ICCJ. Decizia nr. 4264/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4264/2012
Dosar nr. 5233/2/2010
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 5233/2/2010, în data de 11 iunie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R.B. pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, în urma sesizării formulate de domnul B.H., prin cererea nr. P3340/08 din 01 octombrie 2008, s-au făcut verificări conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. 1210847 (cotă C.N.S.A.S.), unde pârâtul figurează în vol. 3, fila 67.
2. Hotărârea Curţii de apel.
Prin sentinţa nr. 5163 din 19 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul R.B., în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea, a constatat îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, s-a reţinut că potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 – lucrător al Securităţii – este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989; a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Referitor la prima condiţie impusă de textul de lege mai sus menţionat – respectiv calitatea de ofiţer al Securităţii, Curtea, a constatat că este îndeplinită, întrucât din actele dosarului rezultă că pârâtul R.B. a fost angajat al fostei Securităţi, având gradele de căpitan (1975, 1982, 1983) respectiv maior (1982, 1983, 1984) în cadrul Inspectoratului de Securitate al Judeţului Caraş-Severin Serviciul 3, aspect necontestat de altfel nici de pârât.
Referitor la cea de-a doua condiţie, impusă de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului Curtea, a constatat că şi această condiţie este îndeplinită.
Astfel, Curtea, a reţinut că, pârâtul R.B., în calitatea pe care a deţinut-o în cadrul fostei Securităţi, prin activitatea desfăşurată, a contribuit în mod direct, cu informaţii, la completarea dosarului nr. 1210847, deschis pe numele persoanei urmărite B.N., dosar în care, aşa cum se menţionează în Nota de constatare nr. DI/I/649 din 03 martie 2010 B.H. a solicitat să se stabilească, în privinţa pârâtului, calitatea de lucrător al fostei Securităţi.
În acest sens, Curtea, a reţinut că,pârâtul R.B., în calitatea deţinută, a contribuit cu informaţii la dosarul (cota I 210847/V3) avându-l ca titular pe B.N. în sensul că, a întocmit nota înregistrată sub nr. 7320/0011 din data de 18 iulie 1984 I.J. Caraş Severin III, primită de pârât de la sursa „I.” în care erau menţionate legăturile pe care soţii B.N. le întreţineau cu persoane străine, în speţă cu o turistă vest-germană, consemnându-se faptul că, B.N. „este redactor şef la ziarul N.W. şi că are un fiu rămas în R.F.G.”
S-a mai reţinut că în aceeaşi calitate, pârâtul a contribuit cu informaţii şi în dosarul cota I 1173, avându-l ca titular pe S.E. şi alţii, persoane din Caraş-Severin cu rude în străinătate, urmăriţi pentru „manifestări negative la adresa regimului comunist” şi pentru faptul că întreţineau relaţii cu cetăţeni străini prin corespondenţă, precum şi în dosarul fond informativ I 1203 avându-l ca titular pe C.I. supravegheat prin dosar de urmărire informativă pentru că ”a intrat în contacte neoficiale cu diplomaţi străini, reprezentanţi de firme străine. În SUA a contactat familiile unor legionari emigranţi din România şi şi-a creat multiple relaţii cu cetăţeni americani, pe care le-a permanentizat în ţară, prin contracte realizate cu ocazia venirii străinilor în România şi respectiv în dosarul fond informativ nr. D 135 numit „Dosar Problemă Televiziunea Română”, dosar ce cuprinde materiale privind supravegherea informativă a personalului redacţional din cadrul radioteleviziunii Române.
Curtea, a mai reţinut că, în concret, pârâtul a contribuit la completarea dosarelor menţionate cu materiale constând în întocmirea unor note informative pe baza informaţiilor primite de la diferitele „surse”, rapoarte informative în care erau consemnate situaţiile de fapt „constatate” cu privire la persoanele urmărite pentru intenţii evazioniste, pentru legături pe care le întreţineau cu persoane de origine română care fugiseră din ţară sau cu cetăţeni străini care veneau în vizită la noi în ţară, propunerea şi luarea de măsuri precum folosirea mijloacelor de tehnică operativă şi de interceptarea convorbirilor telefonice.
Or, a concluzionat Curtea, prin astfel de activităţi, care au vizat persoane determinate, cetăţeni români şi străini, pârâtul R.B. a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului precum: dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Prin urmare, Curtea, nu a putut reţine apărarea pârâtului, potrivit căreia măsurile adoptate de el se încadrau în dispoziţiile legale, câtă vreme, dreptul încălcat era reglementat ca atare în tratatele internaţionale semnate de România şi deci, în vigoare şi aplicabile la acea vreme.
