire la aprobarea măsurii avertizării, pârâtul precizează că avertizarea nu era o măsură de sancţionare, ce ar fi putut implica încălcarea sau îngrădirea unor drepturi fundamentale, ci o măsură pur de prevenire, luată faţă de o persoană care era pe punctul de a comite ori chiar comisese o infracţiune contra securităţii statului.
Pârâtul susţine că este netemeinică şi concluzia că prin aprobarea interceptării convorbirilor telefonice şi prin punerea în aplicare a acestei măsuri, ar fi încălcat dreptul la viaţă privată, întrucât, în realitate, prin aceste acţiuni ar fi putut încălca doar prevederile art. 28 din actuala Constituţie, care stipulează că secretul convorbirilor telefonice este inviolabil. Arată că aplicarea acestei prevederi ar încălca principiul neretroactivităţii legii, consacrat în art. 11 alin. (2) al aceleaşi Constituţii.
De asemenea, interceptarea convorbirilor telefonice, ca şi măsurile care să garanteze secretul acestora, erau prevăzute în ordine şi instrucţiuni ale ministrului de interne, pe care cadrele fostei Securităţi erau obligate să le respecte şi să le aplice necondiţionat.
Cu privire la concluzia că ar fi îngrădit dreptul la libertate religioasă, pârâtul menţionează că reclamantul face, fără temei, trimitere indirectă la art. 29 alin. (1) din Constituţia actuală. În plus, în acţiune, reclamantul se referă la Asociaţia "O.D., care ar fi făcut obiectul unor pretinse acţiuni de îngrădire, omiţând a preciza că, în realitate, respectiva asociaţie era o sectă desprinsă din cultul ortodox, rămasă în afara legii după adoptarea Decretului nr. 177/1948 şi dezavuată chiar de către Biserica Ortodoxă Română.
Pârâtul mai învederează că din conţinutul acţiunii formulate de reclamant şi al notei de constatare anexate, nu rezultă nicio activitate aprobată, coordonată sau întreprinsă de acesta, prin care să fi încălcat sau îngrădit efectiv respectivul drept fundamental. Rezultă doar că au fost întreprinse anumite acţiuni de supraveghere informativă, raportate şi la unitatea centrală de profil, în legătură cu unele evenimente şi ceremonii cu caracter religios (o înmormântare, comemorări) preconizate sau desfăşurate în public, fără a fi intervenit cu absolut nimic pentru a le tulbura, îngrădi sau împiedica. Astfel, faptul că nu există nicio dovadă că ar fi îngrădit vreun drept fundamental reiese chiar din formularea cuprinsă în finalul acţiunii reclamantului, din care rezultă fără dubii că acesta se bazează, în concluziile sale, nu pe probe, ci pe simple presupuneri.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 6019 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului L.G.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a avut gradul de maior şi a deţinut funcţia de şef al Inspectoratului Judeţean de Securitate Alba în anii 1985, 1986 şi 1989.
În raport de conţinutul înscrisurilor care atestă aceste calităţi, instanţa apreciat îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.
În această calitate, în Dosarul de urmărire informativă nr. a, pârâtul a aprobat avertizarea unei persoane semnalată cu "atitudine necorespunzătoare, făcând afirmaţii tendenţioase la adresa politicii statului nostru, calomniind înalte personalităţi".
Astfel, rezoluţia olografă, semnată de pârât, figurează pe un raport cu propuneri de avertizare a numitului P.E., din 21 iulie 1986, document în care se consemnează faptul că la data de 7 octombrie 1985, a fost deschis dosar de urmărire informativă asupra numitului P.E., temeiul deschiderii dosarului constituindu-l informaţiile furnizate de o sursă, din care rezultă că persoana respectivă are o atitudine necorespunzătoare faţă de politica statului. În procesul urmăririi informative, s-au obţinut relaţii de la surse din care a reieşit faptul că numitul P.E. face des afirmaţii cu caracter tendenţios la adresa politicii statului, comentează negativ unele neajunsuri şi greutăţi social-politice şi elogiază modul de viaţă din Occident, făcând comparaţii defavorabile cu situaţia din ţară.
