ICCJ. Decizia nr. 4531/2012. Contencios. Alte cereri. Suspendare executare hotărâre civilă. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4531/2012

Dosar nr. 15/32/2011

Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul 15/32/2011 la data de 3 ianuarie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bacău, SC C. SA Borzeşti a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 184/2009 emisă de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 402/32/2008, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că nu datorează către Administraţia Fondului pentru Mediu sumele reţinute în sarcina sa prin Decizia de impunere nr. 17/5514 din 24 martie 2008 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. 25/5513 din 24 martie 2008, respectiv 716.475,38 RON, respectiv 1.256.328 RON.

S-a susţinut că pentru perioada 11 mai 2006 - 31 decembrie 2006 inspectorii au calculat contribuţia de 2% din valoarea substanţelor clasificate prin acte normative ca fiind periculoase pentru mediu, introduse pe piaţă pentru producători şi importatori, cu excepţia celor utilizate la producerea medicamentelor şi pentru substanţele incluse în această categorie pe care SC C. SA Borzeşti le-a furnizat în această perioadă pe piaţa externă.

A mai arătat că înscrisurile noi invocate în cauză sunt reprezentante de documente fiscale despre care nu a avut cunoştinţă în sensul soluţionării cauzei şi care dovedesc caracterul nedatorat al sumei imputate.

Prin întâmpinare, intimata Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Prin Sentinţa nr. 104 din 17 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de SC C. SA Borzeşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 184 din 17 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 402/32/2008 a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei SC C. SA Borzeşti în contradictoriu cu Administraţia Fondului pentru Mediu.

Considerentele soluţiei adoptate au fost următoarele:

Reclamanta are ca obiect de activitate producţia de produse chimice anorganice de bază, produse chimice organice de bază, fabricarea pesticidelor şi a altor produse agrochimice. În perioada 12 februarie 2007 - 20 martie 2008 reclamanta a fost supusă unei inspecţii fiscale efectuată de către reprezentanţii Administraţiei Fondului pentru Mediu, rezultatele inspecţiei fiind consemnate în Raportul de inspecţie fiscală 25 din 24 martie 2008. Perioada verificată a fost cuprinsă între 7 iunie 2002 şi 31 decembrie 2002. Prin acest raport de inspecţie fiscală au fost stabilite mai multe obligaţii de plată pentru reclamantă din care au fost reţinute doar cele contestate de reclamantă, după cum urmează:

- pentru substanţa chimică periculoasă denumită tricloretilenă, reclamanta a declarat şi plătit obligaţiile datorate al bugetul Fondului pentru mediu doar începând cu data de 1 ianuarie 2006, nu însă şi pentru perioada anterioară: 7 iunie 2002 - 29 decembrie 2005. Pentru această din urmă perioadă reclamanta datora cota de 2% prevăzută de art. 3 din Legea nr. 293/2002;

- pentru perioada 31 decembrie 2000 - 31 decembrie 2006 reclamanta a constituit în contabilitate contribuţia de 2% din valoarea substanţelor chimice periculoase pe mediu şi a depus declaraţii privind această obligaţie pentru anul 2006, dar cota de 2% a fost aplicată asupra valorii facturate a substanţelor chimice periculoase din care a fost scăzută contravaloarea chiriilor de cisternă şi a transportului;

- s-au calculat majorări de întârziere până la data de 31 decembrie 2007 pentru ambele obligaţii.

În baza raportului de inspecţie fiscală a fost emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu Decizia de impunere nr. 17 din 24 martie 2008 pentru suma totală de 2.497.663 RON, din care 1.050.846 RON obligaţii de bază şi 1.446.817 RON majorări de întârziere calculate până la data de 31 decembrie 2007.

Sumele de 1.050.846 RON şi de 1.446.817 au fost stabilite global, deşi este vorba de cote, perioade şi acte normative diferite, astfel că nu se poate individualiza fiecare obligaţie în parte. De aceea, prin obiectivele de expertiză i s-a solicitat expertului să determine fiecare obligaţie în parte. Astfel, potrivit expertizei (şi susţinerilor reclamantei din acţiune) suma de 431.605,80 RON reprezintă cota de 2% din valoarea substanţei tricloretilenă, pentru perioada septembrie 2003 - decembrie 2005, iar diferenţa până la 756.795 RON (325.189,2 RON) reprezintă cota de 2% din valoarea ambalajelor, transportului, chiriilor de cisternă (284.899 RON contestată de reclamantă prin acţiune) şi a altor obligaţii necontestate. În privinţa accesoriilor, expertul a putut determina majorările de întârziere de 647.735 RON pentru obligaţiile anterior menţionate, precum şi o altă sumă de 40.166 RON pentru obligaţii necontestate; pentru celelalte sume (249.051 RON, 640.885 RON şi 118.031 RON) expertul nu a putut identifica din ce obligaţii de plată sunt formate, cum, de altfel, nu a făcut-o nici reclamanta care a contestat accesoriile, pentru perioada 2002 - 2005, în mod global, pentru motivul că perceperea acestora nu este prevăzută în dispoziţiile speciale care reglementează obligaţiile pentru Fondul pentru mediu, iar nu pentru că nu ar fi datorată obligaţiile de bază.

