ICCJ. Decizia nr. 4484/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4484/2012
Dosar nr. 2544/2/2009
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2684 din 2 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea cauzei în fond după casare, a respins ca neîntemeiată cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţii V.M. şi V.Şt., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin Notificarea nr. 383 din 10 octombrie 2006, contestatorilor V.M. şi V.Şt. li s-a comunicat de către Municipiul Bucureşti, în calitate de expropriator, faptul că imobilul proprietatea acestora, situat în Str. O, sector 1, Bucureşti, urmează a fi expropriat şi trecut în proprietatea Municipiului Bucureşti, în vederea realizării lucrării „Pasaj denivelat superior Basarab" în zona Bd. NT - Şos. O - Intersecţia CP - CL - Şos. G, sector 1 şi 6", propunându-li-se, cu titlu de despăgubiri, suma stabilită de o societate de evaluare autorizată de Ministerul de Justiţie, în cuantum de 48.421,43 RON.
Contestatorii au formulat întâmpinare la propunerea de expropriere, prin care au arătat că nu sunt de acord cu măsura exproprierii, solicitând ca despăgubiri suma totală de 200.000 euro, iar, potrivit Procesului-verbal încheiat la data de 20 decembrie 2006, contestatorii nu au acceptat preţul oferit de 17.500 euro, astfel încât, prin Decizia nr. 19 din 1 februarie 2007, Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor, potrivit Legii nr. 33/1994, a respins întâmpinarea contestatorilor.
La data de 2 martie 2007, contestatoarea V.M. a revenit cu o cerere prin care a solicitat reprogramarea la Comisie pentru renegociere, iar la data de 9 martie 2007 contestatorii au participat la şedinţa comisiei, potrivit procesului-verbal, ocazie cu care, în urma negocierilor directe desfăşurate cu Comisia întrunită în plen, despăgubirile propuse au fost majorate la 55.000 euro, propunere neacceptată de contestatori, prin refuzul de semnare a procesului-verbal al şedinţei, astfel încât a fost emisă Decizia nr. 37 din 16 martie 2007, prin care a fost respinsă întâmpinarea formulată, decizie pe care contestatorii au înţeles să o conteste, în final, prin prezenta acţiune în contencios administrativ.
Instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică reglementează procedura exproprierii de imobile pentru cauze de utilitate publică, legiferând o procedură premergătoare exproprierii, în cap. 3, de notificări a propunerilor de expropriere a imobilelor persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, în termen de 15 zile de la publicare (art. 13), cu posibilitatea acestora de a contesta, pe calea întâmpinării, propunerile de expropriere (art. 14).
Analizând motivele expuse de către contestatori în cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată iniţial, precum şi a celor modificatoare şi precizatoare, Curtea a reţinut că argumentele acestora vizează mai mult aspecte ce ţin de oportunitatea declarării lucrării de utilitate publică şi a modalităţii în care a fost declarată utilitatea publică a lucrării „Pasaj denivelat superior Basarab" în zona Bd. NT - Şos. O 4, Intersecţia CP - CL - Şos. G, sector 1 şi 6", precum şi pretinsa neadecvare a sumei propuse în final cu titlu de despăgubire, faţă de numărul persoanelor ce locuiau în imobilul pentru care au fost propuse despăgubirile şi imposibilitatea achiziţionării unui alt imobil care să deservească întreaga familie cu scop de locuinţă.
Instanţa de fond a apreciat că argumentele ce ţin de declararea lucrării de utilitate publică nu pot face obiectul contestaţiei împotriva deciziei de soluţionare a întâmpinării, fiind reglementată o altă procedură, urmată de altfel de persoanele interesate, iar în privinţa neadecvării sumei, contestatorii nu au produs nici un fel de dovezi pertinente.
