ICCJ. Decizia nr. 4430/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4430/2012
Dosar nr. 10531/2/2010
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamantul C.P. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor solicitând obligarea pârâtului să procedeze la preschimbarea certificatului de revoluţionar nr. X din 09 ianuarie 1992.
Prin întâmpinare, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, excepţia tardivităţii cererii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul nu a dovedit faptul că a depus la data de 21 aprilie 2010 cerere de preschimbare a certificatului de revoluţionar, nefiind înregistrată la autoritatea pârâtă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 3877 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti au fost respinse excepţiile de inadmisibilitate, lipsei procedurii prealabile şi de tardivitate.
Instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul C.P. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor şi a dispus obligarea pârâtului la analizarea dosarului reclamantului în vederea preschimbării certificatului de revoluţionar nr. X din 09 ianuarie 1992.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia lipsei procedurii administrative prealabile invocată de pârât este neîntemeiată, întrucât în cauză este vorba despre un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri de preschimbare a certificatului, formulată în temeiul Legii nr. 341/2004.
Susţinerea că reclamantul nu a îndeplinit procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, a constatat instanţa de primă jurisdicţie că nu poate fi reţinută, întrucât textul se referă la contestaţia formulată în situaţia în care s-a procedat la preschimbare sau, urmare a operaţiunii de preschimbare ori, în cauză, reclamantul se plânge de faptul că deşi avea dosarul complet, pârâtul nu a procedat la preschimbare.
De asemenea, Curtea a respins excepţia de inadmisibilitate, întrucât potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5) Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi.
Instanţa de fond a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată, întrucât pârâta are obligaţia analizării dosarelor persoanelor care solicită preschimbarea, de a solicita avizele prevăzute de lege, de a semna certificatele şi de a face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea ordinului prevăzut de art. 3 alin. (3) din lege.
În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate invocată, Curtea reţine că reclamantul a făcut dovada că deţine Certificat de "Luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite" şi a solicitat pârâtului preschimbarea Certificatului, conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, la data de 21 aprilie 2010, împreună cu avizul Asociaţiei Răniţilor şi Urmaşilor Eroilor Martiri din Decembrie 1989, la care a depus la data de 26 aprilie 2010 înscrisuri din care rezultă că a fost rănit prin împuşcare în data de 25 decembrie 1989, în timp ce era în misiune ca militar în termen la UM nr. 01731 Timişoara.
Instanţa a reţinut că susţinerea pârâtului în sensul că reclamantul nu a dovedit faptul că a depus la data de 21 aprilie 2010 cerere de preschimbare a certificatului de revoluţionar, nefiind înregistrată la autoritatea pârâtă, nu este probată, întrucât documentele depuse prin cererea din data de 26 aprilie 2010 sunt aceleaşi cu cele transmise de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Dosarul nr. 1873, ceea ce confirmă susţinerile reclamantului. În plus, reclamantul a mai arătat că funcţionarul care a primit cererea în prezenţa preşedintelui Asociaţiei nu i-a dat nicio viză de înregistrare.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că pârâtul nu a procedat la analiza dosarului reclamantului, în vederea preschimbării, într-un termen rezonabil.
3. Recursul declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989
Prin motivele de recurs formulate Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, pentru considerentul că dispoziţiile legale prevăd ca mai înainte de a se adresa instanţei de judecată, partea vătămată într-un drept sau interes legitim trebuie mai întâi să sesizeze Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, excepţia de inadmisibilitate a acţiunii şi excepţia de tardivitate a introducerii cererii de preschimbare.
Recurentul a precizat că reclamantul nu a făcut dovada că a înregistrat la Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluţionarilor până la data limită de 30 aprilie 2009, cererea de preschimbare a certificatului doveditor şi documentaţia aferentă acestei cereri de preschimbare. S-a precizat că prin O.U.G. nr. 84/2009 termenul de soluţionare a dosarelor de preschimbare prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat până la data de 1 ianuarie 2010 inclusiv, însă a precizat că textul legal prorogă termenul numai sub aspectul preschimbării certificatelor doveditoare şi nu cel al depunerii cererii de preschimbare şi al documentelor doveditoare.
Astfel, a concluzionat recurentul că demersurile făcute de reclamant sunt tardive.
Pe fondul cauzei deduse judecăţii, recurentul a precizat că nu există niciun dosar depus pentru preschimbarea certificatului deţinut de reclamant, întrucât nu apare în nicio evidenţă realizată în temeiul Legii nr. 341/2004.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
În cauză, se reţine că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reclamantul deţine certificatul de revoluţionar nr. X din 09 ianuarie 1992, care atestă calitatea de beneficiar al Legii nr. 42/1990, republicată, având calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989.
Înalta Curte constată că reclamantul s-a adresat Secretariatului de Stat pentru problemele Revoluţionarilor cu cerere de preschimbare a certificatului de revoluţionar, însă instituţia pârâtă nu a soluţionat cererea reclamantului şi nu a comunicat niciun răspuns cu privire la aceasta, situaţie care este de natură a crea o vătămare în sensul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi eventual reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.
Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a dat o dezlegare corectă excepţiilor invocate, care a răspuns punctual la excepţiile invocate, motiv pentru care Înalta Curte menţine motivarea acestei instanţe.
Excepţia de inadmisibilitate a acţiunii este neîntemeiată, întrucât văzând Deciziile nr. 412/2006, nr. 801/2009, nr. 473/2006 şi nr. 176/2009 pronunţate de Curtea Constituţională care a reţinut că această comisie parlamentară pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei nu a fost creată prin regulament parlamentar, ci prin lege, iar activitatea sa este una de control parlamentar al unei activităţi administrative a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, Înalta Curte reţine că procedura cu această Comisie este facultativă, persoana interesată având posibilitatea fie de a apela la această procedură, fie de a se adresa direct instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de recurentă având în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, Înalta Curte reţine că este neîntemeiată, întrucât procedura cu această Comisie Parlamentară nu este obligatorie, aşa cum s-a reţinut şi mai sus.
De asemenea, excepţia tardivităţii introducerii cererii de preschimbare nu poate fi primită de Înalta Curte, având în vedere faptul că din actele aflate la dosar rezultă că cererea de preschimbare a reclamantului a fost depusă în termenul legal. Nu poate fi acceptată opinia recurentului în sensul că termenul a fost prorogat numai pentru instituţia chemată să soluţioneze cererile de preschimbare a certificatelor de revoluţionar, întrucât dispoziţiile legale nu fac această distincţie.
Critica recurentului Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluţionarilor cu privire la soluţionarea fondului pretenţiilor formulate de reclamant nu poate fi primită de Înalta Curte, motiv pentru care soluţia instanţei de fond şi motivarea acesteia urmează a fi menţinute de instanţa de control judiciar.
Pentru aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva Sentinţei nr. 3877 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4429/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4431/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
