ICCJ. Decizia nr. 4500/2012. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4500/2012
Dosar nr. 657/42/2011
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 294 din 28 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova; a anulat Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Conturi a României; a anulat în parte Decizia nr. 16/2011 emisă de Camera de Conturi Prahova, în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. 4.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că, urmare acţiunii de audit financiar asupra contului de execuţie a bugetului de stat pe 2010 la Tribunal Prahova, efectuat în perioada 21 martie - 20 aprilie 2011 de Camera de Conturi Prahova, a fost încheiat Procesul-verbal de constatare nr. 3193 din 20 aprilie 2011; că la pct. 2.2 din acest Proces-verbal s-a consemnat faptul că Tribunalul Prahova nu a calculat, evidenţiat şi virat contribuţia la fondul de şomaj datorată de angajat şi angajator (în sumă de 550 RON) pentru indemnizaţia acordată unui judecător cu ocazia ieşirii la pensie, cauza producerii abaterii fiind faptul că s-a considerat că persoana pensionară a primit drepturile respective în perioada ulterioară când a fost angajat, respectiv în perioada când acesta avea statut de pensionar, astfel nefiind respectate prevederile art. 81 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 art. 19, alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002; că ulterior întocmirii acestui proces-verbal a fost emisă de Camera de Conturi Prahova Decizia nr. 16/2011, prin care la pct. 4 s-a consemnat că nu s-a calculat, evidenţiat şi virat contribuţia la fondul de şomaj de 550 RON, datorată de asigurat şi angajator, în cazul unui judecător, pentru indemnizaţia acordată cu ocazia ieşirii la pensie; că, prin Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011, Curtea de Conturi a României, prin Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, a respins Contestaţia înregistrată la nr. 4027 din 26 mai 2011 formulată de reclamant.
Instanţa de fond a constatat că urmare pensionării unui judecător, eliberat din funcţia de judecător prin Decretul Preşedintelui României nr. 40 din 29 martie 2010, publicat în M. Of. nr. 211 din 2 aprilie 2010, în conformitate cu dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit cărora judecătorii şi procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile, de o indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii, acestuia i s-a acordat ulterior pensionarii, la data de 10 iunie 2010, indemnizaţia egală cu cele 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute în sumă totală de 55.188 RON, iar Curtea de Conturi a constatat că nu s-a calculat, înregistrat şi virat contribuţia angajatului şi angajatorului la fondul de şomaj, în sumă totală de 550 RON, contribuţie reglementată de dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.
Instanţa de fond a apreciat că judecătorul pensionat, căruia în baza legii, ulterior pensionării, i s-a acordat indemnizaţia egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, nu are calitatea de persoană asigurată obligatoriu prin efectul legii pentru şomaj şi că persoanele numite în cadrul instanţelor judecătoreşti sunt asigurate numai pe durata mandatului, potrivit prevederilor legale menţionate, iar pensionarii sunt excluşi din categoria asiguraţilor obligatoriu pentru şomaj.
S-a reţinut, astfel, în considerentele hotărârii atacate, că indemnizaţia prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se acordă judecătorilor şi procurorilor la data pensionării, aşadar persoanele cărora li se acordă aceasta, eliberaţi din funcţie şi pensionari, nu mai îndeplinesc condiţia de a se afla pe durata mandatului, pentru a fi asiguraţi obligatoriu pentru şomaj, precum şi faptul că dispoziţia “care se impozitează potrivit legii”, din textul art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu înseamnă şi plata contribuţiei la fondul de şomaj, în categoria de impozite nefiind inclusă contribuţia la fondul de şomaj.
Pentru toate aceste motive, instanţa de fond a constatat că acţiunea formulată de reclamant este întemeiată, în mod nelegal Camera de Conturi Prahova a constatat, prin Decizia nr. 16/2011 - pct. 4, că nu s-a calculat, înregistrat şi virat contribuţia angajatului şi angajatorului la fondul de şomaj pentru indemnizaţia acordată unui judecător eliberat din funcţie urmare pensionării, în baza dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi în mod nelegal Curtea de Conturi a respins contestaţia reclamantului prin Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Conturi a României şi în parte Decizia nr. 16/2011 emisă de Camera de Conturi Prahova, în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. 4.
Împotriva Sentinţei nr. 294 din data de 28 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal pârâta Curtea de Conturi a României, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate - considerată nelegală şi netemeinică - în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Pârâta Curtea de Conturi a României a criticat considerentele pe care instanţa de fond le-a avut în vedere la pronunţarea hotărârii în litigiu, respectiv faptul că ”judecătorul pensionat căruia în baza legii, ulterior pensionării, i s-a acordat indemnizaţia egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, nu are însă calitatea de persoană asigurată obligatoriu prin efectul legii pentru şomaj, persoanele numite în cadrul autorităţii judecătoreşti fiind asigurate numai pe durata mandatului, potrivit prevederilor legale”.
