ICCJ. Decizia nr. 3866/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3866/2012
Dosar nr. 10391/2/2010
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 27 octombrie 2010, reclamanţii F.C., B.V.M., M.A.M., S.O.N., V.M., F.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Spital Bucureşti - Jilava, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii la plata sporurilor pentru desfăşurarea activităţii în condiţii deosebite şi periculoase, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sporul pentru condiţii vătămătoare şi deosebit de periculoase a fost reglementat prin art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 281/1993 modificată prin H.G. nr. 561/2001.
În baza O.M.J. nr. 945/C/2003, ordin ce cuprinde Regulamentul de acordare a sporului salarial aplicabil la salariul de bază pentru personalul din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase sau vătămătoare, au fost plătite sumele alocate pentru acest spor salarial până în luna august 2004.
Urmare adresei Direcţiei Generale a Penitenciarelor cu nr. 102024 din 30 august 2004 s-a sistat acest spor, iar prin Decizia nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, s-a dispus măsura reluării acordării sporurilor începând cu luna mai 2006.
Consideră reclamanţii că, în calitate de funcţionari publici în cadrul Penitenciarului Spital Bucureşti - Jilava în perioada solicitată au dreptul potrivit O.M.J. nr. 945/C din 2 aprilie 2003, dat în aplicarea Legii nr. 138/1999 şi art. 8 lit. a) din H.G. nr. 281/1993, modificat şi completat prin H.G. nr. 561/2000 la un spor în condiţii deosebit de periculoase şi vătămătoare de 50 - 100% din solda lunară sau salariul de bază pentru locurile de muncă ce întrunesc aceste condiţii.
Mai mult decât atât, conform buletinului de determinare prin expertizare din 3 mai 2006 emis de Direcţia de Sănătate Publică - Biroul Medicina Muncii, urmare a emiterii Deciziei nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, reclamanţii consideră că sunt îndreptăţiţi a primi drepturile cerute cu respectarea metodologiei în baza căreia se acordă, proporţional cu timpul lucrat.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat pe cale de excepţie, lipsa calităţii procesuale pasive în ceea ce îl priveşte, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 3915 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi în consecinţă, a respins acţiunea reclamanţilor faţă de acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, instanţa de fond a reţinut că pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru Administraţia Naţională a Penitenciarelor, iar potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, această instituţie, ca ordonator secundar de credite, repartizează creditele pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
În opinia instanţei de fond, faptul că Ministerul Justiţiei este ordonator principal de credite în raport cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu poate duce la concluzia că acesta are calitate procesuală pasivă în această cauză, între angajaţii Penitenciarului Jilava şi Ministerul Justiţiei neexistând niciun raport juridic.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că suspendarea plăţii sporului solicitat de către reclamanţi s-a făcut datorită lipsei alocaţiilor bugetare, temeiul legal regăsindu-se în cuprinsul dispoziţiilor art. 4 din O.M.J. nr. 945/3/2003, potrivit cu care "prevederile prezentului ordin se aplică în limita resurselor financiare avute la dispoziţie."
Totodată, instanţa a constatat că în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate şi militarii angajaţi pe bază de contract au dreptul la solda lunară compusă din: solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă, gradaţii şi indemnizaţia de dispozitiv.
Mai mult, aceleaşi dispoziţii legale se regăseau şi în Legea nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, care prevede în art. 34 că funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul la salariul lunar compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, precum şi premii şi prime ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcţiei îndeplinite, gradului profesional deţinut, gradaţiile, sporurile pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit.
Din cuprinsul reglementărilor legale analizate, instanţa de fond a ajuns la concluzia că legiuitorul a înţeles să includă în salariul de bază, obligatoriu la plată pentru angajatori, doar sporurile pentru misiune permanentă.
În opinia judecătorului de fond, Penitenciarul Spital Bucureşti - Jilava, ca ordonator terţiar de credite, aflat în raporturi de serviciu cu reclamanţii, s-a aflat în situaţia de a sista plata sporurilor în litigiu începând cu luna septembrie 2004, ca urmare a modificării valorii de referinţă sectorială pentru personalul militar - O.U.G. nr. 29/2004, prin care s-a dispus mărirea salariilor de bază ale acestora, astfel că fondurile alocate nu mai permiteau şi plata sporurilor prevăzute de O.M.J. nr. 945/C/2003.
