ICCJ. Decizia nr. 3885/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3885/2012
Dosar nr. 30/42/2012
Şedinţa publică de la 3 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 decembrie 2011, Asociaţia T.R. a chemat în judecată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Cestrin, solicitând suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Adresa nr. 92/56016 din 23 septembrie 2011, prin care pârâta i-a comunicat împrejurarea că autovehiculele reclamantei au fost excluse din baza de date ca fiind scutite de plata tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a învederat că există o puternică îndoială asupra legalităţii măsurii dispuse de pârâtă, care este de natură să creeze asociaţiei grave prejudicii materiale.
Prin Sentinţa nr. 73 din 5 martie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu s-a făcut dovada pagubei iminente.
Sub acest aspect, s-a constatat că plata rovinietei nu poate perturba în mod grav efectuarea unui transport rapid şi eficient, de către reclamantă, astfel încât cerinţa reglementată de dispoziţiile art. 2 lit. ş) din Legea n r. 554/204 nu se regăseşte.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Asociaţia T.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că autovehiculele asociaţiei folosesc doar 300 m din reţeaua de drumuri naţionale, respectiv Podul Mărăcineni, fiind astfel incidente prevederile art. 3 pct. 48 din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, care reglementează exceptarea de la plata tarifului de utilizare pentru transportul efectuat în interiorul unei localităţi, precum şi în limitele unei asociaţii de dezvoltare intercomunitare.
S-a învederat că sunt întrunite ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei.
Astfel, iniţial, pârâta a încuviinţat înregistrarea autovehiculelor de transport local ca scutite de plata rovinietei, însă ulterior, fără a se modifica situaţia juridică a asociaţiei a comunicat necesitatea achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Reclamanta a precizat că şi condiţia iminenţei pagubei este îndeplinită, plata tarifului fiind de natură a creşte costurile biletelor de călătorie, putând conduce la întreruperea activităţii asociaţiei, devenite nerentabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/20041 pentru a se dispune suspendarea executării măsurii, respectiv, cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente, astfel cum sunt reglementate aceste noţiuni în art. 2 lit. t) şi ş) din acelaşi act normativ.
Referitor la primul aspect, nu se poate reţine existenţa legalităţii actului, în raport de prevederile art. 3 lit. d) din O.G. nr. 15/2002, aplicabile în cauză, potrivit cărora doar transportul public local de persoane efectuat pe raza unei localităţi beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare, activitatea prestată de reclamantă desfăşurându-se pe raza administrativă a două localităţi.
Nici cerinţa pagubei iminente nu se regăseşte, plata rovinietei neputând influenţa decât în mică măsură creşterea cheltuielilor, respectiv majorarea biletelor de transport.
În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate nefiind întemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociaţia T.R. împotriva Sentinţei nr. 73 din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3884/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3886/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
