ICCJ. Decizia nr. 3859/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3859/2012
Dosar nr. 767/42/2011
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti:
- anularea Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
- anularea Deciziei nr. 1264 din 2 august 2011 emisă de către intimata Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti;
- obligarea intimatei Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti la reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior eliberării din funcţia publică;
- obligarea intimatei Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze, începând cu data deciziei şi până la data reintegrării efective în funcţia anterior deţinută şi în subsidiar,
- obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 3 august 2011 - 8 august 2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată a fost eliberat din funcţia publică teritorială de execuţie, respectiv funcţia de comisar clasa I, grad profesional superior, la Garda Financiară - Secţia judeţeană Prahova, la data de 23 iunie 2011.
Prin Ordinul nr. 2253/2011 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a fost aprobată noua structură organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, cât şi a secţiilor judeţene ale Gărzii Financiare.
Ordinul este dat în aplicarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, aşa cum a fost modificat prin H.G. nr. 566 din 1 iunie 2011.
La emiterea Ordinului nr. 2253/2011 s-a avut în vedere exclusiv noua schemă organizatorică a Gărzii Financiare, fără a se dispune cu privire la situaţia posturilor ce urmează să fie desfiinţate în vechea structură şi fără a fi făcută vreo referire la situaţia funcţionarilor publici încadraţi pe posturile desfiinţate din perspectiva Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cu modificările la zi.
Având în vedere că decizia de încetare a raporturilor de serviciu este dată în aplicarea ordinului, analiza legalităţii acesteia trebuie efectuată atât prin prisma acestui ordin, cât şi a deciziei în sine cu raportare la actele normative care reglementează activitatea şi drepturile funcţionarului public, arată reclamantul.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 23 din 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploieşti a admis acţiunea formulată de reclamantul S.A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti;
A anulat Ordinul nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Decizia nr. 1264 din 2 august 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti;
A obligat intimata Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti la reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior eliberării sale, precum şi la plata de despăgubiri, reprezentând drepturile salariale indexate la zi, începând cu data eliberării sale din funcţia publică şi până la reintegrarea efectivă;
A obligat pârâtele la 4,5 RON, cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 1264 din 2 august 2011, emisă de M.F.P. - A.N.A.F. - Garda Financiară -Comisariatul General Bucureşti, reclamantul S.A. a fost eliberat din funcţia publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, la Garda Financiară - Secţia Judeţeană Prahova, cu data de 30 august 2011, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare, conform disp. art. 97 lit. c), coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3), alin. (5) şi art. 103, 106 din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcţionarilor publici.
La baza emiterii deciziei au stat Anexa 1 din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare - structura organizatorică a Gărzii Financiare, Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe secţii judeţene, divizii, servicii, compartimente, precum şi numărul total de posturi pe aceste structuri, avizul favorabil al A.N.A.F.
Analizând şi Ordinul nr. 2253 din 23 iunie 2011 al Preşedintelui A.N.A.F., prima instanţă a reţinut că acesta a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (1), art. 8 alin. (4) şi (5) şi art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F. şi în temeiul art. 2 alin. (3) şi (5) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, din care rezultă că măsurile dispuse s-au luat ca urmare a reducerii unui număr de posturi din cadrul Gărzii Financiare în baza H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare.
Prin această hotărâre numărul de posturi al acestei instituţii a fost redus de la 1805 posturi la 1092 posturi.
Prima instanţă a constatat că acesta este cadrul legal în care s-a impus reorganizarea Gărzii Financiare, însă actele normative prevăd anumite competenţe în privinţa reorganizării.
Astfel, în privinţa competenţei reorganizării Gărzii Financiare există dispoziţii legale imperative în mai multe acte normative, în speţă, H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, aşa cum a fost modificată, H.G. nr. 109 / 2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F. şi Ordinul nr. 1468/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare.
Analizând aceste dispoziţiile legale, s-a ajuns la concluzia că structura organizatorică a Gărzii Financiare include Comisariatul General, secţiile judeţene ale Gărzii Financiare şi secţia municipiului Bucureşti, iar structura organizatorică a Gărzii Financiare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Potrivit H.G. nr 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, aşa cum a fost modificat prin H.G. nr. 566/2011, Garda Financiară are aceeaşi structură organizatorică prevăzută în H.G. nr. 109/2009, menţionându-se la art. 2, alin. (2) din aceasta că respectiva structură este prevăzută în Anexa 1.
Analizând însă Anexa 1, prima instanţă a observat că se regăseşte numai structura organizatorică a Comisariatului General, astfel că o parte a structurii organizatorice este publicată în Monitorul Oficial, iar cealaltă parte nu.
