ICCJ. Decizia nr. 4526/2012. Contencios. Anulare hotărâre Birou Electoral. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4526/2012
Dosar nr. 2862/1/2012
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea supusă revizuirii în prezenta cauză
Prin decizia civilă nr. 1983 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale cu privire la procesul-verbal nr. X1 din 3 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central şi la adresa Camerei Deputaţilor nr. Y1 din 3 aprilie 2012 şi a respins contestaţia formulată de Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale împotriva procesului-verbal nr. X1 din 3 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel asupra excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la procesul-verbal nr. X1 din 3 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central, Înalta Curte a reţinut că în speţă nu este îndeplinită condiţia eferitoare la existenţa raportului de dependenţă între fondul litigiului şi actul administrativ contestat în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, deoarece procesul-verbal este chiar actul ce formează obiectul litigiului în fond, respectiv actul împotriva căruia a fost formulată contestaţie de către Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale, în temeiul art. 39 alin. (1) din Legea nr. 67/2004.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate invocată cu privire la adresa Camerei Deputaţilor nr. Y1 din 3 aprilie 2012, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită condiţia ce derivă din dispoziţiile art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că excepţia trebuie să vizeze un act administrativ, întrucât adresa respectivă nu este un act administrativ, ci un act premergător emiterii actului administrativ, care este, în speţă, procesul-verbal nr. X1 din 3 aprilie 2012 al Biroului Electoral Central.
Curtea a mai reţinut că în speţă se contestă, pe calea prevăzută în art. 39 din Legea nr. 67/2004, procesul–verbal nr. X1, încheiat de Biroul Electoral Central la data de 3 aprilie 2012, cu ocazia completării biroului cu partidele politice parlamentare şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în ambele camere ale Parlamentului.
Obiectul propriu-zis al contestării judiciare constă în includerea în componenta Biroului Electoral Central a reprezentantului Partidului Uniunea Naţională pentru Progresul României, formaţiune care, în opinia contestatorului, nu are calitatea de partid parlamentar.
Înalta Curte a apreciat că, în condiţiile în care Legea nr. 67/2004 nu defineşte sintagma „partid politic parlamentar”, iar Uniunea Naţională pentru Progresul României este un partid politic legal constituit, reprezentant în Parlamentul României prin membrii săi, deputaţi şi senatori, includerea unui reprezentant al Uniunii Naţionale pentru Progresul României în componenţa Biroului Electoral Central este justificată.
Cererea de revizuire formulată
Împotriva deciziei civile nr. 1983 din 12 aprilie 2012 contestatorul a exercitat calea extraordinară a revizuirii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire s-a susţinut, în esenţă, că a fost împiedicat contestatorul a participa la dezbaterea publică a dosarului, deşi a înştiinţat instanţa despre acest fapt, prin fax transmis la data de 11 aprilie 2012.
Revizuentul a mai invocat incompatibilitatea membrilor completului, faţă de faptul că aceştia s-ar fi pronunţat în aceeaşi speţă în data de 9 aprilie 2012 şi a declarat că se înscrie în fals cu privire la adresa Camerei Deputaţilor nr. Y1 din 3 aprilie 2012 în raport cu procesul de validare a alegerilor parlamentare din 2008.
Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că se impune respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de o instanţă de recurs când evocă fondul, însă numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text.
Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326.
Din economia reglementărilor în materie rezultă aşadar că admisibilitatea revizuirii, se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., respectiv, în speţă, în cele de sub pct. 8 invocate ca temei legal.
În speţă, prin decizia atacată a fost evocat fondul cauzei, în condiţiile în care Înalta Curte s-a pronunţat, în primă şi ultimă instanţă, asupra unui act administratic contestat pe calea prevăzută de art. 39 din Legea nr. 67/2004, astfel prima condiţie de admisibilitate este îndeplinită
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ., indicat de către revizuent ca temei legal al cererii sale, „ revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri : (...) 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.”
În speţă, argumentele dezvoltate de către revizuent nu se pot circumscrie ipotezei avute în vedere de art. 322 pct. 8 C. proc. civ., şi, de altfel, nici uneia din situaţiile limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Astfel, revizuentul nu a invocat imposibilitatea înştiinţării instanţei, ci faptul că a solicitat, prin fax, amânarea dezbaterii cauzei, motivată de imposibilitatea prezentării reprezentantului său la prima oră, şi că această cerere nu i-ar fi fost luată în considerare, precum şi aspecte legate de compunerea completului de judecată şi înscrisurile contestate.
Aceste susţineri nu sunt însă de natură a justifica admisibilitatea cererii de revizuire, în condiţiile în care nu materializează situaţia de fapt avută în vedere de dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ. şi nu pot fi circumscrise nici unui alt motiv de revizuire prevăzut de art. 322.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire depusă de Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale împotriva deciziei civile nr. 1983 din 12 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4510/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4532/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
