ICCJ. Decizia nr. 3857/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3857/2012
Dosar nr. 941/39/2011
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, la data de 26 septembrie 2011 şi completată la 10 octombrie 2011, reclamanta G.A. a chemat în judecată pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate:
- nulitatea absolută a Ordinului nr. 2406 din 4 iulie 2011 emis de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), prin care s-a aprobat structura organizatorică a aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, ale direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale şi a Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011, emis de aceeaşi pârâtă, prin care s-a aprobat statul de funcţiuni a Autorităţii Naţionale a Vămilor şi unităţilor subordonate acesteia;
- nulitatea de drept a examenului organizat de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, în perioada 18 - 29 iulie 2011;
- anularea Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011, emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, comunicat la data de 8 august 2011;
- să se dispună reîncadrarea sa în funcţia publică de inspector vamal grad profesional principal la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi;
- obligarea secund-pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în cazul în care s-ar fi aflat în funcţie, începând cu data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective, actualizate cu rata inflaţiei;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, reclamanta a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011, emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea actului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost încadrată în funcţia publică de execuţie de inspector vamal, grad profesional principal, gradaţia 2, clasa de salarizare 44, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, până la data de 8 august 2011, când raportul de serviciu a încetat, urmare a emiterii Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011 de către pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, conform art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
Reclamanta a susţinut că Ordinele nr. 2406 şi nr. 2407 din 4 iulie 2011, emise de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, acte administrative unilaterale cu caracter normativ, sunt nule absolut întrucât nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, conform art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulităţii de drept a examenului organizat de secund-pârâtă, în perioada 18 - 29 iulie 2011, reclamanta a afirmat că a fost organizat în baza Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011 emis de A.N.A.F., prin care s-au aprobat regulamentele pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici, regulamente care, în opinia sa, încalcă prevederile H.G. nr. 611/2008 privind aprobarea Normelor de organizare şi dezvoltare a carierei funcţionarilor publici, în situaţia în care bibliografia s-a aprobat prin Ordinul A.N.A.F. nr. 2589 din 12 iulie 2011, în timp ce examenul scris s-a desfăşurat la data de 18 iulie 2011.
Reclamanta a susţinut că au fost încălcate şi prevederile H.G. nr. 611/2008 referitoare la probele concursului şi desfăşurarea acestuia, în mod deosebit a interviului care s-a desfăşurat subiectiv şi tendenţios, fiind favorizate persoanele care au obţinut punctaj redus la proba scrisă.
Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că Ordinul nr. 7123 din 2 august 2011 este nelegal şi netemeinic, întrucât, potrivit art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, eliberarea din funcţia publică se face de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, dacă autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii de reducerea postului ocupat de funcţionarul public.
Or, în speţă, nu s-a redus postul ocupat de reclamantă, ci s-a redus numărul de posturi la unitatea la care a lucrat.
În aceste condiţii, reclamanta a apreciat că nu subzistă temeiul de drept invocat de secund-pârâtă, situaţia fiind aceea a reorganizării instituţiei publice, conform art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, care însă nu s-a aplicat în cauză, deşi s-a organizat examen conform art. 100 alin. (3) din aceeaşi lege.
În optica reclamantei, în mod nelegal i s-a acordat preaviz înainte de susţinerea examenului pentru ocuparea unui post din cele existente potrivit noii structuri organizatorice şi noului stat de funcţiuni, dată după care trebuia să se facă eliberarea din funcţie şi să se acorde preaviz conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/199.
De asemenea, nu au fost respectate prevederile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, în sensul punerii la dispoziţie a locurilor publice vacante şi nici prevederile art. 65 - 67 C. muncii care, potrivit art. 4 din Ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011 al A.N.A.F., sunt direct aplicabile.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011, având în vedere că a fost iniţiată procedura prealabilă, reclamanta a arătat că sunt întrunite condiţiile cazului bine justificat şi prevenirea pagubei iminente, prevăzute. de art. 14 din Legea contenciosului administrativ coroborat cu art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004.
