ICCJ. Decizia nr. 4507/2012. Contencios. Asigurare dovezi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4507/2012
Dosar nr. 1219/54/2011
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1219/54/2011, reclamanta SC E.S. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Centrul Regional IV Sud Vest Oltenia, cerere de asigurare dovezi prin care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto cu privire la următoarele mijloace fixe: Trailer (cap tractor şi semiremorcă trailer), buldoexcavator, auto basculantă (cap tractor şi semiremorcă basculabilă).
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat un contract de finanţare pentru proiectul „achiziţie utilaje pentru dezvoltarea firmei SC E.S. SRL”, iar după semnarea contractului a achiziţionat trei utilaje în baza contractului de vânzare-cumpărare din 4 august 2010, precum şi faptul că i s-a refuzat cererea de plată, pârâtele motivând că aceste cheltuieli din cererea de plată nu sunt eligibile, întrucât nu se încadrează în definiţia mijloacelor de transport specializate.
Petenta a precizat că a formulat la Curtea de Apel Craiova o acţiune în contradictoriu cu pârâtele, înregistrată sub nr. 209/54/2011, prin care a solicitat anularea adresei prin care i s-a refuzat plata şi obligarea la efectuarea plăţii sumei de 471.335,445 RON, aferentă contractului de finanţare, însă prin sentinţa nr. 245/2011 i s-a respins acţiunea.
Reclamanta a solicitat încuviinţarea unei expertize care să determine dacă aceste utilaje se circumscriu sau nu noţiunii de mijloace de transport specializate, prin prisma prevederilor din contract, „sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi”, versiunea din 3 septembrie 2009, în vigoare la data depunerii cererii de finanţare şi la data derulării licitaţiei de proiecte din 9 decembrie 2009, în cadrul căreia a fost selectat proiectul acesteia şi a menţionat că administrarea acestei dovezi este necesară, întrucât după semnarea contractului pârâta a revenit unilateral, în sensul că, deşi declarase eligibil proiectul şi a avizat achiziţia care s-a făcut în conformitate cu memoriul justificativ şi documentaţia de finanţare, ulterior a refuzat plata, cu menţiunea că mijloacele achiziţionate nu ar fi specializate, ci sunt pentru transport rutier, deşi pârâta a verificat şi faptic utilajele şi a verificat documentele aferente acestora.
Prin încheierea nr. 37 din 29 septembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de asigurare dovezi formulată de reclamanta SC E.S. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Centrul Regional IV SV Oltenia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit prevederilor art. 235 C. proc. civ. temeinicia unei cereri de asigurare dovezi este justificată de existenţa cumulativă a două condiţii esenţiale, respectiv interesul şi urgenţa în asigurarea dovezii, ultima condiţie fiind condiţionată de existenţa unui risc în pierderea posibilităţii administrării acelei dovezi în timpul unei judecăţi.
Instanţa a apreciat că în speţă nu există niciun risc ca această probă să nu poată fi administrată (chiar şi în recurs), după cum nu există nici riscul pieirii mijloacelor fixe, precum şi faptul că pe baza documentelor justificative existente se va putea determina în ce categorie de mijloace de transport se încadrează.
Constatând că lipseşte condiţia urgenţei în administrarea unei astfel de probe cum este expertiza judiciară tehnică, condiţie care este esenţială în contextul în care pârâtul s-a opus prin întâmpinare administrării acestei probe prin respectiva procedură, în raport de prevederile art. 235 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a respins cererea ca neîntemeiată şi nu ca inadmisibilă cum a invocat pârâta, apreciind că inadmisibilitatea unei cereri poate interveni numai atunci când dreptul nu este recunoscut de lege, sau când condiţiile de admisibilitate ale căii procedurale exercitate nu sunt îndeplinite în raport de reglementarea legală.
Instanţa de fond a apreciat că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv asigurarea de dovezi, cererea este admisibilă, întrucât dreptul pretins poate fi, în principiu, valorificat după regulile şi criteriile stabilite de art. 235 şi urm. C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea recurentei privind efectuarea expertizei solicitate, întrucât cererea de asigurare dovezi este întemeiată, în speţă fiind îndeplinite condiţiile cerute de lege, având în vedere nu numai perioada îndelungată scursă de la data semnării contractului de finanţare din 12 iulie 2010, termenul de judecată (29 martie 2012) fixat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 245 din 20 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 209/54/2011, având ca obiect anulare act administrativ (în speţă anularea notificării beneficiarului cu privire la refuzul plăţii din 12 noiembrie 2010 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Centrul Regional 4 SV Oltenia, anularea adresei din 12 ianuarie 2011 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, precum şi obligarea pârâtei la efectuarea plăţii sumei de 471.335,445 RON menţionată în cererea de plată), dar mai ales faptul că expertiza solicitată poate avea un rol probator important în soluţionarea litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 209/54/2011 pendinte pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a invocat excepţia lipsei de interes a cererii de recurs dedusă judecăţii, dat fiind că Dosarul nr. 209/54/2011 a fost soluţionat irevocabil prin pronunţarea deciziei nr. 1677 din 29 martie 2012 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele dosarului în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenta nu mai justifică un interes legal în continuarea judecării recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor.
De asemenea, nu trebuie uitate dispoziţiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc noţiunile de drept vătămat [art. 2 alin. (1) lit. o)] şi interes legitim privat [art. 2 alin. (1) lit. p)].
Astfel, dreptul vătămat reprezintă, în accepţiunea legii, orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.
Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, configurat.
Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.
În măsura în care promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.
În speţă, Înalta Curte constată că recurenta nu mai are interes în soluţionarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC E.S. SRL, în temeiul art. 235 C. proc. civ., a solicitat încuviinţarea efectuării unei expertize tehnice auto cu privire la anumite mijloace fixe, pentru a se stabili dacă acestea sunt mijloace de transport specializate, expertiză care urma a fi folosită în Dosarul nr. 209/54/2011, iar acest dosar a fost soluţionat irevocabil prin decizia nr. 1677 din 29 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul respingerii recursului formulat de SC E.S. SRL ca nefondat şi menţinerii sentinţei nr. 245 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care acţiunea beneficiarului SC E.S. SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că încuviinţarea efectuării unei expertize tehnice în condiţiile impuse de art. 235 C. proc. civ. este redundantă, având în vedere faptul că acţiunea principală care făcea obiectul Dosarului nr. 209/54/2011 a fost soluţionată în mod irevocabil.
Astfel, recurenta nu mai justifică un folos practic, legitim, în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului, de modificare a încheierii atacate şi de admitere a cererii de încuviinţare a efectuării unei expertize specialitatea bunuri agricole, având obiectivele menţionate în cuprinsul cererii.
În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă şi inoperantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.S. SRL împotriva încheierii nr. 37 din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4506/2012. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 4508/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