În cadrul aceluiaşi dosar de urmărire informativă, prin raportul din data de 23 octombrie 1985, completat de pârât, s-a aprobat folosirea mijloacelor T.O. (tehnică operativă) de tip I.C.T. (interceptarea convorbirilor telefonice) la numitul P.E., lucrare ce a funcţionat în perioada 24 octombrie 1985 - 24 noiembrie 1985 şi care a urmărit "relaţiile de interes ce le are, natura lor, vizite, deplasări, aspecte privind comentariile politice, alte preocupări de interes operativ".
Măsura interceptării convorbirilor telefonice, aprobată de pârât, a fost pusă în aplicare, astfel cum rezultă din notele de transcriere a tehnicii operative aflate în Dosarul nr. a.
A mai reţinut instanţa că în Dosarul de supraveghere informativă nr. b, având ca titular pe numitul C.M.I., pârâtul a aprobat raportul cu propuneri de destrămare a unui anturaj de tineri din oraşul Zlatna, din data de 18 noiembrie 1989, care se întâlneau periodic în diferite locuri, unde se comentau ostil ştirile audiate la posturile de radio străine, îndeosebi E.L., manifestându-şi nemulţumirea faţă de realizările din ţară şi făcând apologia vieţii din Occident, pe fondul cărora îşi propuneau şi plecarea ilegală din ţară.
În acelaşi raport s-a consemnat că s-a propus luarea unor măsuri preventive de securitate care să conducă la destrămarea anturajului şi la determinarea persoanelor în cauză să adopte o poziţie corespunzătoare, respectiv, avertizare, atenţionare, semnalarea organelor de poliţie pentru fapte de competenţa acestora, "informarea scrisă a conducerii I.P.E.G.G. Bucureşti în legătură cu aspectele legate de preocupările formaţiunii detaşate în oraşul Zlatna, pentru a analiza oportunitatea menţinerii celor implicaţi în acest punct de lucru", "informarea organului de partid judeţean cu problematica ce a rezultat din acest caz".
Măsurile operative privind persoanele urmărite, propuse de către pârât, au fost puse în aplicare, astfel cum rezultă din "raportul privind măsurile întreprinse pentru destrămarea anturajului din oraşul Zlatna", din noiembrie 1989, aprobat de pârât.
De asemenea, în Dosarul de urmărire informativă nr. I 567, privind pe numitul M.I., preot greco-catolic, "semnalat în relaţii apropiate cu episcopii nereveniţi T.A. din Reghin şi P.I. din Lugoj", prin adresele din 11 februarie 1989, emise de I.J.S. Alba către I.J.S. Mureş şi I.J.S. Sibiu, aprobate de către pârât, au fost trimise spre exploatare informaţii referitoare la persoanele menţionate.
S-a mai constatat că în Dosarul de urmărire informativă nr. I 4964, privind pe numitul D.T., conducător de ţară al asociaţiei "O.D.", care a fost urmărit pentru relaţii cu elemente ostile din ţară şi străinătate, prin adresele din 11 februarie 1988 şi 8 martie 1988, aprobate de către pârât, au fost raportate către Direcţia I a Securităţii Statului informaţiile obţinute prin măsurile informativ-operativ specifice cu privire la conducerea grupării religioase "O.D.". Informaţiile au vizat datele la care vor avea loc întrunirile adepţilor acestei grupări, precum şi măsurile luate de organele de securitate în vederea prevenirii realizării unei "manifestări ostăşeşti specifice" şi reducerii amplorii acesteia.
În opinia instanţei, înscrisurile existente la dosarul cauzei demonstrează că în desfăşurarea urmăririi informative, pârâtul a dispus măsuri de natură să aducă atingere drepturilor persoanelor urmărite, documentele întocmite şi semnate de către acesta, precum şi măsurile dispuse în calitatea sa de lucrător al securităţii, conţinând informaţii referitoare la persoanele aflate în supravegherea organelor de securitate.
În consecinţă, instanţa a apreciat că şi a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al Securităţii, pârâtul a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, dreptului la libertate religioasă prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 33 (secretul convorbirilor telefonice) din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin instrumentarea dosarelor de investigaţii deschise în privinţa persoanelor urmărite, pentru stabilirea activităţii şi atitudinii, faţă de regim, a concepţiilor lor politice, a naturii relaţiilor acestora cu diverse persoane, prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a anumitor persoane, surse care au oferit date referitoare la viaţa privată a celor urmăriţi.