2. Apărările pârâtelor
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivând că: Ordinele nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 nu pot fi încadrate în categoria actelor cu caracter normativ, întrucât aceste nu au o aplicabilitate generală şi nu se adresează „erga omnes”, ci au aplicabilitate limitată doar pentru salariaţii funcţionari publici şi personalul contractual, încadraţi în Autoritatea Naţională a Vămilor şi structurile acesteia.
Astfel, potrivit art. 11 lit. b) din Legea nr. 24/2000, respectiv art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009, nu se impunea publicarea O.P.A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi O.P.A.N.A.F. nr. 2407/201 în Monitorul Oficial al României.
Totodată, pârâta a arătat că cererea privind anularea examenului este inadmisibilă, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3546 din 24 iunie 2009 în Dosarul nr. 1178/35/2008.
În ceea ce priveşte anularea Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F., solicitând respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.V. în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011, având în vedere că acestea au fost emise de Preşedintele A.N.A.F. în baza H.G. nr. 109/2009, şi nu de către conducătorul Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
3. Soluţia instanţei de fond
Prin Încheierea de şedinţă din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011.
Prin Sentinţa nr. 444 din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti;
A respins ca nefondată cererea de anulare a Ordinelor nr. 2406 din 4 iulie 2011, nr. 2407 din 4 iulie 2011 şi nr. 2619 din 15 iulie 2011 emise de A.N.A.F., formulată de G.A. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti.
A admis în parte cererea de anulare a examenului organizat de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor în perioada 18 - 29 iulie 2011, în sensul că a anulat parţial acest examen, doar în ceea ce o priveşte pe reclamanta G.A.;
A admis cererea de anulare a Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011 emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor formulată de reclamanta G.A. în contradictoriu cu A.N.V.;
A anulat Ordinul nr. 7123 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor;
A dispus reîncadrarea reclamantei în funcţia publică de inspector vamal, grad profesional principal la Biroul Vamal Siret în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi;
A obligat pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 8 august 2011 până la data reintegrării efective;
A obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.860 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de A.N.A.F. nu este fondată, întrucât, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii introductive, A.N.A.F. a fost chemată în judecată doar pentru primul capăt din cerere, respectiv pentru anularea Ordinelor nr. 2406/2011, 2407/2011 (ordine emise de A.N.A.F.).
Pe fondul cauzei, referitor la cererea de anulare a Ordinelor nr. 2406 din 4 iulie 2011 şi 2407 din 4 iulie 2011, Curtea a constatat că singurul motiv de anulare invocat a fost acela al nepublicării ordinelor în Monitorul Oficial al României.
În opinia curţii de apel, nepublicarea în Monitorul Oficial nu atrage anularea, motivele de nelegalitate trebuie să fie concomitente cu emiterea actului, în sensul că acesta să nu fi fost corespunzător cu actul normativ superior în baza căruia a fost emis. Nepublicarea atrage o altă sancţiune, aceea a inexistenţei, cu consecinţa inopozabilităţii (aşa cum s-a reţinut şi în cuprinsul Deciziei nr. 5440 din 27 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Referitor la anularea Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011:
Ordinul contestat, prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţia publică deţinută a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009, a Ordinului nr. 2406/2011 şi a Ordinului nr. 2407/2011, emise de A.N.A.F.
Ordinele A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011, prin care s-a aprobat structura organizatorică a Autorităţii Naţională a Vămilor şi statutul de funcţii nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, deşi exista această obligaţie, potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 24/2000 şi art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009.
Susţinerea pârâtei, potrivit căreia că nu era necesară publicarea întrucât ordinele învederate nu au caracter normativ, a fost înlăturată, Curtea reţinând că potrivit art. 4 pct. 24 din H.G. nr. 110/2009, A.N.V. are ca atribuţie întocmirea de studii, analize şi elaborări de proiecte de acte normative privind organizarea activităţii proprii, aşa încât, Ordinele nr. 2406 şi 2407, care reglementează structura organizatorică şi statele de funcţii au, prin urmare, un caracter normativ.