Astfel, în condiţiile în care Hotărârea C.G.M.B. nr. 160 din 6 iulie 2006 de declarare a utilităţii publice a lucrării „Pasaj denivelat superior Basarab" în zona Bd. NT - Şos. O - Intersecţia CP - CL - Şos. G, sector 1 şi 6" a fost anulată în mod irevocabil de către instanţa de contencios administrativ, întreaga procedură de expropriere declanşată a fost anulată prin Sentinţa nr. 1176 din 9 aprilie 2008, dată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 20092/3/2007, iar imobilul reclamanţilor a fost deja demolat, Curtea a apreciat că Decizia nr. 37 din 16 martie 2007 a devenit caducă, contestatorilor urmând să li se prezinte o nouă propunere de despăgubiri în cadrul unei noi proceduri de expropriere sau având deschisă o acţiune în stabilirea răspunderii civile delictuale pentru acoperirea prejudiciului suferit prin demolarea imobilului.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea la plata daunelor morale, Curtea a reţinut că din modul în care contestatorii au înţeles să formuleze acest capăt de cerere, nu rezultă nicio legătură de cauzalitate între actul contestat - Decizia nr. 37 din 16 martie 2007 - şi suferinţa morală pretins a fi cauzată de „demararea unei proceduri de expropriere ilicite împotriva lor, care le-a produs suferinţe psihice, tulburându-le liniştea căminului, viaţa privată şi împiedicându-i să se folosească în mod corespunzător de locuinţa lor".
Faţă de considerentele expuse, Curtea a apreciat că se impune respingerea cererii, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta V.M., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, apreciind că, în condiţiile anulării HCGMB nr. 160 din 6 iulie 2006 privind declararea de utilitate publică a Pasajului Suprateran Denivelat Basarab, Decizia nr. 37 din 16 martie 2007 (emisă în temeiul aceluiaşi HCGMB) ar fi devenit caducă. Soluţia corectă din partea instanţei de fond era să constate nulitatea acestei decizii, conform principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. Faptul că după anularea HCGMB 160/2006 imobilul recurentei-reclamante a fost demolat, arată că actul administrativ atacat nu a devenit caduc;
- instanţa de fond a apreciat greşit obiectul acţiunii, susţinând că nelegalitatea declarării de utilitate publică a exproprierii nu ar avea legătură cu prezenta acţiune, ci ar trebui urmată o „altă procedură”, în timp ce prezenta acţiune are ca obiect cuantumul despăgubirilor. Această apreciere este nelegală, întrucât acţiunea având ca obiect despăgubiri se judecă de către tribunal, conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, în timp ce curţile de apel judecă acţiunile care se referă la legalitatea exproprierii;
- în mod nelegal instanţa a respins cererea de acordare a daunelor morale, deşi exista o legătură de cauzalitate dovedită între nelegalitatea măsurii exproprierii şi suferinţele psihice ale reclamantei.
Recurenta nu şi-a încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, motive ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte obiectul acţiunii astfel cum aceasta a fost restrânsă şi precizată la 3 aprilie 2007, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 37 din 16 martie 2007 emisă de PMB - Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor în baza art. 15 şi următoarele din Legea nr. 33/1994 - decizie prin care s-a respins întâmpinarea reclamantei privind neacceptarea preţului oferit de 55.000 euro, pentru imobilul expropriat. Potrivit textelor de lege menţionate decizia a fost atacată la Curtea de Apel Bucureşti - instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată.
Pe parcursul procesului însă, în cadrul Dosarului nr. 20092/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, Hotărârea CGMB nr. 160 din 6 iulie 2006 de declarare a utilităţii publice a lucrării „Pasaj denivelat superior Basarab” a fost anulată de către instanţa de contencios administrativ, întreaga procedură de expropriere fiind anulată prin Sentinţa nr. 1176 din 9 aprilie 2008.
Faţă de existenţa sentinţei civile menţionate, pronunţată în Dosar nr. 20092/3/2007 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 472/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în mod corect instanţa de fond a apreciat că Decizia nr. 37 din 16 martie 2007 a devenit caducă, contestatorilor urmând să li se prezinte o nouă propunere de despăgubiri în cadrul unei noi proceduri de expropriere.
Pentru considerentele menţionate instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.M. împotriva Sentinţei civile nr. 2684 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4468/2012. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 4490/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