Nefiind alocate fonduri pentru plata sporurilor prevăzute pentru activitatea desfăşurată în condiţii periculoase şi deosebit de periculoase nu putea fi angajată, ordonanţată şi efectuată nicio altă cheltuială din fondurile publice, atât timp cât nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.
S-a mai constatat că H.G. nr. 281/1993 cu modificările ulterioare, cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, hotărâre ce a stat la baza emiterii O.M.J. nr. 945/C/2003, prevede că aplicarea acesteia se face ţinând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate - art. 1.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamanţilor
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei puterii lucrului judecat şi prescripţia dreptului la acţiune invocate de pârâtul Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava prin întâmpinare şi nici asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune invocată de Ministerul Justiţiei;
- în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, care era în măsură să asigure executarea obligaţiei Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, fiind ordonator secundar de credite;
- recurenţii, în calitate de funcţionari publici în cadrul Penitenciarului Spitalul Bucureşti - Jilava erau îndreptăţiţi, în perioada septembrie 2004 - mai 2006 la un spor pentru desfăşurarea activităţii în condiţii deosebit de vătămătoare sau periculoase de 50 - 100% din solda lunară sau salariul de bază pentru locurile de muncă ce întrunesc aceste condiţii, conform O.M.J. nr. 945/C/2003 dat în aplicarea Legii nr. 138/1999 şi art. 8 lit. a) din H.G. nr. 281/1993, modificată şi completată prin H.G. nr. 561/2000.
Au precizat recurenţii că prin buletinul de determinare prin expertizare din 3 mai 2006 emis de Direcţia de Sănătate Publică - Biroul Medicina Muncii, urmare a emiterii Deciziei nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor s-a confirmat că sunt îndreptăţiţi să solicite respectivul spor, proporţional cu timpul lucrat, sistarea acestuia dispunându-se prin adresa Direcţiei Generale a Penitenciarelor nr. 102024 din 30 august 2004, iar prin Decizia nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Direcţiei Generale a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor s-a dispus reluarea acordării sporurilor, începând cu luna mai 2006.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii, în drept invocându-se dispoziţiile art. 304 şi 312 C. proc. civ.
2. Apărările pârâtelor
Prin întâmpinările depuse la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi pârâtul Ministerul Justiţiei au reiterat excepţiile invocate la fond şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Chiar dacă instanţa de fond nu a analizat toate excepţiile invocate e pârâţi prin întâmpinările depuse la dosar, recurenţii-reclamanţi nu sunt îndreptăţiţi să solicite casarea Sentinţei nr. 3915/2011 a Curţii de Apel Bucureşti deoarece nu au suferit o vătămare, care să poată fi înlăturată astfel, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar pârâţii care au invocat la fond excepţiile nesoluţionate de instanţă nu au recurat sentinţa.
În mod corect a constatat prima instanţă că pârâtul Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală pasivă, deoarece acesta, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare pentru instituţiile din subordinea sa, conform art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice locale şi nu are niciun raport juridic cu reclamanţii, funcţionari publici în cadrul Spitalului Penitenciar, Jilava, aflat în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor al cărei conducător, în calitate de ordonator secundar de credite, repartizează creditele pentru bugetul propriu şi al instituţiilor subordonate, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, inclusiv pentru Spitalul Penitenciar Jilava unde îşi desfăşoară efectiv activitatea recurenţii-reclamanţi.
Soluţia primei instanţe este corectă şi pe fond, deoarece pe perioada septembrie 2004 - mai 2006 nu au existat fonduri pentru plata sporului solicitat de recurenţii-reclamanţi, ca efect al modificării valorii de referinţă sectoriale pentru personalul militar, începând cu luna septembrie 2004, prin O.U.G. nr. 24/2004 dispunându-se mărirea salariilor de bază ale acestora, astfel că fondurile alocate ordonatorului terţiar de credite - conducătorul Spitalului Bucureşti - Jilava (recurenţii aflându-se raporturi de serviciu cu această instituţie) nu mai permiteau plata sporurilor reglementate de O.M.J. nr. 945/C/2003.
În lipsa unei aprobări şi prevederi bugetare, nu poate fi angajată, ordonanţată şi efectuată nicio altă cheltuială din fonduri publice, mai ales că Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice aplicabilă şi recurenţilor, conform art. 79 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, prevede că "acordarea drepturilor băneşti reglementate prin prezenta lege se va face în limite fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilor centrale".
4. Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.C., B.V.M., M.A.M., S.O.N., V.M., F.D. împotriva Sentinţei nr. 3915 din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012 .
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3854/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3867/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
