ICCJ. Decizia nr. 4429/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4429/2012
Dosar nr. 1854/40/2011
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 16 februarie 2011, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 207 din 25 aprilie 2007 emisă de Comisia Judeţeană Botoşani, actualizate cu indicele de inflaţie.
Prin Sentinţa nr. 1415 din 22 iunie 2011 Tribunalul Botoşani a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
În motivare a arătat că acţiunea nu vizează contestarea hotărârii Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii nr. 290/2003, pentru care art. 8 din Legea nr. 290/2003 instituie o competenţă specială prin dispoziţiile alin. (6), ci, prin acţiunea introductivă reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumelor stabilite ca şi despăgubiri, actualizate cu indicele de inflaţie.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 326 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava a fost admisă cererea având ca obiect "pretenţii", formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Bucureşti.
Instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantului P.I. (în calitate de împuternicit a ridica şi sumele de bani ale celeilalte persoane îndreptăţite P.D.) suma de 61.269 RON stabilită prin Hotărârea nr. 207/2007 emisă de Instituţia Prefectului Botoşani, actualizată în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, atât reclamantului, cât şi lui P.D. (persoană care l-a împuternicit pe reclamant să primească plata întregii sume, conform procurilor notariale depuse la dosar), li s-a recunoscut dreptul la compensaţii băneşti în temeiul Legii nr. 290/2003.
Astfel, prin Hotărârea nr. 207 din 25 aprilie 2007 emisă de Comisia judeţeană Botoşani de aplicare a Legii nr. 290/2003 s-a stabilit că valoarea totală a despăgubirilor este de 61.269 RON
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, plata compensaţiilor se efectuează de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, iar plata sumelor se face cu respectarea dispoziţiilor alin. (5) şi (6) din dispoziţia legală arătată.
Instanţa a reţinut că nu au fost achitate sumele datorate de pârâtă, întrucât nu au fost aprobate în buget sumele de bani prevăzute pentru plata compensaţiilor băneşti, iar lipsa banilor în buget constituie doar o problemă de executare ce nu prezintă relevanţă în acest cadru procesual.
3. Recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, întrucât compensaţiile băneşti stabilite prin hotărârea comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat, aşa cum prevăd dispoziţiile legale.
Recurenta a precizat că în absenţa disponibilităţilor băneşti ale statului, raportat la dificultăţile prin care trece economia ţării s-ar stabili în sarcina ANRP o obligaţie imposibil de realizat şi care ar afecta principiul egalităţii de tratament.
4. Apărările formulate de intimat
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a invocat excepţia de nemotivare a recursului, arătându-se că prin motivele de recurs formulate nu s-au invocat motive de nelegalitate, care să permită încadrarea în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-şi stăruinţa în soluţionarea cererilor sale, însă cererea a rămas fără soluţionare efectivă, împrejurare care este de natură a-l afecta pe reclamant în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010, conform cărora "prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale fac parte din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru judecătorul naţional de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională."
Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost motivată, iar excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată nu poate fi primită de instanţa de control judiciar.
Pentru aceste considerente, nefiind invocate motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei nr. 326 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4428/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4430/2012. Contencios → |
|---|