Conform art. 4 din H.G. nr. 1324/2009, modificată şi completată prin H.G. nr., 566/2011, Comisariatul General este structura centrală a Gărzii Financiare, iar în cadrul structurii organizatorice a Comisariatului General se pot constitui şi alte servicii, birouri şi compartimente decât cele prevăzute în Anexa nr. 1.
Numărul posturilor de conducere şi execuţie pentru acestea se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., la propunerea Comisariatului General. În cadrul structurii organizatorice a secţiilor judeţene şi a Secţiei municipiului Bucureşti se pot constitui şi alte servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., la propunerea Comisarului General.
Această dispoziţie legală confirmă la rândul său faptul că structura organizatorică a Comisariatului General este cuprinsă în Anexa 1 a H.G. nr. 1324/2009, prin ordinul preşedintelui A.N.A.F. putându-se constitui şi alte servicii, birouri sau compartimente.
De asemenea, prin Ordinul nr. 1468/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare, modificat prin Ordinul nr. 1931/2010 la art. 4 alin. (5), pct. 24, printre atribuţiile Comisarului General, se numără şi aceea de a propune spre aprobare preşedintelui A.N.A.F. constituirea de servicii, birouri, compartimente, altele decât cele prevăzute în H.G. privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, în cadrul structurii organizatorice, a Comisariatului General şi de alte servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii în cadrul secţiei judeţene şi a secţiei municipiului Bucureşti, concomitent cu aprobarea posturilor de conducere, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Ca atare, nu s-a dat în atribuţiile preşedintelui A.N.A.F., în privinţa structurii organizatorice, decât constituirea şi de alte servicii, birouri, compartimente, divizii, astfel că o parte a structurii organizatorice a Gărzii Financiare (Comisariatul General) este stabilită prin act normativ, iar o parte (cea a secţiilor) este stabilită printr-un ordin al preşedintelui A.N.A.F., nepublicat în Monitorul Oficial, ordin ce nu poate avea decât aplicabilitate generală, ca şi cel al Comisariatului General.
Raportat la art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, cu modificările ulterioare, care defineşte actul normativ ca fiind “actul emis sau aprobat de o autoritate publică cu aplicabilitate generală” şi la dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările ulterioare, intitulate “Actele date în executarea unui act normativ”, se prevede că “ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducerii ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţii administrative autonome, se emit pe baza şi în executarea legilor, a hotărârii şi a ordonanţelor Guvernului”, prima instanţă a apreciat că structura organizatorică a Gărzii Financiare, inclusiv a secţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti se stabileşte prin act normativ, impunându-se aşadar publicarea sa în Monitorul Oficial Partea I, pentru a produce efecte juridice, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
Totodată, prima instanţă a reţinut că aprobarea structurii organizatorice a Comisariatului General nu reprezintă o atribuţie ce intră în competenţa preşedintelui A.N.A.F., structura fiind deja stabilită în Anexa 1 la H.G. nr. 1324/2009, astfel că ordinul atacat este dat cu încălcarea dispoziţiilor legale, fiind lipsit de bază legală.
În privinţa art. 2 şi 3 din ordin, repartizarea numărului de posturi şi aprobarea statelor de funcţii, prima instanţă a reţinut că sunt raportate la o nouă structură organizatorică, aprobată cu încălcarea dispoziţiilor legale, astfel că, urmare a anulării art. 1 al ordinului, vor fi anulate şi celelalte articole.
În concluzie, prima instanţă a constatat că în speţă nu se pune problema reorganizării (restructurării) în sine, ci a modalităţii în care a fost făcută.
În privinţa capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. 1264 din 2 august 2011, emis de A.N.A.F. - Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti, prin care s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului, ca urmare a reorganizării, Curtea constată că această decizie a fost emisă în baza Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, de aprobare a noii structuri organizatorice, pe secţii judeţene, etc, ordin nelegal pentru motivele arătate anterior.
Totodată, repartizarea numărului de posturi şi aprobarea statelor de funcţii pentru secţiile judeţene ale Gărzii Financiare, inclusiv pentru secţia judeţeană Prahova este nelegală, deoarece sunt raportate la o nouă structură organizatorică aprobată cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Ca o consecinţă a anulării Ordinului nr. 2253/2011 al Preşedintelui A.N.A.F. se impune şi anularea deciziei în discuţie, cu consecinţa reîncadrării reclamantului şi plata drepturilor salariale cuvenite.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile pârâtei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că instanţa de fond a reţinut că structura organizatorică a Gărzii Financiare, inclusiv a secţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, se stabileşte prin act administrativ normativ, impunându-se publicarea în Monitorul Oficial, însă în speţă nu se pune problema modificării structurii organizatorice a secţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti, prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2252/2011, a cărui anulare se solicită, dispunându-se numai încadrarea numărului de posturi aprobate prin H.G. nr. 566/2011, aceste posturi fiind distribuite în cadrul subdiviziunilor existente la nivelul unităţilor subordonate: birouri, servicii şi compartimente.