Instanţa a înlăturat apărările pârâtului potrivit cu care, măsurile dispuse în dosarele de urmărire informativă anterior menţionate, se înscriau în prevederile legale în vigoare la acel moment, reţinând că erau considerate drept ostile regimului total comunist orice critici aduse ideologiei oficiale, inclusiv legăturile cu anumite persoane cunoscute ca având o atitudine potrivnică regimului comunist, iar măsurile luate de către pârât au urmărit anihilarea demersurilor persoanelor vizate, nu în scopul apărării ţării, ci în mod evident, pentru susţinerea sistemului totalitar comunist.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-pârât
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul L.G. invocând ca temei legal al demersului său motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., cu referire specială la motivarea sumară neconvingătoare şi eliptică a hotărârii atacate.
În speţă, prin motivele de recurs dezvoltate au fost înfăţişate următoarele critici faţă de sentinţa primei instanţe:
- în raport de legislaţia în vigoare care a stat la baza promovării acţiunii de către reclamanta C.N.S.A.S., instanţa de fond nu era competentă material să soluţioneze o acţiune civilă;
- pe lângă excepţia necompetenţei materiale se repun în discuţie (i) excepţia lipsei de interes, (ii) excepţia lipsei calităţii de reprezentat al C.N.S.A.S., cu precizarea că în mod evident scopul O.U.G. nr. 24/2008 este străin de ideea de justiţie echitabilă, nefiind respectat nici principiul egalităţii de tratament;
- în contextul unor aprecieri personale referitoare la conţinutul şi finalitatea reglementării cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008, recurentul a menţionat că în motivarea hotărârii se vorbeşte numai la modul general de activităţile desfăşurate, fără a se indica efectele produse, în concret, asupra persoanelor presupus prejudiciate;
- simplul fapt că a folosit la ordin şi sub comandă militară ierarhică mijloacele muncii informative, că a recrutat informatori şi colaboratori, nu poate şi nu trebuie încadrat în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2005, aprecierile instanţei de fond fiind lapidare şi pur subiective.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins în considerarea celor în continuare arătate.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legii incidente, Înalta Curte răspunzând criticilor înfăţişate de recurent arată după cum urmează:
Excepţia necompetenţei secţiei de contencios administrativ invocată de recurent în privinţa acţiunilor C.N.S.A.S. promovate în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 este nefondată, deoarece art. 11 din acest act normativ reglementează competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, de a soluţiona acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al securităţii, soluţionarea recursurilor revenind în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Înscrisurile (documente din arhiva C.N.S.A.S., note de constatare) care fundamentează acţiunea în instanţă a C.N.S.A.S. în sensul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 nu sunt "acte administrative cu caracter militar" cum greşit se susţine, în principiu, pentru a se motiva excepţia necompetenţei materiale, întrucât aceste acte exceptate de la controlul instanţelor judecătoreşti trebuie să emane de la o autoritate publică cu caracter de comandament militar, să fie emise în scop militar, în vederea executării unui ordin, a unei comenzi, condiţii care nu sunt îndeplinite în documentele C.N.S.A.S. depuse la dosar, excepţia de necompetenţă invocată de recurent fiind, în concluzie, nefondată.
C.N.S.A.S. are calitate procesuală activă de a promova acţiunea în constatarea calităţii de "lucrător" al securităţii împotriva pârâtului, fiindu-i conferită această calitate de dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, art. 9 - 11, reprezentarea instituţiei fiind legal asigurată, potrivit delegaţiei de la dosar, criticile fiind nefondate şi sub acest aspect.
Recurentul nu a motivat şi susţinut excepţia lipsei de interes, astfel că şi această critică se priveşte ca neîntemeiată.
Susţinerile recurentului-pârât asupra fondului cauzei reprezintă, astfel după cum constată Înalta Curte, în cea mai mare parte, consideraţii personale asupra scopului O.U.G. nr. 24/2008, reflecţii subiective cu privire la activităţile desfăşurate de foştii ofiţeri ai securităţii şi interpretări proprii a dispoziţiilor legale de deconspirare a activităţii acestora care a adus atingere unor drepturi fundamentale ale omului recunoscute la legislaţia în vigoare la acea dată, prin suprimarea sau îngrădirea acestora, fără a reprezenta veritabile critici la adresa sentinţei atacate.