Din conţinutul acestor ordine, a reţinut Curtea, derivă doar indirect drepturi subiective individuale, fapt ce le confirmă caracterul normativ în timp ce din actele administrative individuale derivă direct drepturi şi obligaţii personale.
Aceste două ordine nu privesc persoane determinate, ci doar reglementează normativ, organizarea şi statul de funcţii, aceste funcţii putând fi ocupate de persoane diferite pe parcursul existenţei lor, fiind evident caracterul lor impersonal, normativ, ce rezultă cu pregnanţă din cuprinsul anexei nr. 11 din Ordinul nr. 2407/2011, care priveşte Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului. Este evident că un astfel de regulament este act administrativ normativ, nu individual, întrucât „normează”, „reglementează” de o manieră generală şi impersonală.
Odată stabilit caracterul normativ al Ordinelor nr. 2406/2011 şi 2407/2011, Curtea a apreciat că nepublicarea lor în Monitorul Oficial al României atrage sancţiunea inexistenţei şi pe cale de consecinţă a inopozabilităţii, aplicându-se prin analogie dispoziţiile art. 100 alin. (1) şi art. 108 alin. (4) din Constituţia României.
De altfel, viciul nepublicării fiind un viciu de legalitate externă, pledează pentru sancţiunea inexistenţei, interpretare în acord cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, respectiv Decizia nr. 5440 din 27 noiembrie 2009, în cuprinsul căreia s-a reţinut că sancţiunea nepublicării atrage inexistenţa şi prin urmare inopozabilitatea.
Cum sancţiunea inexistenţei atrage inopozabilitatea, efectele juridice ale Ordinelor nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 nu pot fi opuse reclamantei, iar noua organizare a Autorităţii Naţionale a Vămilor, care a redus numărul de posturi şi efectele concursului organizat de A.N.V. (concurs organizat în baza Ordinului nr. 2407/2011) nu pot produce efecte împotriva reclamantei.
Curtea a mai reţinut că Ordinul nr. 7123 din 2 august 2011 a fost emis în baza Ordinelor nr. 2406 şi 2407, şi cum efectele acestora nu îi sunt opozabile reclamantei datorită sancţiunii inexistenţei, ordinul atacat este lovit de sancţiunea nulităţii, fiind emis în baza unor acte normative afectate de vicii de legalitate capitale, în speţă, fiind încălcat atât principiul ierarhiei actelor juridice, cât şi principiul legalităţii.
În ceea ce priveşte cererea de constatare a nulităţii de drept a concursului organizat de A.N.V., având în vedere considerentele referitoare la inopozabilitatea Ordinelor nr. 2406, 2407, anexele la Ordinul nr. 2407/2011, ce reglementează procedura pentru organizarea şi desfăşurarea examenului, Curtea a ajuns la concluzia că examenul organizat de A.N.V. este nul doar în ceea ce o priveşte pe reclamantă, efectele nulităţii neputându-se extinde asupra celorlalte persoane care au participat la concurs şi nu sunt părţi în acest dosar.
Astfel, în temeiul art. 106 alin. (1), (2) din Legea nr. 188/1999, Curtea a apreciat că se impune reintegrarea reclamantei în funcţia publică de inspector vamal grad profesional principal, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, precum şi plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 8 august 2011 până la data reintegrării efective.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
1. Cererile de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 444 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin preşedinte, care au invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., fiind susţinute, în esenţă, următoarele critici:
Printr-o primă critică formulată recurentele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi Autoritatea Naţională a Vămilor au susţinut că sentinţa civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care Ordinele Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 nu reprezintă acte cu caracter normativ, întrucât acestea nu au o aplicabilitate generală şi nu se adresează erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns şi bine definit de subiecţi, care au luat la cunoştinţă de dispoziţiile acestora, dată fiind afişarea acestora atât pe site-ul A.N.A.F., cât şi pe site-ul A.N.V., dar şi la sediul A.N.V.