S-a mai arătat că prin H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare s-a redus numărul de posturi ale acestei instituţii de la 1805 la 1092, astfel că prin ordinul contestat preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a stabilit structura organizatorică şi numărul de posturi, ţinând cont de necesităţile fiecărei structuri din cadrul instituţiei şi de raţionamente de ordin economic, potrivit atribuţiilor conferite de art. 8 alin. (5) şi art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 109/2009.
Recurenta a învederat că nu sunt corecte concluziile primei instanţe potrivit cărora structura organizatorică a secţiilor judeţene nu este prevăzută prin actul normativ de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare, deoarece în anexa nr. 1 a H.G. nr. 1324/2009, modificată şi completată prin H.G. nr. 566/2011, este prevăzută doar structura Comisariatului General, structura organizatorică a secţiilor judeţene şi încadrarea acestora cu funcţionari publici fiind atribuţiile exclusive ale preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care nu poate modifica numărul secţiilor, în sensul diminuării sau majorării acestora, conform art. 2 alin. (5) din H.G. nr. 1324/2009 atribuţiile acestuia fiind limitate numai la organizarea secţiilor judeţene.
A precizat recurenta că reglementarea normativă a structurii Gărzii Financiare este de interes general, fiind aprobată prin H.G. nr. 1324/2009, însă organizarea şi statul de funcţii aprobate prin ordinul atacat nu poate fi calificată ca fiind de interes general şi că respectivul ordin are caracter de act administrativ normativ, pentru care există obligaţia publicării în Monitorul Oficial, niciunul din actele prin care s-a stabilit sau s-a modificat structura organizatorică a Gărzii Financiare nefiind publicat în Monitorul Oficial: Decizia nr. 15 din 29 ianuarie 2004, prin care s-a aprobat numărul de 885 posturi pentru comisariatele regionale şi al municipiului Bucureşti, dată în aplicarea H.G. nr. 1538/2003, Decizia nr. 26 din 15 martie 2007, prin care s-a aprobat structura organizatorică a comisariatelor regionale şi al municipiului Bucureşti dată în baza H.G. 1757/2006, O.P.A.N.A.F. nr. 987 din 16 iulie 2007, prin care s-a aprobat repartizarea numărului de posturi pe fiecare secţie judeţeană şi a municipiului Bucureşti cu încadrarea numărului maxim de 1605 posturi, emisă în temeiul H.G. nr. 533/2007, precum şi O.P.A.N.A.F. nr. 1425 din 17 august 2009, prin care s-au aprobat statele de funcţii pentru Comisariatul General, secţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti şi a O.P.A.N.A.F. din 16 ianuarie 2010, prin care s-a aprobat repartizarea numărului de posturi pe fiecare secţie, iar prin O.P.A.N.A.F. nr. 1678 din 26 martie 2010 s-a probat repartizarea numărului total de posturi pe fiecare secţie judeţeană şi a municipiului Bucureşti, cu încadrarea numărului maxim de 1605 posturi prevăzute în H.G. nr. 1324/2009, la care se adăugă 200 posturi pentru Comisariatul General.
Recurenta a concluzionat că O.P.A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu este un act administrativ cu caracter normativ, deoarece nu are aplicabilitate generală, nu se adresează erga omnes, ci este emis în baza şi în aplicarea unui act normativ, se adresează unor subiecţi determinaţi, respectiv funcţionarilor publici din aparatul Gărzii Financiare, fiind un act administrativ cu caracter individual, pentru care nu există obligaţia publicării în Monitorul Oficial al României conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000.
S-a mai susţinut că instanţa a depăşit cadrul procesual, făcând vorbire în considerentele sentinţei de H.G. nr. 1324/2009 şi despre modalitatea reglementării structurii organizatorice a Gărzii Financiare, arătând că o parte a acesteia este publicată în Monitorul Oficial, iar cealaltă parte nu, atâta timp cât legiuitorul a înţeles să stabilească prin hotărâre de Guvern structura Comisariatului General şi a lăsat la aprecierea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală organizarea internă a secţiilor judeţene.