În legătură cu individualizarea de către expert a obligaţiilor de plată, pârâta a formulat obiecţiuni, arătând că nu este de acord cu sumele de 756.795 RON şi 687.901 RON, cu excepţia valorii aferente substanţei chimice tricloretilenă pe care a determinat-o în mod corect. Astfel, pârâta şi-a exprimat dezacordul cu privire la defalcarea preţului de facturare pe componente de cheltuieli, ceea ce nu a făcut obiectul inspecţiei fiscale; aceasta nu reprezintă, practic, o veritabilă obiecţie la raportul de expertiză, ci menţinerea de către pârâtă a punctului său de vedere cu privire la aplicarea cotei de contribuţie la preţul de comercializare a produselor şi nu doar la valoarea substanţelor chimice periculoase.

Obiecţiunile reclamantei la raportul de expertiză se referă la nedeterminarea accesoriilor calculate după data de 1 iunie 2006 (dată de la care reclamanta a recunoaşte că le datorează). Expertul a răspuns că dacă cerinţa obiectivului nr. 4 ar fi precizat că trebuie determinată valoarea accesoriilor doar pentru obligaţiile născute ulterior datei de 1 ianuarie 2006 atunci valoarea acestor accesorii ar fi fost de 1.400.086,09 RON. Prin raportul de expertiză iniţial, expertul a stabilit că accesoriile pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006 sunt de 205.656.42 RON.

Contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 17 din 24 martie 2008 a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta SC C. SA Borzeşti, soluţionat de Î.C.C.J. prin Decizia civilă nr. 5221 din 24 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 402/32/2008.

A reţinut instanţa de recurs că instanţa de fond a analizat toate probele administrate în cauză, inclusiv adresele comunicate de institutele de chimie, concluziile raportului de expertiză tehnică şi a interpretat corect dispoziţiile legale incidente în raport de obiectul pricinii, constatând în mod judicios legalitatea actelor administrative întocmite de intimata Administraţia Fondului pentru Mediu cu privire la debitul în sumă de 2.497.663 RON, reprezentând contribuţii la Fondul pentru mediu şi accesorii ale acestora.

S-a reţinut că susţinerea societăţii recurente că substanţa tricloretilenă nu se regăseşte în Anexa nr. 3 la Legea nr. 293/2002 de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 93/2001, prin care a fost modificată şi completată Legea nr. 73/2000 fiind corect respinsă de instanţa de fond cu motivarea că, atât denumirea din lege, cât şi denumirea de tricloretilen sunt folosite pentru a defini aceeaşi substanţă chimică periculoasă.

În acest sens, au fost depuse la dosarul cauzei răspunsurile comunicate instanţei de către specialiştii institutelor de chimie, precum şi Adresa nr. 487.453 din 9 martie 2007 prin care Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, ca autoritate centrală cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului, a precizat că, ambele denumiri, respectiv cea de tricloretilen din Anexa nr. 3 la Legea nr. 73/2000, cât şi cea de tricloretilenă din anexa la O.U.G. nr. 196/2005 sunt folosite pentru a caracteriza aceeaşi substanţă chimică.

În consecinţă, s-a reţinut ca fiind corectă concluzia instanţei de fond că denumirea „tricloretilenă”, înregistrată sub nr. CAS 79-01-6, respectiv EC: 201-167-4 se referă la una şi aceeaşi substanţă chimică organică şi este identică cu substanţa tricloretilen, care este prevăzută în Anexa nr. 3 la Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru Mediu.

Din acest motiv, s-a constatat că au fost corect înlăturate concluziile raportului de expertiză tehnică, fiind în contradicţie cu dispoziţiile legale aplicate la întocmirea actelor administrative contestate cu privire la obligaţia recurentei de a plăti contribuţia la Fondul pentru Mediu.

Pentru aceleaşi considerente au fost corect înlăturate şi concluziile expertului tehnic în privinţa bazei de calcul la care se aplică procentele legale de contribuţii la Fondul pentru Mediu.

S-au mai reţinut următoarele.

Revizuirea unei hotărâri judecătoreşti este o cale extraordinară de atac de retractare şi nesuspensivă de executare ce provoacă rejudecarea cauzei, urmărind înlăturarea autorităţii de lucru judecat ataşat de lege hotărârilor judecătoreşti irevocabile.

Interesul revizuentei reflectat în susţinerile formulate vizează cu precădere evocarea fondului cauzei şi încearcă a atrage o nouă judecată a contestaţiei îndreptată împotriva actelor administrativ-fiscale emise de către Administraţia Fondului pentru Mediu, de această dată, având în vedere şi înscrisurile aşa-zis „noi” depuse la dosar.