Referitor la solicitarea pârâtului, privind respingerea acţiunii, întrucât acţiunea a fost formulată în numele unei persoane ce nu se regăseşte în cuprinsul notei de constatare, Curtea, a respins-o, având în vedere că din actele cauzei, rezultă că, pârâtul a contribuit cu informaţii şi la completarea dosarului persoanei îndreptăţite
Totodată, Curtea, a reţinut că pârâtul nu a dovedit că, persoanele faţă de care a dispus luarea măsurilor tehnico – operative mai sus descrise, erau urmărite penal, ceea ce ar fi putut justifica restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora.
3. Recursul declarat de R.B.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a formulat recurs pârâtul R.B. fără a indica motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În esenţă, Înalta Curte, reţine că hotărârea fondului este criticată pentru interpretarea greşită a înscrisurilor prezentate de intimatul-reclamant fiind reluate apărările din cuprinsul întâmpinării, recurentul-pârât apreciază că în calitate de ofiţer de securitate prin activitatea sa de culegere şi verificare a informaţiilor nu a făcut poliţie politică sau că ar fi încălcat drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Ca urmare a activităţii desfăşurate, nu au fost luate măsuri care să ducă la lipsirea de libertate, anchete penale sau abuzuri împotriva celor care au fost semnalaţi că întreţin legături cu cetăţeni străini, vizitau ambasadele străine şi aveau legături cu reprezentanţe străine, activitatea sa fiind axată pe prevenirea încălcării legilor şi a apărării secretului de stat cât şi prevenirea scurgerii de informaţii către alte servicii de spionaj străine, sau a altor interese contrare Românei.
Recurentul-pârât susţine că instanţa de fond a ignorat faptul că el nu a contribuit la instrumentarea dosarelor de urmărire ale persoanei care a cerut verificarea sa. Mai mult intimatului-reclamant i-a fost adresată cererea de constatare formulată de o persoană care nu a menţionat calitatea şi baza legală în care solicită aceste verificări.
Sub aspect procedural recurentul-pârât susţine că i s-a încălcat dreptul la apărare în condiţiile în care nu i s-au comunicat actele pe care reclamanta le-a depus la dosar conform dispoziţiilor din Încheierile de şedinţă din 24 ianuarie 2011; 21 februarie 2011 şi respectiv 05 septembrie 2011.
Mai arată recurentul-pârât că, prima instanţă şi-a depăşit atribuţiile şi a încălcat principiul disponibilităţii în condiţiile în care fără să existe legătură între B.N., sesizarea C.N.S.A.S. şi actele supuse verificării, face trimitere la dosare având ca titulari alte persoane ce nu au sesizat C.N.S.A.S. în condiţiile O.U.G. nr. 24/2008.
4. Procedura derulată în recurs.
În cadrul probei cu înscrisuri admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., intimatul-reclamant a depus la dosar cererea şi actele ce fac dovada mandatului şi legături de rudenie între persoana care a solicitat verificarea şi persoana care a fost subiect al dosarului de urmărire penală din partea fostelor structuri de securitate, respectiv B.N.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând sentinţa recurată prin prisma recursului declarat, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu probele administrate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentului-pârât R.B.
Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către B.H., potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofiţer al Securităţii, aspectele în dispută vizând legalitatea sesizării C.N.S.A.S. şi natura activităţilor desfăşurate în această calitate.
Prima instanţă a constatat în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Referitor la legalitatea sesizării instanţei în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte, constată că potrivit probelor administrate în recurs, recurentul-pârât a contribuit la instrumentarea dosarului privind pe B.N. conform înscrisurilor depuse la filele 59-60 din dosarul de fond.
Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Deci, din interpretarea sistematica şi teleologică a textului legal citat mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparţinut fostelor structuri ale Securităţii se poate face doar la cererea unei persoane îndreptăţite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securităţii.
Totodată, rezultă că cererea de aflare a identităţii şi de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii îi poate viza exclusiv pe ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptăţite, care a formulat cererea.
Or, în cauză este necontestat că recurentul-pârât a fost verificat la cererea formulată de B.H. pentru motivul ce ar fi contribuit la instrumentarea dosarului privind ruda acestuia B.N., iar din conţinutul notei de constatare cât al celorlalte acte aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentul-pârât a contribuit la instrumentarea dosarului privind atât pe B.N. cât şi alte persoane. Petentul B.H. în calitate de urmaş a lui B.N., a solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii a persoanelor care au instrumentat dosarele I 210847 şi I 184939 al căror titular este B.N.
Direcţia Investigaţii a menţionat în cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/649 din 03 martie 2010, că s-au făcut verificări în dosarele 11173 (titular S.E. şi alţii), 11203 (titular C.I.), D 135 - Dosar Problemă „Televiziunea Română”, dosare care arată întreaga activitate a recurentului R.B.
Verificarea s-a extins asupra întregii activităţi a persoanei verificate (nu doar asupra dosarului consultat de solicitantul verificării), Nota de Constatare întocmită de C.N.S.A.S. respectând prevederile art. 6 şi 10 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Referitor a modul de administrare a probelor.