Recurenta a precizat că O.P.A.N.A.F. nr. 2253/2011 a primit avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici prin Adresa nr. 894653 din 23 iunie 2011, iar hotărârea este motivată contradictoriu, la pagina 15 parag. 17 reţinându-se că structura organizatorică a Comisariatului General este cuprinsă în anexa 1 a H.G. nr. 1324/2009, prin O.P.A.N.A.F. putându-se constitui alte servicii, birouri şi compartimente, în timp ce la pag. 14 parag. 5 se reţine că „o astfel de atribuţie nu intră în competenţa preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”
Recurenta a arătat că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu are culpă procesuală, iar partea adversă nu a câştigat irevocabil procesul. S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
2. Apărările intimatei
Intimata, prin apărătorul său în instanţă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
3.1. Dispoziţii legale relevante:
Hotărârea Nr. 109 din 18 februarie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală:
Art. 6 - (1) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are structura organizatorică formată din direcţii generale, direcţii şi alte structuri, prevăzută în anexa nr. 1. În cadrul acesteia, inclusiv în directa subordine a preşedintelui, se pot organiza, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, servicii, birouri, compartimente şi colective temporare şi se pot stabili numărul posturilor pe fiecare structură, numărul posturilor de conducere şi numărul posturilor de execuţie, în condiţiile legii.
Art. 8 - (4) În cadrul structurii organizatorice a Comisariatului General al Gărzii Financiare şi, respectiv, a secţiilor judeţene şi Secţiei Municipiului Bucureşti se pot constitui servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii, iar numărul posturilor de conducere se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea Comisarului General, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.
(5) Numărul maxim de posturi pentru Garda Financiară este de 1.805. Repartizarea numărului de posturi pe secţiile judeţene şi secţia municipiului Bucureşti ale Gărzii Financiare se face prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general.
Art. 12 - (3) În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite ordine, în condiţiile legii, precum şi alte dispoziţii necesare îndeplinirii atribuţiilor funcţiei.
Hotărârea Nr. 566 din 1 iunie 2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1.324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare:
"(3) Numărul maxim de posturi pentru Garda Financiară este de 1.092.
(5) Repartizarea numărului de posturi pentru Comisariatul General, secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti se face prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general."
3.2. Argumente pentru admiterea recursului
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de judecătorul fondului, în sensul că H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 556/2011, reducându-se numărul de posturi al acestei instituţii de la 1805 la 1092 de posturi.
În temeiul H.G. nr. 556/2011 s-a emis O.P.A.N.A.F. 2253 din 23 iunie 2011, prin care s-a stabilit structura organizatorică a Comisariatului General şi a secţiilor judeţene ale Gărzii Financiare, repartizarea numărului maxim de posturi pentru Garda Financiară, statele de funcţii pentru structurile interne ale acesteia, ţinându-se cont de art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care permite preşedintelui acestei instituţii să organizeze servicii, birouri, compartimente şi colective temporare, să stabilească numărul posturilor de conducere şi execuţie pe fiecare structură, precum şi de disp. art. 8 alin. (4), care prevăd că numărul posturilor din cadrul serviciilor, birourilor şi compartimentelor Comisariatului General al Gărzii Financiare sau a subdiviziunilor de la nivelul secţiilor judeţene se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Din textele de lege enunţate anterior rezultă că structura generală a Gărzii Financiare şi a direcţiilor subordonate se aprobă prin hotărâre de Guvern, în speţă H.G. nr. 1324/2009, modificată prin H.G. 556/2011, în timp ce structura organizatorică a fiecărei direcţii în cadrul Gărzii Financiare şi statul de funcţii al acestora se aprobă prin acte interne, care nu prezintă un interes general, în speţă prin ordin al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2253/2011, a cărui anulare formează obiectul prezentei cauze, reglementează numai structura Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, numărul de posturi şi statele de funcţii, însă nu poate modifica structura organizatorică generală prevăzută în H.G. nr. 1324/2009, respectiv numărul diviziilor, secţiilor, serviciilor.
Înalta Curte constată că raţionamentul judecătorului fondului la pronunţarea soluţiei recurate s-a bazat exclusiv pe ideea că Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României deşi, fiind act administrativ cu caracter normativ, exista această obligaţie potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 şi art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009, aspect de natură a atrage sancţiunea inexistenţei respectivului act administrativ şi implicit nulitatea actelor administrative emise în baza lui, aşa încât se vor analiza doar criticile formulate pe acest aspect.