Însă, a apreciat instanţa că înainte de evocarea fondului trebuie să se examineze dacă sunt îndeplinite cele patru condiţii de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., şi anume: să fie vorba de un înscris doveditor; înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere; înscrisul să fi fost reţinut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; înscrisul să fi fost hotărâtor în soluţionarea pricinii.

Admiterea cererii de revizuire presupune în primul rând ca înscrisurile invocate să fie noi, în sensul că acestea să nu fi fost folosite în primul ciclu procesual, să nu fi făcut astfel obiectul cercetării de către instanţa de judecată, care ar fi putut statua asupra valorii probatorii a acestora.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, ea decurge tocmai din raţiunea avută în vedere de legiuitor amintită anterior. Formularea aleasă „reţinută de partea adversă sau care nu a putut fi înfăţişată” conduce la concluzia că anterioritatea înscrisurilor a fost stabilită în termeni nesusceptibili de interpretare.

Admiterea soluţiei contrare ar duce la situaţia de neacceptat ca autoritatea de lucru judecat să depindă de diligenţa pe care o manifestă partea cu prilejul soluţionării cererii (obligaţie impusă în mod expres de art. 129 C. proc. civ.) şi ca acesteia să i se dea posibilitatea de a administra probe în mai multe cicluri procesuale.

Din această perspectivă curtea a reţinut că înscrisurile invocate existau sau ar fi putut fi produse la data pronunţării sentinţei atacate, astfel încât caracterul lor de anterioritate nu a putut fi pus în discuţie.

Referitor la caracterul determinant al înscrisurilor, s-a reţinut că acestea, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecăţii pricinii, ar fi fost de natură să ducă la altă soluţie decât cea adoptată în cauză. Or, înscrisurile invocate de revizuentă nu sunt susceptibile să schimbe soluţia pronunţată.

Împotriva Sentinţei nr. 104 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău a formulat cerere de revizuire SC C. SA Borzeşti reiterând motivele expuse în cuprinsul cererii de revizuire formulată împotriva Sentinţei nr. 184/2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 402/32/2008.

Pe de altă parte recurenta se limitează la a invoca apărările formulate pe calea acţiunii introductive de instanţă, nefăcând referire la eventualele cauze de nelegalitate sau netemeinicie ce ar putea atrage casarea/modificarea sentinţei atacate pe această cale.

Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate, criticile recurentei urmând a fi înlăturate pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de SC C. SA, respectiv descoperirea de înscrisuri doveditoare după pronunţarea hotărârii, reţinute de partea potrivnică şi care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, implică îndeplinirea unor condiţii cumulative, care rezultă chiar din economia prevederilor menţionate.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 322 pct. 5 şi motivele invocate de revizuentă, în mod corect instanţa fondului a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a reţine că înscrisurile invocate au valoarea unor înscrisuri noi care să ducă la retractarea Sentinţei civile nr. 104 din 17 iunie 2011.

Din economia dispoziţiilor art. 322 pct. 5 reiese că înscrisul nou trebuie să existe la data pronunţării hotărârii judecătoreşti a cărei revizuire se cere, dar să nu fi făcut obiectul cercetării judecătoreşti.

Revizuentului îi incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucţioniste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluţionării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu acelaşi impact, ivite mai presus de voinţa atât a revizuentului, cât şi a intimatului.

Revizuenta nu a făcut o asemenea dovadă.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond conţinutul situaţiilor privind recalcularea fondului de mediu la export, anexele de calcul a fondului de mediu în perioada 11 mai 2006 - 31 decembrie 2006, precum şi situaţiile vânzărilor de produse la intern în perioada de referinţă era cunoscut revizuentei, iar cât priveşte corespondenţa purtată cu două societăţi străine nu a arătat ce a împiedicat-o să facă aceste demersuri în cursul judecăţii.

Prin urmare admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterior judecăţii a unor acte noi dar şi de imposibilitatea înfăţişării acestora datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii.

Or, în cauză, recurenta nu face vreo referire la o eventuală imposibilitate de prezentare a înscrisurilor noi invocate, ci se limitează a menţiona că înscrisurile noi de care înţelegem să ne folosim sunt documente fiscale de care nu am avut cunoştinţă în cursul soluţionării cauzei.

Astfel, nu se poate considera că împrejurarea învederată în susţinerea cererii de revizuire ar fi fost una obiectivă, mai presus de voinţa părţii, de natură să o împiedice să înfăţişeze înscrisurile considerate ca fiind determinante în soluţionarea pe fond a cauzei.

În concluzie, Curtea de Apel Bacău în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite în cauză dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Faţă de aspectele anterior menţionate, Înalta Curte va menţine soluţia Curţii de Apel Bacău, urmând a respinge recursul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C. SA Borzeşti împotriva Sentinţei nr. 104 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4531/2012. Contencios. Alte cereri. Suspendare executare hotărâre civilă. Recurs