ICCJ. Decizia nr. 389/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 389/2012
Dosar nr. 1529/33/2011
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta V.I. a chemat în judecată pe pârâta D.D. - conducător al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei să-i aplice acesteia o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 653 din 14 decembrie 2009, respectiv data de 22 octombrie 2011, şi până la emiterea titlului de plată pentru suma de 164.187,21 RON şi achitarea efectivă a acestei sume; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma de 164,187,21 RON, dobândă calculată de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 653 din 2009 şi până la plata efectivă a întregii sume de bani, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la aplicarea amenzii solicitate a învederat că după obţinerea titlului s-a adresat autorităţii în vederea executării hotărârii, însă, acesta nu a comunicat niciun răspuns, astfel că, devin incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Acordarea despăgubirilor a fost fundamentată prin invocarea faptului că prin întârzierea nejustificată la executarea sentinţei se naşte prejudiciul evaluat la nivelul dobânzii legale.
Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 717 din 5 decembrie 2011 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, dispunând aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pârâtei conducătorul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor D.D., de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 653 din 14 decembrie 2009, respectiv de la 22 octombrie 2011 şi până la emiterea titlului de plată pentru suma de 164.187,21 RON.
Totodată, a dispus obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală pentru suma de 164.417, 21 RON de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei nr. 653 din 14 decembrie 2009, respectiv data de 22 octombrie 2011 şi până la emiterea titlului de plată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantei vizând obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere începând cu 22 octombrie 2011 şi până la executarea efectivă a Sentinţei nr. 653 din 2009 a Curţii de Apel Cluj au fost justificate prin cuantificarea acestora la nivelul dobânzii legale, prejudiciul presupus încercat de reclamantă fiind dovedit, având în vedere că sumele solicitate sunt lichide şi exigibile şi cuprinse într-un titlu executoriu astfel că, sub acest aspect cererea apare ca fiind fondată şi urmează a fi admisă, dobânda legală fiind datorată de la 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 653 din 14 decembrie 2009, respectiv data de 22 octombrie 2011 şi până la emiterea titlului de plată, ceea ce echivalează cu executarea obligaţiei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs reclamanta V.I. şi pârâta D.D. - Preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
1. Recursul declarat de reclamanta V.I.
Recurenta V.I. critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, apreciind că această instanţă i-a respins solicitarea de amendare a conducătoarei D.D. până la efectuarea plăţii despăgubirilor în cuantum de 164.187,21 RON, fără a-i oferi nicio explicaţie. Astfel susţine recurenta, întrucât în cuprinsul Sentinţei nr. 653/2009 nu este înserat un termen până la care să se execute obligaţiile privind emiterea titlului de plată şi plata efectivă a sumei de 164.187,21 RON, este aplicabil termenul de 30 de zile stipulat de art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
- Instanţa de fond a reţinut că se impune amendarea D.D. doar până la emiterea titlului de plată, ceea ce înseamnă că a apreciat a nu se impune executarea obligaţiei referitoare la efectuarea plăţii în termen de 30 de zile, ceea ce constituie o încălcare a art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
- Recurenta a mai susţinut că, întrucât termenul de 30 de zile stipulat în art. 24 din Legea nr. 554/2004, de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei nr. 653/2009 a expirat, iar autoritatea centrală nu a efectuat plata sumei stabilită cu titlu de despăgubiri, se impune aplicarea unei amenzi de 20% din salariul mediu pe economie, pe zi de întârziere, conducătoarei ANRP - D.D.
2. Recursul declarat de D.D. în calitate de Preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
1) Instanţa de fond nu a ţinut seama la pronunţarea hotărârii de principiul dreptului la apărare al părţilor şi, implicit dreptul părţilor la un proces echitabil, prin aceea că, nu a avut în vedere prioritatea litigiilor de contencios administrativ faţă de celelalte litigii, care trebuia corelată cu stabilirea cadrului procesual şi încunoştiinţarea părţilor.