Analizând cele prezentate de recurent prin prisma dispoziţiilor legale indicate de acesta, se constată că nu sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât sentinţa recurată este corespunzător şi temeinic motivată, fără a cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, în sensul acestui text şi nici ale art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, nu s-a schimbat natura sau înţelesul lămurit sau neîndoielnic al acestuia, aşa cum prevede acest text invocat de recurent.
Motivele de recurs formulate de pârât privind insuficienţa probatorie a înscrisurilor depuse la dosar şi neexercitarea unor acţiuni, activităţi care să fi suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, verificând hotărârea şi prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 "lucrător al securităţii" este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Recurentul-pârât L.G. îndeplineşte acest condiţii, deoarece a avut gradele de maior şi funcţia de şef servicii I.J.S. Alba (1985, 1986, 1989).
Înscrisurile depuse la dosar dovedesc cu prisosinţă imixtiunile recurentului în viaţa privată a unor persoane prin măsuri dispuse sau aprobate de recurentul-pârât, care au încălcat drepturi sau libertăţi fundamentale cum ar fi dreptul la viaţă privată, dreptul la libera exprimare, la libertatea opiniilor şi libertatea religioasă.
Astfel, după cum în mod argumentat, raportat la actele depuse la dosar, a reţinut şi prima instanţă, recurentul a întocmit rapoarte cu propuneri de destrămare a unui grup de tineri din Oraşul Zlatna (18 noiembrie 1998, Dosar de supraveghere nr. b având ca titular pe C.M.I.) care se întâlneau periodic, comentând ostil ştirile analizate la posturile de radio străine, mai ales E.L. În aceste rapoarte s-a menţionat propunerea luării unor măsuri preventive de securitate, incluzând, inter alia, semnalarea organelor de poliţie.
Relevantă din perspectiva conţinutului normei legale sus citate, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este şi activitatea depusă de recurent în Dosar de urmărire informativă nr. I 567 privind pe numitul M.I., preot greco-catolic ca şi în Dosarul de urmărire informativă nr. I 4964 privind pe numitul D.T., conducător de ţară al asociaţiei "O.D.", fiind trimise spre exploatare informaţiile referitoare la persoanele menţionate.
În acord cu cele judicios arătate şi reţinute şi de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite apărările recurentului-pârât în sensul că măsurile dispuse în dosarele de urmărire informativă se înscriau în conţinutul prevederilor legale în vigoare la acel moment câtă vreme toate acţiunile demonstrate ale pârâtului, vizând punerea sub lupă a vieţii private dar şi profesionale a persoanelor urmărite pentru opiniile lor referitoare la regimul comunist, pentru intenţia de părăsire a ţării, au suprimat, respectiv au îngrădit efectiv drepturi şi libertăţi fundamentale consacrate legislativ în epocă (art. 28 din Constituţia din 1965).
În plus, este de reţinut că la dosar sunt depuse numeroase alte înscrisuri care dovedesc implicarea personală a recurentului în activităţile de urmărire şi supraveghere informativă a anumitor persoane, susţinerile acestuia privind insuficienţa probatorie sau nedovedirea încălcării unor drepturi fundamentale ale persoanelor fiind nefondate.
Împrejurarea că nu s-ar fi probat consecinţele nefavorabile suferite de persoanele urmărite nu are relevanţă, deoarece legea nu prevede o asemenea condiţie pentru constatarea calităţii de "lucrător" în temeiul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Situaţia relevată de recurent, privind folosirea, în prezent, a unor practici şi metode identice cu cele de altădată, care au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale depăşeşte cadrul procesual şi nu poate fi reţinută, O.U.G. nr. 24/2008 limitând verificarea "lucrătorilor Securităţii" numai pentru perioada 1945 - 1989.
Constatând aşadar că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) şi (2) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.G. împotriva Sentinţei nr. 6019 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3852/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 3866/2012. Contencios → |
|---|