Prin Încheierea din 21 februarie 2011 Curtea de apel, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ. până la momentul la care reclamantul îşi va preciza în scris poziţia faţă de aspectul invocat de instanţă, respectiv regularitatea sesizării instanţei.
Cauza a fost repusă pe rol şi prin Încheierea de şedinţă publică de 05 septembrie 2011 prima instanţă a respins în mod corect cererea pârâtului privind comunicarea noilor acte depuse la dosar pentru a justifica măsura repunerii pe rol, având în vedere că, la cererea de repunere a cauzei pe rol s-au anexat două înscrisuri ( filele 76 – 77), aceleaşi înscrisuri făcând parte din documentaţia ce a stat la baza emiterii Notei de Constatare întocmită pe numele pârâtului (filele 59-60 dosar), documentaţie ce a fost transmisă pârâtului, integral, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta, de la fila 63 dosar.
În consecinţă, recurentul-pârât nu poate invoca o vătămare sau o încălcare a dreptului său la apărare acestuia fiindu-i comunicată acţiunea cu probele în susţinere, în raport cu care a fost depusă întâmpinarea înregistrată la 28 decembrie 2010.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Înalta Curte, constată, de asemenea, că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinţei pe acest aspect.
Art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 explicitează semnificaţia termenului de „lucrător al Securităţii” şi precizează că „lucrător al Securităţii” este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Deci, textul de lege instituie două condiţii ce trebuie întrunite pentru ca o persoană să dobândească calitatea de lucrător al Securităţii:
1) Să fi fost încadrat ca ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire;
2) Să fi desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
Întrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de textul de lege a fost constatată în mod corect de către instanţa de fond în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât. Din înscrisurile depuse la dosar şi reţinute de prima instanţă rezultă că recurentul-pârât, având gradul de căpitan, respectiv maior, în cadrul Inspectoratului de Securitate al Judeţului Caraş Severin Serviciul 3, în calitatea pe care a deţinut-o în cadrul fostei Securităţi, prin activitatea desfăşurată, a contribuit în mod direct, cu informaţii, la completarea dosarului nr. 1210847, deschis pe numele persoanei urmărite B.N., în sensul că a întocmit nota înregistrată sub nr. 7320/0011 din data de 18 iulie 1984 I.J. Caras - Severin III, primită de pârât de la sursa „I.” în care erau menţionate legăturile pe care soţii B.N. le întreţineau cu persoane străine, în speţă cu o turistă vest-germană, consemnându-se faptul că, B.N. „este redactor şef la ziarul N.W. şi că are un fiu rămas în R.F.G.”
Totodată, în aceeaşi calitate, a contribuit cu informaţii şi în dosarul (cota I 1173 – avându-l ca titular pe S.E. şi alţii, persoane din Caraş-Severin cu rude în străinătate, urmăriţi pentru „manifestări negative la adresa regimului comunist” şi pentru faptul că întreţineau relaţii cu cetăţeni străini prin corespondenţă.
Din conţinutul dosarului depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rezultă contribuţia efectivă pe care recurentul-pârât şi-a adus-o la efectuarea supravegherii informative, personal acesta semnând „Note” şi „Rapoarte”, documente care atestă fără dubii calitatea de lucrător al Securităţii.
Astfel, este îndeplinită şi cea de a doua condiţie, prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece prin astfel de activităţi, care au vizat persoane determinate, cetăţeni români şi străini, recurentul - pârât R.B. a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului precum:dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că prin acţiunile desfăşurate în calitatea sa de căpitan şi respectiv maior în cadrul Serviciului 3 din cadrul Inspectoratului judeţean de Securitate Caraş Severin, nu a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului şi că activitatea în cadrul Direcţiei de contraspionaj a fost axată pe prevenirea încălcării legilor ţării şi a apărării secretului de stat.
Susţinerile sale sunt infirmate de înscrisurile aflate la dosarul de fond, care demonstrează cu prisosinţă acţiunile ce pot fi încadrate în ipoteza normei juridice citate, în cuprinsul dosarului nefăcându-se vorbire de activitatea de spionaj, pe care a desfăşurat-o recurentul-pârât ci de poliţie politică, fiind urmărite persoane pentru faptul că întreţineau relaţii cu cetăţeni străini, fără existenţa unor suspiciuni de spionaj.
Cât priveşte natura şi importanţa muncii desfăşurate de recurent în contextul istoric al perioadei în discuţie, precum şi conţinutul documentelor întocmite în cadrul atribuţiilor de serviciu conform ordinelor şi regulamentelor în vigoare, Înalta Curte, remarcă faptul că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind „continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist” care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii, „o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale”.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Toate considerentele expuse la pct. II.1 al deciziei converg către concluzia că sentinţa fondului este legală.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.B. împotriva sentinţei nr. 5163 din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4249/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4275/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