2. Instanţa a dispus în mod greşit aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 faţă de pârâta D.D. în calitate de conducător al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Stabilirea sancţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ este eronată, pe de o parte, pentru că nu Comisia Centrală are atribuţii privind emiterea titlurilor de plată, iar, pe de altă parte, Comisia Centrală este un organism colegial în care conducătorul acestuia nu are competenţa de a constrânge pe ceilalţi membri să adopte o decizie.
3) La data de 2 noiembrie 2011, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, ANRP şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de către instanţa de judecată în sensul emiterii Titlului de plată nr. 10 din 02 noiembrie 2011, în cuantum de 164.187,21 RON, făcându-se demersurile în vederea alcătuirii fondurilor necesare plăţii.
Analiza motivelor de recurs declarate în cauză de D.D. în calitate de Preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi de reclamanta V.I.
În fapt, prin Sentinţa civilă nr. 653 din 14 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1709 din 33 din 2009, a fost admisă cererea reclamantei V.I. având ca obiect obligare emitere act administrativ - titlu de despăgubire şi, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de plată şi să efectueze plata pentru suma de 164.187,21 RON.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 4273 din 22 septembrie 2011 prin care au fost respinse recursurile împotriva acesteia.
În prezenta cauză s-a solicitat obligarea pârâtei D.D. conducător al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma de 164,187,21 RON dobândă calculată de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei nr. 653 din 2009 şi până la plata efectivă a întregii sume de bani.
Referitor la plata amenzii, reclamanta a arătat că, întrucât pârâta nu i-a comunicat niciun răspuns după obţinerea titlului, deşi i s-a adresat acesteia în vederea executării hotărârii, devin aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, Legea nr. 554/2004, art. 24 "obligaţia executării" alin. (1) prevede că dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Alin. (2) - În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Art. 25 alin. (1) - Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor
Legea nr. 247/2005 Art. 13 - (1) Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuţii:
a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
(2) Comisia Centrală este formată din 9 membri şi are următoarea componenţă (...)
(4) Lucrările Comisiei Centrale sunt conduse de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Art. 131alin. (2) - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activităţile prevăzute în acte normative speciale, precum şi activităţile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar.
Înalta Curte, din examinarea motivelor de recurs, a situaţiei de fapt şi a legislaţiei aplicabile, a reţinut:
Referitor la aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie
Analiza legislaţiei aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorităţii publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Textul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte cu rigoare şi sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrage acordarea despăgubirilor şi aplicarea sancţiunii.
Sancţiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în cazul hotărârilor care au ca obiect obligarea unei autorităţi să încheie, să înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative.
Potrivit legii speciale, respectiv art. 13 din Legea nr. 247/2005, atribuţia de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparţine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Această comisie funcţionează în subordinea Cancelariei Primului Ministru şi este un organism colegial alcătuit din 9 membri, fiecare având drepturi egale în cadrul comisiei.
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor asigură conducerea lucrărilor Comisiei centrale, însă votul acestuia este egal cu cel al celorlalţi membri.
Din examinarea conţinutului art. 13 din Titlul VII - Legea nr. 247/2005, se constată că în cadrul Comisiei, membrii acesteia nu au raporturi de subordonare faţă de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Astfel din comisie fac parte reprezentanţii Ministerului Justiţiei, ai Ministerului Finanţelor, ai Secretariatului general al Guvernului, fiecare dintre aceştia neavând vreun raport de subordonare faţă de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Potrivit art. 14 alin. (2) din Titlul VII - Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală decide cu majoritatea de voturi a celor prezenţi.
În această situaţie votul aparţine fiecărui membru al Comisiei, Preşedintele neavând un instrument legal de a determina votul celorlalţi membrii ai comisiei.
Având în vedere atribuţiile reglementate prin lege în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum şi explicaţiile de mai sus, se constată că în cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti răspunderea aparţine Comisiei în întregul său şi nu Preşedintelui, care are un drept de vot egal cu ceilalţi membrii.
