ICCJ. Decizia nr. 4506/2012. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4506/2012
Dosar nr. 540/35/2011
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată la data de 20 octombrie 2011, reclamanta SC C.A.O. SA a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună de urgenţă suspendarea executării procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, încheiat la data de 30 septembrie 2011, până la soluţionarea definitivă a cererii de suspendare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii prin care s-a solicitat suspendarea actului administrativ pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Prin sentinţa nr. 247/CA/2011din 28 noiembrie 2011 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, invocată de pârât şi a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC C.A.O. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că o cerere de ordonanţă preşedinţială este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, cât timp prin dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 a fost reglementată o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.
S-a reţinut astfel de către instanţă că solicitarea de suspendare a executării procesului-verbal pe calea ordonanţei preşedinţiale este inadmisibilă, pentru că măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluţionată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii, act normativ cu caracter special care derogă de la norma generală şi face inaplicabile în materia contenciosului administrativ prevederile care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC C.A.O. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat reclamanta reiterează motivele invocate în sprijinul pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, solicitând admiterea recursului şi desfiinţarea sentinţei atacate, ca fiind netemeinică.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, încheiat la data de 30 septembrie 2011, până la soluţionarea definitivă a cererii de suspendare, arătând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. proc. civ.
În raport de obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială formulată, Înalta Curte reţine că în mod judicios prima instanţa a reţinut că este întemeiată excepţia de inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât, în raport de caracterul special al dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii cu rang prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în art. 581 C. proc. civ.
În acest sens, practica constată a Înaltei Curţi a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială ce vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004), ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ şi nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc. civ.
Într-adevăr, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de această lege.
Dar, în condiţiile în care în cadrul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate, pe de altă parte, legea specială a reglementat procedura suspendării executării actului administrativ atacat, suspendarea aceluiaşi act administrativ pe calea altei proceduri speciale, a ordonanţei preşedinţiale, reglementate de C. proc. civ., nu se mai poate dispune, această din urmă procedură fiind incompatibilă cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004.
Este adevărat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta a menţionat şi dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, dar simpla referire generică la aceste dispoziţii legale, fără a se proceda la indicarea temeiurilor de fapt şi a dovezilor privind îndeplinirea celor două condiţii expres şi cumulativ prevăzute de aceste dispoziţii pentru suspendarea executării unui act administrativ, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, nu poate acoperi carenţa procedurală a acţiunii astfel promovate, carenţă ce nu poate fi acoperită nici de către instanţa de judecată în virtutea rolului său activ, având în vedere că principiul rolului activ al instanţei nu poate fi extins până la a permite o substituire a acesteia în rolul procesual al părţilor litigante.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.A.O. SA împotriva sentinţei nr. 247/CA/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4505/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4507/2012. Contencios. Asigurare dovezi. Recurs → |
|---|
