ICCJ. Decizia nr. 4112/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4112/2012
Dosar nr. 680/33/2011
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 25 mai 2011, reclamantul B.P. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de refugiat şi să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că în anul 2004 a emis faţă de reclamant Hotărârea nr. 15572/2004 prin care i-a fost respinsă acestuia cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, hotărâre ce nu a fost atacată în contencios administrativ.
Ulterior, în anul 2005 reclamantul a mai formulat o altă cerere, la care a răspuns prin adresa nr. 60386 din 18 noiembrie 2005.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin Sentinţa nr. 456 din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că prin Hotărârea nr. 15572/2004, reclamantului i-a fost respinsă cererea privind stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivat de faptul că acesta nu se încadrează în situaţia reglementată de art. 1 din lege, că această hotărâre nu a fost contestată potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicitând practic să se analizeze situaţia cererii sale în condiţiile în care aceasta a fost soluţionată deja în procedura administrativă, iar reclamantul nu a formulat în termenul legal calea de atac împotriva soluţiei de respingere a cererii sale.
3. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.P. susţinând că dosarul a fost bine întocmit încă de la început cu declaraţii autentificate la notariat dar că s-au strecurat unele greşeli materiale de care nu este vinovat şi că în mod greşit autoritatea i-a respins cererea întrucât şi fraţii săi decedaţi beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul est nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul B.P. a formulat cerere pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 15 septembrie 2004, prin Hotărârea nr. 15572/2004 a Casei Judeţene de Pensii Cluj, fiindu-i respinsă cererea pentru motivul că nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 din această lege.
Reclamantul a revenit cu o nouă cerere în anul 2005, la care i s-a răspuns cu adresa nr. 60386 din 18 noiembrie 2005 în sensul că prin Hotărârea nr. 15572/2004 i s-a respins cererea.
Acelaşi răspuns i s-a comunicat de către pârâtă şi la data de 27 februarie 2011.
Înalta Curte reţine că, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea reclamantului reţinând incidenţa art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Potrivit acestor dispoziţii "Împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ. Hotărârea Curţii de apel este definitivă. Contestaţiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.".
Cum în cauză reclamantul nu a contestat în termenul indicat mai sus Hotărârea nr. 15572/2004 a Casei Judeţene de Pensii Cluj, acţiunea de faţă este tardivă.
În concluzie, reţinând că prin cererea de chemare în judecată reclamantul practic a solicitat instanţei de judecată să analizeze situaţia cererii sale în condiţiile în care aceasta a fost soluţionată deja în procedura administrativă, iar reclamantul nu a formulat în termenul legal calea de atac împotriva soluţiei de respingere a cererii sale, Înalta Curte va respinge recursul declarat de B.P., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.P. împotriva Sentinţei nr. 456 din 15 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4106/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4175/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
