ICCJ. Decizia nr. 4428/2012. Contencios

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4428/2012

Dosar nr. 10697/107/2010

Şedinţa publică de la 30 octombrie 2012

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a înregistrat sub nr. 10697/107/2010 acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanţii O.I.N. şi S.A.A.I. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar din cadrul A.N.R.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză:

- Să se constate că prin Decizia nr. 4882/FF/2008 Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a emis în favoarea reclamanţilor titlu de despăgubire în cuantum de 427.916 RON, conform raportului de evaluare nr. 5154/R din 08 aprilie 2008 în Dosar nr. 11342/FFCC/2007;

- Să fie obligate pârâtele la plata despăgubirii acordate în cuantum de 427.916 RON, sumă actualizată în raport de indicele de inflaţie începând cu data emiterii Deciziei nr. 4882/FF/2008 şi care să fie virată în contul reclamanţilor, anexat la cererea de opţiune, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare, pârâta a susţinut în esenţă că nu are atribuţii în procesul administrativ de acordare a despăgubirilor, entitatea cu astfel de atribuţii fiind Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, astfel că nu are legitimare procesuală pasivă în acest litigiu. Sub aspectul prematurităţii cererii se susţine că termenul de emitere a titlului de plată este de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor băneşti, care în prezent nu există, despăgubirile ce se acordă în prezent efectuându-se până la cererea de opţiune nr. 3967/2008, iar cererea reclamanţilor are nr. 18.419/2010.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 187 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul de Finanţe şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor formulată împotriva acestui pârât.

Instanţa a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii O.I.N. şi S.A.A.I. în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar aflată în structura A.N.R.P.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu are atribuţii în procedura de acordare a despăgubirilor reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în aceste proceduri fiind reprezentat prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, autoritatea publică care în această procedură are competenţe de emitere a titlurilor de plată şi înaintarea lor către Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar pentru efectuarea plăţilor conform art. 18 din titlu VII din Legea nr. 247/2005.

În concluzie, instanţa a reţinut că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu are legitimare procesuală pasivă în acest litigiu, urmând ca acţiunea promovată împotriva acestuia să fie respinsă în consecinţă.

Pentru aceleaşi considerente, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a fost respinsă de instanţa de fond.

Pe fondul cauzei deduse judecăţi, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 4882/FF din 26 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis titlu de despăgubire reclamanţilor în cuantum de 427.916 RON, decizie rămasă definitivă.

Spre valorificarea drepturilor conferite de această decizie, reclamanţii au optat pentru acordarea de despăgubiri în numerar, însă operaţiunea de plată efectivă a acestor sume n-a fost finalizată până în prezent, fiind justificată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010 prin care s-a suspendat pe o perioadă de 2 ani emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reclamanţii fiind îndreptăţiţi a opta potrivit acestui act normativ numai pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul Proprietatea.

În acest context a reţinut instanţa că cererea reclamanţilor este inadmisibilă, având în vedere că pentru realizarea drepturilor lor, reclamanţii au formulat în sens formal numai o cerere de plată a despăgubirilor recunoscute prin Decizia nr. 4882/FF din 26 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Cadrul procesual fixat, considerentele în fapt şi în drept ale acţiunii, scopul acesteia duc la concluzia că în această cerere sunt de fapt două cereri, prima de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de emiterea a titlului de plată pentru suma de 427.916 RON, care justifică o dată în plus legitimarea procesuală pasivă a acesteia, iar cea de a doua constă în obligarea Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la efectuarea operaţiunilor de plată concrete.

În limitele acestui cadru procesual, Curtea observă că potrivit art. 18 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 "După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acţiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operaţiunilor de plată."

Opţiunea reclamanţilor, aşa cum s-a reţinut, a constat în acordarea despăgubirilor în numerar, astfel că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor era obligată a emite titlu de plată pentru suma de 427.916 RON şi a remite acest titlu Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operaţiunilor de plată efective.

Însă, a reţinut instanţa de primă jurisdicţie că prin art. III din O.U.G. nr. 62/2010 s-a suspendat emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, dreptul de opţiune al reclamanţilor transformându-se în dreptul de a opta între conversia dreptului de despăgubire în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea" şi expectativa expirării termenului de 2 ani prevăzut mai sus, termen de la care se va relua procedura de emitere a titlurilor de plată.

În acest context, în lipsa titlului de plată, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar nu poate efectua operaţiunile de plată efective a despăgubirilor reclamate, cererea reclamanţilor cu acest obiect fiind inadmisibilă.

3. Recursul declarat de O.I.N. şi S.A.A.I.

Prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenţii au criticat soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.

Recurenţii au arătat că soluţionarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condiţiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede niciun termen, susţinând că faptul de a condiţiona soluţionarea cererilor de opţiune cu privire la plata despăgubirilor, de elementul aleatoriu introdus de comisie, nu constituie o justificare pertinentă, care să conducă la neemiterea într-un termen rezonabil a titlului de conversie şi a titlului de plată.

Criteriul aleatoriu stabilit de comisie, în funcţie de care se vor soluţiona cererile de opţiune cu privire la plata despăgubirilor, susţin recurenţii că nu prezintă o garanţie suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea cererilor de opţiune cu privire la plata despăgubirilor care-i sunt transmise comisiei.

S-a arătat că particularului/cetăţeanului nu-i sunt oferite şi alte criterii obiective pentru ca acesta să poată întrevedea şi apoi controla modul în care autoritatea învestită de lege îşi exercită atribuţiile şi apoi să poată evalua în ce măsură drepturile sale îi sunt lezate prin conduita adoptată de autoritate.

Recurenţii apreciază că termenele şi condiţiile impuse de dispoziţiile art. 3 lit. h) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt incompatibile cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi cu art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 al Convenţiei.

II. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi au supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul recurentei-pârâte de a emite un titlu de plată în favoarea acestora pentru suma de 427.916 RON.

În cauza dedusă judecăţii se constată că a fost emisă Decizia nr. 4882/FF reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 427.916 RON, în favoarea recurenţilor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 181 Capitolul V1 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, recurenţii-reclamanţi au valorificat decizia aflată în discuţie, în sensul că au solicitat acordarea de despăgubiri în numerar, cererea privind opţiunea lor fiind înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 18419 din 17 iunie 2010.

Înalta Curte reţine că intimata-pârâtă recunoaşte dreptul recurenţilor-reclamanţi de a primi despăgubiri în numerar în cuantum de 427.916 RON, însă au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 62/2010 în conformitate cu care s-a suspendat emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, dreptul de opţiune al reclamanţilor transformându-se în dreptul de a opta între conversia dreptului de despăgubire în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea" şi expectativa expirării termenului de 2 ani prevăzut mai sus, termen de la care se va relua procedura de emitere a titlurilor de plată.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 coroborat cu art. 141 alin. (3) din aceeaşi lege, titlul de plată se emite în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare în contul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în ordinea înregistrării cererilor de opţiune.

Prin urmare, nu se poate reţine un refuz nejustificat al autorităţii pârâte de a emite titlul de plată solicitat, atâta timp cât sunt prevederi legale exprese ce reglementează modalitatea de emitere a titlului de plată şi care se impun a fi respectate.

Potrivit art. 2 lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere este definit ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere", situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă, intimata-pârâtă argumentând legal imposibilitatea emiterii titlului de plată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de O.I.N. şi S.A.A.I. împotriva Sentinţei nr. 187 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4428/2012. Contencios