ICCJ. Decizia nr. 4490/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4490/2012
Dosar nr. 767/54/2011
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală de Inspecţie Socială - Compartimentul Teritorial de Inspecţie Socială Olt, anularea Procesului-verbal de control emis de pârâtă şi înregistrat la sediul reclamantei sub nr. 52779 din 12 octombrie 2010 - act care a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale privind nerespectarea dispoziţiilor legale din domeniul asistenţei sociale seria MMFPS nr. 0000061 din 12 octombrie 2010 şi înregistrat la reclamantă sub nr. 52843 din 13 octombrie 2010.
Prin Sentinţa nr. 387 din 8 iulie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea cauzei după casare cu reţinere spre soluţionare pe fond, a admis cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală de Inspecţie Socială - Compartimentul Teritorial de Inspecţie Socială Olt şi a dispus anularea parţială a Procesului-verbal de control nr. 52779 din 12 octombrie 2010 încheiat de Compartimentul Teritorial de Inspecţie Socială Olt, cu privire la constatările potrivit cărora reclamanta nu deţine registrul unic de control lipsa acreditării Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu handicap; Recomandarea nr. 1 privind detaşarea de personal de specialitate în cadrul Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Recomandarea nr. 2 întreprinderea demersurilor în vederea acreditării Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că nu se justifică acreditarea Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, având în vedere că acest serviciu nu funcţionează, neavând nici un salariat, reclamanta neaflându-se în situaţia de a acorda servicii sociale prin respectivul serviciu, ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice fiind suspendată ca urmare a apariţiei O.U.G. nr. 34/2009; despre obligativitatea acreditării serviciului se poate discuta numai la momentul funcţionării acestuia, astfel că, în mod nejustificat s-a reţinut de către pârâtă că reclamanta nu a respectat prevederile art. 11 alin. (4) din Ordonanţa nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale.
Instanţa a apreciat că nu poate fi adusă la îndeplinire nici Recomandarea nr. 2, privind întreprinderea demersurilor în vederea acreditării Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, această obligaţie trebuind să fie îndeplinită la momentul funcţionării serviciului.
S-a mai reţinut de către instanţă că nici Recomandarea nr. 1 din procesul-verbal de control, ce constă în detaşarea de personal de specialitate în cadrul Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, nu poate fi o obligaţie care să fie adusă la îndeplinire de către reclamantă, pentru că detaşarea, potrivit prevederilor art. 45 - 47 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, reprezintă o schimbare temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia din urmă. Pentru a se realiza această recomandare este necesar acordul unui alt angajator cu privire la un salariat al acestuia, iar obligaţia este una ce nu depinde de voinţa reclamantei, neputând fi influenţată de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., se arată că în ceea ce priveşte registrul unic de control, inspectorii desemnaţi pentru efectuarea controlului la D.G.A.S.P.C. Olt au precizat că au solicitat acest registru angajaţilor, care probabil nu au avut cunoştinţă de existenţa acestuia, iar referitor la precizarea instanţei, precum că acest registru există deoarece reclamata a depus copie după coperta registrului, această probă nu este concludentă şi reclamanta ar fi trebuit să prezinte instanţei respectivul registru pentru a se constata că acesta există şi că în el sunt operate, la zi, înregistrările.
Recurentul arată că menţiunea, potrivit căreia la data controlului Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul D.G.A.S.P.C. Olt, deşi era înfiinţat, "nu acorda servicii sociale/nu exercita atribuţii întrucât nu era funcţional, neavând nici un salariat", scoate din nou în evidenţă faptul că D.G.A.S.P.C. Olt nu respectă prevederile legale în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciului de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap.
Recurentul-pârât solicită instanţei să admită că D.G.A.S.P.C. Olt este în culpă prin neacreditarea S.E.C.P.A.H. şi că recomandarea inspectorilor sociali privind acreditarea respectivului serviciu este conformă cu prevederile legale menţionate.
Arată recurentul-pârât că reclamanta nu face dovada că s-a adresat Consiliului judeţean în subordinea căruia se află, conform H.G. nr. 1434/2004 privind atribuţiile şi regulament-cadru de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale se Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, pentru a solicita acestuia sprijin ca respectivul serviciu să funcţioneze.
Se mai arată în motivele de recurs că prin Recomandarea nr. 1 inspectorii sociali au intenţionat să responsabilizeze D.G.A.S.P.C. Olt să respecte prevederile legale în ceea ce priveşte realizarea măsurilor şi acţiunilor privind dezvoltarea, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, prin identificarea posibilităţilor ca Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap să funcţioneze şi să îndeplinească atribuţiile dispuse de actele normative în vigoare.
Faţă de cele menţionate, recurentul consideră că Procesul-verbal de control nr. 52779 din 12 octombrie 2010 a fost întocmit în concordanţă cu constatările echipei de control.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Olt, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere faptul că în cauza de faţă reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 noiembrie 2010 pe rolul Tribunalului Olt, anularea în parte a Procesului-verbal de control nr. 52779 din 12 octombrie 2010, emis de Direcţia Generală de Inspecţie Socială - Compartimentul Teritorial de Inspecţie Socială Olt din cadrul M.M.F.P.S., act care a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale privind nerespectarea dispoziţiilor legale din domeniul asistenţei sociale nr. 52843 din 13 octombrie 2010.
Împotriva acestui proces-verbal de control, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înregistrată sub nr. 56880 din 22 octombrie 2010, pe care a adresat-o autorităţii ierarhic superioare Compartimentului Teritorial de Inspecţie Fiscală Olt, respectiv Direcţiei Generale de Inspecţie Socială din cadrul M.M.F.P.S.
Direcţia Generală de Inspecţie Socială a comunicat reclamantei răspunsul său la plângerea prealabilă, înregistrat sub nr. 1471 din 4 noiembrie 2010 la Direcţia Generală de Inspecţie Socială şi sub nr. 60028 din 9 noiembrie 2010 la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt.
Faţă de situaţia de fapt expusă anterior, Înalta Curte constată că instanţa care a soluţionat cauza în fond, respectiv Curtea de apel Craiova, a avut de soluţionat un litigiu care are ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ, fiind aplicabile în materie de competenţă prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, în raport de organul emitent al actului administrativ contestat, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluţionează în fond de către tribunal.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa materială a instanţei de contencios administrativ revine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Olt, competent şi din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Olt, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care va avea în vedere şi motivele de recurs invocate de pârâtă, ce privesc fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială împotriva Sentinţei nr. 387/2011 din 8 iulie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Olt, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4484/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4499/2012. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
