ICCJ. Decizia nr. 4518/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4518/2012
Dosar nr. 3906/121/2011*
Şedinţa de la 1 noiembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 114 din 15 martie 2012, Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu de către instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, prin cererea formulată, reclamanta Primăria Comunei Băneasa, judeţul Galaţi, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea în parte a Deciziei nr. 45 din 27 octombrie 2010 - respectiv punctele 3 şi 5 - emisă de Camera de Conturi Galaţi şi anularea Încheierii nr. VI.84 din 9 martie 2011 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României, precum şi suspendarea executării acestei decizii, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Tribunalul a apreciat că, deoarece în cauză reclamanta a înţeles să conteste atât Decizia nr. 45 din 27 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi Galaţi, cât şi Încheierea nr. VI.84 din 9 martie 2011 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aparţine curţii de apel competenţa de soluţionare a cauzei, dat fiind că Încheierea nr. 4 din 9 martie 2011 a fost emisă de o autoritate publică centrală.
Tribunalul a subliniat faptul că în acest mod s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Decizia nr. 39 din 9 ianuarie 2007, decizie în care a arătat că în măsura în care se contestă iniţial un act administrativ emis de o autoritate publică locală şi apoi un act emis de o autoritate publică centrală, în calitate de autoritate ierarhică superioară, în procedura plângerii prealabile îndreptate împotriva actului emis de autoritatea publică locală contestat iniţial, competenţa revine curţii de apel.
Prin Sentinţa nr. 114 din 15 martie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta Primăria Băneasa, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că actul administrativ prin care s-au stabilit obligaţii în sarcina reclamantei îl reprezintă Decizia nr. 45 din 27 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi Brăila şi, faţă de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, văzând şi dispoziţiile art. 21 C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
În cauză este necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea în parte a Deciziei nr. 45 din 27 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Galaţi şi a Încheierii nr. VI.84 din 9 martie 2011 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României.
În drept, Decizia nr. 45/2010 şi Încheierea nr. VI.84 din 9 martie 2011 s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi.
Actele normative susmenţionate, şi care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecăţii, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competenţa materială de soluţionare a litigiilor de contencios administrativ.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluţionează în fond de către tribunal.
În şedinţa Plenului Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 20 decembrie 2011 s-a hotărât că aparţine tribunalului competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect acţiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Judeţeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Judeţeană.
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană, care este o autoritate publică de nivel local.
De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunţă, structura centrală a Curţii de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestaţia formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Judeţeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice şi care este supus obligaţiei de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Judeţeană, care este o autoritate publică de nivel local.
Trebuie precizat că soluţiile de principiu adoptate la nivelul secţiei reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunţarea unor soluţii neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curţi este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluţiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Băneasa şi pe pârâta Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4503/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4524/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