Ca urmare, se poate aplica sancţiunea amenzii comisiei, şi nu Preşedintelui acesteia, ţinând seama de caracterul colegial al deciziilor adoptate şi de lipsa unei subordonări ierarhice a membrilor comisiei faţă de Preşedinte.
La analiza prezentei cauze, alături de argumentele decurgând din legislaţia naţională, Înalta Curte mai are în vedere că, în cauza Broniowski c din Pologne, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că situaţiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecinţe economice importante asupra ansamblului unui stat, autorităţile naţionale trebuie să dispună de o mare putere discreţionară, nu numai în a alege măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar şi pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor asemenea măsuri.
În acest context, Înalta Curte arată că despăgubirea trebuie acordată într-un termen rezonabil, pentru a fi adecvată.
Având în vedere numărul extrem de mare al dosarelor ce trebuie analizate, măsurile legislative stabilite prin Legea nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, se circumscriu limitelor ample ale puterii discreţionare a statului, atât în ceea ce priveşte alegerea modalităţii de garantare a drepturilor patrimoniale, cât şi asupra termenului necesar pentru aplicarea măsurilor.
La aprecierea asupra compatibilităţii legislaţiei naţionale cu normele Convenţiei, Înalta Curte are în vedere şi un alt criteriu, propriu jurisprudenţei Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, anume acela al proporţionalităţii măsurii, al echilibrului care trebuie să existe în materie de protecţia dreptului individual de proprietate şi exigenţele apărării unor interese generale (cauza Saggio c/Italie).
În funcţie de circumstanţele enunţate se constată că nu se poate pune în discuţie neexecutarea culpabilă a hotărârii judecătoreşti, cu precizarea că orice sancţiune trebuie să se întemeieze pe vinovăţie, în oricare dintre formele acesteia, că nu se poate aplica o sancţiune în lipsa vinovăţiei.
Cu privire la dobânda legală, instanţa de fond a obligat pârâta la despăgubiri de întârziere în cuantum de 164.417,21 RON de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 653 din 14 decembrie 2009 şi până la emiterea titlului de plată.
Din dispozitivul acestei sentinţe (653/2009) rezultă că autoritatea pârâtă obligată să emită titlu de plată şi să efectueze plata în favoarea reclamantei este Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi nu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Sancţiunile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 se aplică pentru neexecutarea unei hotărâri irevocabile, iar în cauză, hotărârea irevocabilă cuprinde obligaţia respectivă pentru Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Prin hotărârea supusă prezentului control judiciar a fost obligată pârâta conducătorul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală în sumă de 164.41,21 RON, de la rămânerea irevocabilă a sentinţei şi până a emiterea titlului de plată.
În raport de dispoziţiile Sentinţei recurate nr. 717 din 5 decembrie 2010 cererea reclamantei formulată împotriva conducătorului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuie respinsă, deoarece această pârâtă nu are competenţă să emită titlu de plată.
De altfel, aşa cum rezultă şi din motivele de casare formulate de D.D. - Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, la data de 2 noiembrie 2011, anterior cererii de chemare în judecată, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de instanţa de judecată cu privire la emiterea titlului de plată, fiind emis titlul de plată nr. 10 din 2 noiembrie 2011 în cuantum de 164.187,21 RON în favoarea reclamantei.
În ceea ce priveşte criticile formulate de reclamantă, acestea sunt nefondate pe de o parte ca urmare a considerentelor de mai sus, şi pe de alta, pentru că prin sentinţa recurată s-a hotărât obligarea pârâtei conducătorul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata amenzii în procent de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi a despăgubirilor în sumă de 164.417,21 RON, până la emiterea titlului de plată, titlu care aşa cum s-a arătat a fost emis la data de 2 noiembrie 2011.
Având în vedere considerentele acestei decizii, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta D.D. - Preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, şi se va modifica sentinţa recurată în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată. Totodată, se va respinge recursul declarat de reclamanta V.I. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta V.I. împotriva Sentinţei civile nr. 717 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta D.D. în calitate de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care o modifică în sensul că respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3867/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 393/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
