ICCJ. Decizia nr. 4504/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4504/2012
Dosar nr. 1449/33/2011
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii din 11 octombrie 2011 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acţiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică şi nelegală şi se impune anularea acesteia, având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamanta a mai arătat în motivarea acţiunii sale că din înscrisurile prezentate şi din declaraţiile martorilor audiaţi pârâta trebuia să reţină calitatea sa de persoană care este îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a fost născută în perioada de refugiu.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea contestaţiei promovată de reclamantă şi menţinerea actului administrativ atacat, învederând faptul că solicitanta nu era născută la data strămutării părinţilor, deci nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu, aşa cum prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 687/2011 din 21 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi, în consecinţă, a dispus anularea hotărârii din 11 octombrie 2011 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 12 ianuarie 1945-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2011.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată la data de 19 aprilie 2011 reclamanta a solicitat pârâtei recunoaşterea statutului de refugiat, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000, depunând în probaţiune act de stare civilă, declaraţii ale unor martori autentificate de către notarul public şi că din actele de stare civilă rezultă că reclamanta s-a născut în perioada în care părinţii s-au aflat în refugiu, respectiv la 12 ianuarie 1945.
Instanţa a reţinut că atât în faţa organului administrativ, cât şi în instanţă, pentru dovedirea refugiului, reclamanta a depus declaraţii autentificate ale martorilor N.R. şi B.A., constatând, în analiza probei testimoniale administrate, că declaraţiile martorilor sunt pertinente, având legătură cu obiectul cauzei, că mărturia testimonială este concludentă în cauză, martorii arătând detalii ale refugiului familiei reclamantei, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct şi în care au fost implicaţi personal.
Instanţa a apreciat că se poate aşadar constata din acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului de către familia reclamantei s-a datorat persecuţiilor etnice, or, în aceste circumstanţe, câtă vreme din acte rezultă refugierea şi de vreme ce legea nu exclude copiii care s-au refugiat împreună cu părinţii, sau au fost născuţi în aceea perioadă, aceştia suportând consecinţele nefavorabile rezultate dintr-o atare situaţie, excluderea reclamantei de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Instanţa a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 12 ianuarie 1945-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti ce i se cuvin potrivit prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2011.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta P.A., cât şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate în cauză, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a arătat că data de acordare a drepturilor este greşită, cea corectă fiind data de 1 decembrie 2010, aceasta fiind data de întâi a lunii următoare depunerii actelor, cererea datând din 29 noiembrie 2010.
Recurenta-pârâtă solicită să se modifice sentinţa nr. 687/2011 şi să se respingă acţiunea introdusă, cu consecinţa menţinerii actului administrativ atacat.
Recurenta-reclamantă P.A., în recursul declarat, solicită să se modifice sentinţa recurată în sensul de a se avea în vedere, pe lângă perioada de refugiu 12 ianuarie 1945-6 martie 1945 şi perioada concepţiei de 9 luni, în temeiul art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta P.A. este nefondat, urmând a fi respins, iar recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj este fondat, în limita considerentelor în continuare arătate.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Din conţinutul textului de lege sus menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, respectiv la data de 12 ianuarie 1945, în mod corect instanţa de fond a apreciat că aceasta a suportat consecinţele nefavorabile ale refugiului şi este îndreptăţită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În speţă nu prezintă relevanţă perioada cuprinsă între data la care reclamanta a fost concepută şi data naşterii acesteia, întrucât drepturile recunoscute în favoarea reclamantei se acordă, potrivit art. 5 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Cum în speţă cererea formulată de reclamantă a fost înregistrată la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 la data de 19 aprilie 2011, drepturile recunoscute în favoarea acesteia urmează a fi acordate începând cu data de 1 mai 2011 şi nu cu data de 1 februarie 2011, astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta P.A., ca nefondat şi va admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, va modifica sentinţa atacată, în sensul că drepturile băneşti se acordă începând cu data de 1 mai 2011 şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.A. împotriva sentinţei civile nr. 687/2011 din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 687/2011 din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că drepturile băneşti se acordă începând cu data de 1 mai 2011.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4501/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 4505/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