În acest context, rezultă că esenţială pentru soluţionarea prezentei cauze este calificarea Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 ca fiind act administrativ normativ sau act administrativ individual, în raport de conţinutul acestuia şi efectele produse în ordinea juridică.
Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept generale şi impersonale, se stabilesc situaţii juridice cu acelaşi caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.
Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, organizează aplicarea legilor şi se aseamănă cu acestea, pentru că edictează reguli, norme, dispoziţii generale şi obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.
Actul administrativ individual este un act administrativ, care priveşte aplicarea în concret a legilor şi se adresează unui subiect de drept determinat sau unei categorii anume a subiectelor de drept.
Aşadar, cele două tipuri/categorii de acte administrative trebuie diferenţiate atât în funcţie de obiectul lor, cât şi în raport de criteriul determinabilităţii persoanelor cărora li se aplică, criterii faţă de care Înalta Curte constată că Ordinul nr. 2253/2011 privind structura organizatorică a Gărzii Financiare este act administrativ individual, întrucât acesta nu prevede reglementări de principiu şi nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează şi nu produce efecte erga omnes, ci urmăreşte stabilizarea unei situaţii juridice precise în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept, respectiv pentru funcţionarii publici din cadrul Gărzii Financiare.
Astfel, în mod greşit prima instanţa a reţinut că Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este act administrativ cu caracter normativ, fără a observa că acesta produce efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii Gărzii Financiare, respectiv ale căror funcţii au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare el se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reţine aplicabilitatea erga omnes a acestuia, rolul său fiind acela de a aplica H.G. nr. 566/2011, privind modificarea şi completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, stabilind structura concretă şi statul de funcţii al acestei autorităţi, inclusiv pentru direcţiile corespunzătoare din teritoriu.
De altfel, niciunul din actele prin care s-a stabilit sau modificat structura organizatorică a secţiilor judeţene ale Gărzii Financiare şi a municipiului Bucureşti nu s-a publicat în Monitorul Oficial: Decizia nr. 15 din 29 ianuarie 2007, prin care s-a aprobat numărul total din 885 posturi pentru comisariatele regionale şi al municipiului Bucureşti, dată în aplicarea H.G. nr. 1538/2003 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, Decizia nr. 26 din 15 martie 2007, prin care s-a aprobat structura organizatorică a acestora, O.P.A.N.A.F. nr. 1425 din 17 august 2009, prin care s-au aprobat statele de funcţii pentru Comisariatul general, secţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti şi O.P.A.N.A.F. nr. 16 din 5 ianuarie 2010, prin care s-a aprobat repartizarea numărului de posturi pe fiecare secţie judeţeană şi Secţia Municipiului Bucureşti şi O.P.A.N.A.F. nr. 1668 din 26 martie 2010, prin care s-a aprobat repartizarea numărului total de posturi pe fiecare secţie judeţeană şi a municipiului Bucureşti, cu încadrarea în numărul maxim de 1605 posturi.
Odată stabilit faptul că ordinul mai sus indicat este un act administrativ individual, devin aplicabile, în cauză, dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate.", precum şi dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual”.
Prin urmare, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 şi art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., cerinţa publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinului invocat în speţă, emis în condiţiile art. 6 alin. (1) şi art. 8 alin. (4) şi (5) şi art. 12 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi a H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare.
În concluzie, în mod neîntemeiat a apreciat instanţa de fond că Ordinul nr. 2259/2011 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este act administrativ cu caracter normativ şi că nu poate produce efecte juridice, nefiind publicat în Monitorul Oficial al României, de unde a reţinut, în mod greşit, caracterul nelegal al întregii proceduri de eliberare din funcţie a reclamantului, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această procedură, inclusiv a Deciziei nr. 1264 din 2 august 2011, emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia publică de comisar clasa I grad profesional superior.
Deoarece în cererea introductivă intimatul-reclamant a formulat şi alte critici privind legalitatea procedurii de eliberare din funcţie (necomunicarea existenţei altor posturi vacante în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, nelegalitatea examenului reprezentat de proba scrisă şi interviu, în cazul funcţiilor publice pentru care s-au exprimat mai multe opţiuni, circumstanţe personale, nelegalitatea întocmirii deciziei de eliberare din funcţia publică), susţineri care nu au fost examinate de prima instanţă, ceea ce echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei deduse judecăţii, în sensul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi pentru a nu lipsi părţile de un grad de jurisdicţie, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursurilor declarate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, precum şi de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru verificarea şi soluţionarea tuturor susţinerilor intimatei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală şi Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinţei nr. 23 din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3858/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3861/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
