ICCJ. Decizia nr. 3881/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3881/2012
Dosar nr. 173/45/2012
Şedinţa publică de la 3 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 septembrie 2011, reclamanta SC A.C.A. SRL Paşcani a chemat în judecată Autoritatea Rutieră Română solicitând anularea procesului-verbal seria RPCR nr. 007393 din 11 august 2011, prin care s-a dispus reţinerea plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare pentru autovehiculul nr. IS-XX-XXX.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că în ziua de 11 august 2011, conducătorul autovehiculului deţinut de reclamantă a fost amendat contravenţional cu 7.500 RON, prin procesul-verbal întocmit dispunându-se ca măsură complementară reţinerea certificatului şi a plăcuţelor de înmatriculare.
Această ultimă măsură, a mai arătat reclamanta, este nelegală, în condiţiile în care nu s-a reţinut săvârşirea vreunei contravenţii în sarcina societăţii.
Prin Sentinţa nr. 109 din 19 martie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea actului administrativ contestat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în raport de împrejurarea că procesul-verbal de contravenţie încheiat la 11 august 2011 a fost anulat prin Sentinţa civilă nr. 2924 din 26 octombrie 2011 a Judecătoriei Paşcani, nici măsura ridicării certificatului şi a plăcuţelor de înmatriculare nu mai are temei legal şi nu mai poate subzista în lipsa unui proces-verbal de contravenţie valabil.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Autoritatea Rutieră Română, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că măsura administrativă aplicată este conformă dispoziţiilor art. 62 din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, potrivit cărora în cazul utilizării unui autovehicul fără documente valabile, se suspendă dreptul de utilizare prin reţinerea plăcuţelor şi a certificatului de înmatriculare, dispunându-se în subsidiar şi sancţionarea contravenţională.
Pârâta a mai arătat că existenţa valabilă a actului administrativ prin care s-a suspendat dreptul de utilizare a autovehiculului nu depinde de valabilitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, nefiind relevantă în cauză pronunţarea hotărârii judecătoreşti de anulare a sancţiunii contravenţionale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
Astfel, prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză s-a dispus, în baza art. 62 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2005, suspendarea pe o perioadă de 6 luni a dreptului de utilizare a autovehiculului deţinut de reclamantă, prin reţinerea certificatului şi a plăcuţelor de înmatriculare, pe considerentul inexistenţei copiei conforme a licenţei de transport.
Împrejurarea că lipsa acelui document a fost constatată şi sancţionată prin procesul-verbal de contravenţie încheiat separat la aceeaşi dată nu este de natură a concluziona că actul administrativ atacat este subsidiar şi că valabilitatea sa ar depinde de menţinerea ca valid a actului de constatare şi sancţionare contravenţională.
De altfel, procesul-verbal prin care s-a constatat săvârşirea contravenţiei nu cuprinde vreo menţiune referitoare la aplicarea unei sancţiuni complementare, ci doar amendarea conducătorului auto care de altfel a semnat actul, arătând că nu are obiecţiuni.
Cât priveşte faptul că procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională seria AIR nr. 0195962/2011 a fost anulat este de remarcat că hotărârea judecătorească a reţinut că pentru fapta constatată răspunderea revenea persoanei desemnate şi/sau administratorului întreprinderii şi nu şoferului autovehiculului.
În consecinţă, întrucât nu s-a făcut vreo dovadă care să infirme menţiunile din procesul-verbal de reţine a plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare privind lipsa copiei conforme a licenţei de transport, măsura dispusă prin actul contestat este justificată.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul declarat de pârâtă, va modifica sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română împotriva Sentinţei nr. 109/2012 din 19 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC A.C.A. SRL, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 3875/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3883/2012. Contencios → |
|---|