Considerentele de mai sus au fost apreciate ca fiind nelegale, prin raportare la prevederile art. 81 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi ale art. 19 alin. (1) lit. a), şi art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare. Ori, prin nerespectarea dispoziţiilor legale enunţate, adică prin neînregistrarea şi nevirarea contribuţiei la fondul de şomaj în cazul judecătorului pensionat în anul 2010, s-a produs consecinţa virării la bugetul fondului de şomaj a unei valori a contribuţiei datorate mai mică cu suma de 550 RON.
Pe de altă parte, recurenta a susţinut că este adevărat că la momentul efectuării plăţii indemnizaţiei prevăzută de art. 81 din Legea nr. 303/2004, republicată, respectiv 10 iunie 2010, domnul M.A. nu mai era asigurat, fiind eliberat din funcţia de judecător prin Decretul nr. 40 din 29 martie 2010 al Preşedintelui României (publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 211 din 2 aprilie 2010), dar a relevat că trebuie reţinut faptul că, la pensionare, angajatului trebuie să i se stabilească toate drepturile care i se cuvin potrivit legislaţiei în vigoare la data respectivă.
Pentru considerentele mai sus menţionate, precum şi pentru cele avute în vedere de actele de control emise de Curtea de Conturi a României, s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul menţinerii în totalitate a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 16/2011 şi păstrate prin Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011.
Intimatul Tribunalul Ploieşti nu a formulat întâmpinare.
Recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei nr. 294 din data de 28 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal urmează a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod întemeiat, urmare interpretării şi aplicării corecte a legii la circumstanţele de fapt ale litigiului, a fost admisă prin hotărârea atacată acţiunea reclamantului Tribunalul Prahova formulată în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova, cu consecinţa anulării Încheierii nr. 7 din 6 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Conturi a României şi a anulării în parte (în ceea ce priveşte măsura dispusă la punctul 4) a Deciziei nr. 16 din 16 mai 2011 emisă de Camera de Conturi Prahova.
Se reţine, în cauză, că în mod eronat s-a reţinut, prin punctul 4 al Deciziei nr. 16 din data de 16 mai 2011 emisă de directorul Camerei de Conturi a judeţului Prahova (decizie care a avut la bază deficienţele consemnate în Raportul de control nr. 3194 din data de 20 aprilie 2011 încheiat în urma auditului financiar asupra contului de execuţie a bugetului de stat pe anul 2010 la Tribunalul Prahova), că reclamantul Tribunalul Prahova avea obligaţia de a calcula, de a evidenţia şi de a vira contribuţia la fondul de şomaj de 550 RON, datorată de asigurat şi angajator, pentru indemnizaţia acordată cu ocazia ieşirii la pensie în cazul judecătorului menţionat în procesul-verbal de constatare.
Este incontestabil că, potrivit prevederilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ”Judecătorii şi procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile, de o indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii”.
În ipoteza prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se datorează, de către angajator şi asigurat, contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj, întrucât fiind vorba de o indemnizaţie care se acordă la eliberarea din funcţia de judecător sau procuror prin pensionare sau din alte motive neimputabile, deci la expirarea ”mandatului”, nu sunt incidente dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că în sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, printre alte categorii, ”c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului”. Se constată, în litigiu, că beneficiarul indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, la momentul plăţii acesteia (9 iunie 2010), nu mai desfăşura activitate în cadrul autorităţii judecătoreşti, cu alte cuvinte nu se mai afla ”pe durata mandatului”, fiind eliberat din funcţia de judecător prin Decretul Preşedintelui României nr. 401 din 29 martie 2010 publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 211 din 2 aprilie 2010.
Pe de altă parte, concluzia inexistenţei temeiului legal al măsurii dispuse prin punctul 4 din Decizia nr. 16/2011 emisă de directorul Camerei de Conturi a judeţului Prahova, aceea de calculare, evidenţiere şi virare a contribuţiei la fondul de şomaj de 550 RON, rezultă şi din utilizarea de către legiuitor, în cuprinsul textului art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a sintagmei ”care se impozitează potrivit legii”. Or, prin Legea nr. 76/2002 nu se instituie un ”impozit”, ci o obligaţie bugetară de altă natură, având un alt regim juridic, denumită ”contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj”.
În raport de cele mai sus arătate, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate iar hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei nr. 294 din data de 28 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei nr. 294 din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4499/2012. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 4503/2012. Contencios → |
|---|
