ICCJ. Decizia nr. 3855/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3855/2012
Dosar nr. 161/2/2011
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 10 ianuarie 2011, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul V.M., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul este membru a Consiliului Local Teslui, judeţul Dolj şi a fost verificat, din oficiu, de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii pentru persoanele care candidează sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h).
Aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DIII/1034 din 14 aprilie 2010, precum şi din înscrisurile ataşate, pârâtul a fost recrutat la data de 6 martie 1973, sub numele conspirativ V. pentru asigurarea supravegherii informative a anului I de la Facultatea de Agronomie, la aceeaşi dată semnând un angajament olograf. După terminarea facultăţii a fost repartizat ca stagiar la I.A.S. Leu, motiv pentru care a fost preluat în legătura Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Dolj, fiind reinstruit cu sarcini pe linia problemei 126.
Astfel, pârâtul a semnalat organelor de securitate informaţii despre opiniile şi convingerile politice, evident anticomuniste, ale şefului contabil de la I.A.S. Leu,, cunoscut în evidentele securităţii ca fost condamnat politic. Din acest motiv, respectivul a fost încadrat cu surse informative, printre care şi sursa "V.".
Respectând instructajul primit a furnizat 3 note informative despre comportarea la serviciu şi comentariile pe care le făcea şeful contabil, relevantă în acest sens fiind nota informativă olografă din 20 mai 1978, în care pârâtul redă o discuţie mai amplă avută cu persoana urmărită, care se referă la nemulţumirea urmăritului datorată de faptul că "activitatea din trecut i-a umbrit prezentul", drept urmare "N.I. devenea mai impulsiv şi îşi manifesta ura pe unele personalităţi care s-au antrenat în a susţine politica partidului şi statului nostru. Dădea exemplu şi-i critica în acelaşi timp pe A.P., (...)".
În aprecierea reclamantului, informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, pârâtul conştientizând că asupra persoanei la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare şi, prin urmare, a vizat această consecinţă. În speţa dată, ca urmare a informaţiilor primite de la pârât, ofiţerul de Securitate a dispus încadrarea informativă şi a anturajului urmăritului.
În concluzie, a apreciat reclamantul, informaţiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
2) Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 5591 din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul V.M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că în speţa de faţă nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, a pârâtului V.M.
Chiar dacă prima condiţie este îndeplinită deoarece pârâtul a furnizat informaţii despre opiniile şi convingerile şefului contabil de la I.A.S. Leu, cunoscut în evidenţele securităţii ca fost condamnat politic, Curtea a apreciat că nu este îndeplinită condiţia ca informaţiile furnizate Securităţii să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Informaţiile furnizate în nota informativă olografă din 20 mai 1978 în care pârâtul redă o discuţie mai amplă avută cu şefului contabil de la I.A.S. Leu se referă la nemulţumirile acestuia determinate de faptul că trecutul său îi influenţa prezentul, deoarece fusese condamnat politic şi de aceea, îşi manifesta ura faţă de unele personalităţi precum A.P.
În opinia Curţii, cele relatate nu denotau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cu atât mai mult cu cât persoana vizată critica personalităţi şi nu politica statului, iar supravegherea şefului contabil de la I.A.S. Leu s-a făcut datorită trecutului acestuia şi nu informaţiilor furnizate de pârât.
II. Instanţa de recurs
1) Criticile reclamantului
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în mod greşit prima instanţă a reţinut că s-a dovedit numai una din condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii pârâtului de „colaborator” al fostei Securităţi, respectiv încălcarea unor drepturi fundamentale (în speţă s-a încălcat dreptul la viaţă privată a celor denunţaţi de intimatul - pârât) deşi, din probele administrate a rezultat că era îndeplinită şi condiţia privind denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist.
Astfel, recurentul arată că în mod eronat a reţinut instanţa că „persoana vizată critica personalităţi şi nu politica statului”, din moment ce aceasta îşi manifesta ura faţă de „unele personalităţi care s-au antrenat în a susţine politica partidului şi statului nostru”, fiind evidentă legătura dintre respectivele personalităţi şi regimul susţinut de acestea.
A mai învederat recurentul că este eronată şi concluzia instanţei cum că, supravegherea şefului contabil de la I.A.S. Leu s-a făcut datorită trecutului acestuia, şi nu informaţiilor furnizate de pârât, întrucât în urma delaţiunilor intimatului măsurile informative se extindeau şi asupra celor din anturajul intimatului, cele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti nemaiavând relevanţă în condiţiile în care s-a constatat încălcarea unor drepturi fundamentale.
A precizat recurentul că definiţia legală a noţiunii de colaborator al securităţii nu presupune existenţa unei pluralităţi de informaţii, fiind suficient un singur denunţ care să îndeplinească cele două condiţii, pentru constatarea calităţii de „colaborator”.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, în drept invocându-se art. 304 pct. 9 şi 3041.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Susţinerile recurentei nu prezintă niciun motiv de nelegalitate a sentinţei atacate, ci o altă viziune asupra probelor administrate în cauză decât cea a instanţei de fond, ceea ce a condus la concluzii diferite asupra calităţii de „colaborator” al fostei Securităţi comuniste din partea intimatului-pârât.
În mod corect, prima instanţă a constatat că nu sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de „colaborator” a intimatului V.M., respectiv încălcarea unor drepturi fundamentale şi denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist.
Potrivit art. 1159 C. civ., în vigoare la data introducerii acţiunii, oricine face o alegaţie în faţa instanţei trebuie să o dovedească, ori în speţă recurentul-reclamant nu a probat îndeplinirea condiţiei denunţării unor atitudini potrivnice regimului comunist de către intimatul-reclamant.
Nici în recurs nu s-a relevat vreun exemplu concret care să dovedească această împrejurare şi nu s-a indicat niciun înscris, din cele existente la dosar, care să probeze acest aspect.
Condiţiile reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de „colaborator” sunt clare şi precise, îndeplinirea acestora neputându-se stabili pe baza unor prezumaţii sau prin ricoşeu, în sensul că dacă se criticau persoane cu oarecare notorietate, susţinătoare ale regimului comunist, implicit se putea considera că este vorba de o atitudine potrivnică regimului totalitar de la acea vreme.
De altfel, şi-n acţiunea introductivă se face trimiterea la 3 note informative despre comportarea la serviciu şi comentariile şefului contabil, din care este considerată relevantă cea din 20 mai 1978 în care se redă o discuţie cu persoana urmărită, nemulţumită că „activitatea din trecut i-a umbrit prezentul”, iar drept urmare „N.I. devenea mai impulsiv şi îşi manifesta ura pe unele personalităţi care s-au antrenat în a susţine politica partidului şi statului nostru. Dădea exemplu şi-l critica în acelaşi timp pe A.P.”.
Din acest singur exemplu, considerat „relevant” de recurent, nu rezultă care este atitudinea potrivnică regimului comunist semnalată de intimat, în absenţa căreia nu putea fi constatată calitatea acestuia de „colaborator” al fostei Securităţi Comuniste.
Susţinerea recurentului privind lipsa unei condiţii vizând necesitatea existenţei mai multor informatori care să îndeplinească cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de „colaborator”, deşi corectă, întrucât şi un singur denunţ care îndeplineşte cele două condiţii cumulative era suficient, nu este de natură de a afecta legalitatea soluţiei criticabile.
3. Soluţia instanţei de recurs
Constatându-se că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 5591 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3850/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3857/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