De asemenea, s-a susţinut că: Ordinele nr. 2406, nr. 2407/2011 şi 2619/2011 emise de preşedintele A.N.A.F. nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat un proces de reorganizare al autorităţii publice pârâte, fiind redus numărul de posturi de la 4586 la maxim 3159, conform art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011, nefiind vorba de ocuparea unei funcţii publice prin una din modalităţile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a mai arătat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 şi 57 alin. (2) din legea menţionată, şi nici cele ale H.G. nr. 611/2008; procesul de reorganizare a A.N.V. s-a desfăşurat cu avizul A.N.F.P., aşa cum rezultă din Adresele nr. 895341 din 29 iunie 2011 şi nr. 896.404 din 4 iulie 2011, adrese care, de altfel, au fost invocate în preambulul ordinelor contestate şi că nu-i incumbă obligaţia de a publica anunţul privind examenul de testare profesională în Monitorul Oficial al României cu 30 de zile înainte de data susţinerii acestuia, şi nici de a respecta dispoziţiile H.G. nr. 611/2008, în ceea ce priveşte stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen, desfăşurarea probelor.
S-a învederat că prin Adresa nr. 904.605 din 12 septembrie 2011 emisă de A.N.F.P. se arată că modalitatea de organizare şi desfăşurare a examenului organizat în cazul reorganizării instituţiei publice în temeiul art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 se stabileşte de către fiecare autoritate sau instituţie publică în parte, aceasta nefiind reglementată prin prevederile H.G. nr. 611/2008.
Drept urmare, prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2589/2011 s-a aprobat bibliografia pentru examenul de testare profesională din perioada 18 - 29 iulie 2011, pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din structura A.N.V. ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, cărora li s-a oferit posibilitatea de a opta în scris pentru funcţii publice vacante, de conducere sau execuţie corespunzătoare, în termenul comunicat în preaviz.
Recurenta a arătat că subiectele la proba scrisă s-au elaborat de Comisia de examen cu 3 ore înaintea examenului, cu respectarea bibliografiei aprobate, candidaţii nemulţumiţi având posibilitatea formulării unei contestaţii, interviul desfăşurându-se conform art. 23 - 29 din Regulamentul Anexa 11 la O.P.A.N.A.F. nr. 2407/2011, candidaţii admişi la cele două probe fiind numiţi în funcţiile publice conform punctajelor obţinute, în ordine descrescătoare şi în limita posturilor vacante, potrivit art. 32 din Regulament.
S-a concluzionat că punctajul obţinut de intimata-reclamantă G.A. - 144 puncte - a fost mai mic decât cel obţinut de ceilalţi funcţionari publici care au optat pentru aceeaşi funcţie publică vacantă, în cadrul Biroului Vamal Siret existând 26 posturi vacante pentru care şi-au exprimat opţiunea 33 funcţionari publici, astfel că prin Ordinul nr. 7123 din 2 august 2011 s-a dispus eliberarea intimatei din funcţia publică deţinută, de inspector vamal grad profesional principal gradaţia 2 clasa salarizare 44 la Biroul Vamal Siret, din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, întreaga procedură de reorganizare a sistemului vamal şi de examen desfăşurându-se conform legii.
Prin recursul formulat, recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, având în vedere faptul că în cauză sunt atacate acte administrative emise de alte instituţii, singurele în măsură să formuleze apărări de fond cu privire la criticile invocate de reclamantă, reiterându-se sintetic şi celelalte critici ale recurentelor pârâte, prezentate anterior.
