ICCJ. Decizia nr. 3959/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3959/2012
Dosar nr. 14502/3/2011
Şedinţa de la 4 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul V.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naţionale - Direcţia Arhive Naţionale Istorice Centrale, obligarea acesteia să răspundă cererii adresate la data de 12 ianuarie 2010 şi obligarea pârâtei la plata a 10.000 RON cu titlu de daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că în anul, 2009 s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a i se elibera o fotocopie a Decretului Consiliului de Stat nr. 444/1972, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, iar la data de 13 octombrie 2009 pârâta i-a comunicat că cererea sa nu poate fi soluţionată favorabil deoarece actul normativ din 1972 este clasificat "secret".
La data de 12 ianuarie 2010, reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a i se comunica dacă documentul a fost declasificat, iar în caz afirmativ, să-i fie eliberată o fotocopie a lui.
A arătat reclamantul că la data de 3 martie 2010, consultând arhiva Monitorului Oficial pe anii 2009 şi 2010 a constatat că Decretul nr. 444/1972 a fost declasificat înainte ca reclamantul să se adreseze pârâtei cu cererea din data de 12 ianuarie 2010, la care aceasta a refuzata să răspundă.
La data de 16 aprilie 2010, reclamantul a formulat o precizare la acţiune, arătând că renunţă la primul capăt de cerere, deoarece pârâta i-a răspuns la data de 14 februarie 2010, menţinând cererea de obligare a pârâtei la daune morale şi la cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1 Prin Sentinţa civilă nr. 4370 din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat, în esenţă, obligarea autorităţii pârâte să-i răspundă la solicitări referitoare la informaţii de interes public, cerere ce se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 544/2001 şi nu ale Legii nr. 554/2004. În acest context a apreciat instanţa că potrivit Legii nr. 544/2001 competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
2.2 Prin Sentinţa civilă nr. 523 din 8 februarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar în vederea soluţionării acestuia a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut tribunalul că solicitarea reclamantului, astfel cum rezultă atât din acţiunea iniţială, precum şi din precizarea, nu vizează comunicarea de informaţii de interes public, astfel cum acestea sunt definite în art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001. S-a apreciat că reclamantul invocă o vătămare prin refuzul nejustificat al pârâtei de a-i comunica în termenul legal documentul solicitat, astfel încât competenţa materială se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. A mai reţinut tribunalul că, pârâta este autoritatea publică centrală, motiv pentru care competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Analizând obiectul pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte constată că, în speţă, nu ne aflăm în ipoteza unui refuz nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, având în vedere că cererea reclamantului nu vizează eliberarea unui act administrativ sau efectuarea vreunei proceduri de natură administrativă în competenţa autorităţii pârâte care să privească în mod direct drepturile sau interesele sale legitime.
Prin urmare, încadrarea corectă din punct de vedere juridic a situaţiei expuse de reclamant, este cea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 544/2001 "prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei".
Prin urmare, solicitarea reclamantului către autoritatea pârâtă de a i se elibera copie de pe Decretul Consiliului de Stat nr. 444/1972 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale - (act normativ cu putere de lege, având caracter secret) se încadrează în ipoteza definiţiei "informaţiei de interes public" prevăzută de Legea nr. 544/2001 şi redată mai sus.
Faţă de această situaţie devin incidente dispoziţiile speciale ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 potrivit cărora, persoana care se consideră vătămată într-un drept de al său prevăzut de această lege "poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului", în a cărui rază teritorială domiciliază sau se află sediul autorităţii sau instituţiei publice.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul V.S., în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naţionale - Direcţia Arhive Naţionale Istorice Centrale, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 393/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 3972/2012. Contencios → |
|---|