2. Apărările intimatei
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi prin apărătorul său în instanţă, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
3. Considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, pentru argumentele expuse în continuare.
În primul rând, Înalta Curte constată că raţionamentul judecătorului fondului s-a bazat exclusiv pe ideea că Ordinele Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României deşi, fiind acte administrative cu caracter normativ, exista această obligaţie potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 şi art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009, aspect de natură a atrage sancţiunea inexistenţei respectivelor acte administrative şi implicit nulitatea actelor administrative emise în baza acestora, aşa încât va analiza doar criticile formulate pe acest aspect.
În acest context, Înalta Curte constată că esenţială pentru soluţionarea prezentei cauze este calificarea Ordinelor Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 ca fiind acte administrative normative sau acte administrative individuale, în raport de conţinutul acestora şi efectele produse în ordinea juridică.
Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept generale şi impersonale, se stabilesc situaţii juridice cu acelaşi caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.
Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, organizează aplicarea legilor şi se aseamănă cu acestea, pentru că edictează reguli, norme, dispoziţii generale şi obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.
Actul administrativ individual este un act administrativ concret care priveşte aplicarea în concret a legilor şi se adresează unui subiect de drept determinat sau unei categorii anume a subiectelor de drept.
Aşadar, cele două tipuri/categorii de acte administrative trebuie diferenţiate atât în funcţie de obiectul lor, cât şi în raport de criteriul determinabilităţii persoanelor cărora li se aplică, criterii faţă de care Înalta Curte constată că, atât Ordinul nr. 2406/2011 privind structura organizatorică a A.N.V. şi a unităţilor subordonate acesteia, precum şi Ordinul nr. 2407/2011, prin care au fost aprobate statele de funcţii pentru A.N.V. - aparat central şi structuri subordonate, precum şi regulamentele pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici şi personalului contractual sunt acte administrative individuale, întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu şi nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează şi nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situaţii juridice precise în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept, respectiv funcţionarilor publici şi personalul contractual din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Astfel, în mod greşit prima instanţă a reţinut că Ordinele Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la baza Ordinului nr. 7123/2011, sunt acte administrative cu caracter normativ, fără a observa că acestea produc efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii A.N.V., respectiv ale căror funcţii au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare ele se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reţine aplicabilitatea erga omnes a acestora, rolul lor fiind acela de a aplica H.G. nr. 110/2009, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, stabilind structura concretă şi statul de funcţii al acestei autorităţi, inclusiv pentru direcţiile corespunzătoare din teritoriu.
Odată stabilit faptul că cele două ordine mai sus indicate sunt acte individuale, devin aplicabile, în cauză, dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate.", precum şi dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual”.
Prin urmare, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 şi art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., cerinţa publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinelor invocate în speţă, emise în condiţiile art. 5 alin. (3) şi art. 7, art. 8 şi art. 9 din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011.
În concluzie, în mod neîntemeiat a apreciat instanţa de fond că cele două ordine, prin nepublicarea în Monitorul Oficial al României, nu pot produce efecte juridice, de unde a reţinut, în mod greşit, caracterul nelegal al întregii proceduri de eliberare din funcţie a reclamantei, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această procedură, inclusiv a Ordinului nr. 7146 din 2 august 2011, prin care intimata-reclamantă a fost eliberată din funcţia publică de inspector vamal.
Totodată, constatând, în acord cu instanţa de fond, că recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, este emitenta Ordinului nr. 2407/2011, prin care s-a dispus organizarea examenului contestat în prezenta cauză, Înalta Curte constată că în mod corect s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei recurente.
Deoarece în cererea introductivă intimata-reclamantă a formulat şi alte critici privind legalitatea procedurii de concurs, care nu au fost examinate de prima instanţă, ceea ce echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei deduse judecăţii, în sensul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pentru a nu lipsi părţile de un grad de jurisdicţie, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursurilor declarate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, precum şi de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru verificarea şi soluţionarea tuturor susţinerilor intimatei-reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 444 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3855/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3858/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
