ICCJ. Decizia nr. 4562/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4562/2012
Dosar nr. 538/86/2011
Şedinţa publică de la 2 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal la data de 18 ianuarie 2011, sub nr. 538/86/2011, reclamanţii P.V. şi P.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Medicală Judeţeană a Persoanelor Adulte cu handicap şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea în totalitate a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010.
În motivarea acţiunii, s-a arătat, în esenţă, că actul administrativ contestat a fost emis cu nerespectarea dispoziţiilor legale, întrucât reclamanta suferă de alte afecţiuni mult mai severe, astfel încât gradul de handicap care rezultă din actele constatate nu este conform cu realitatea.
Prin Sentinţa nr. 1434 din 25 februarie 2011, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava şi a declinat competenţa de Soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La primul termen de judecată, în faţa Curţii de Apel Suceava, reclamantul a precizat că solicită să se judece în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale Bucureşti - Direcţia Generală a Protecţia Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Ambele pârâte au depus în faţa acestei instanţe întâmpinare, formulând apărări pe cale de excepţie şi apărări de fond.
Prima pârâtă a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P.I., motivând că Certificatul de încadrare în gradul de handicap nr. 5193 din 23 iunie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava a fost eliberat pe numele P.V.
Pe fondul cauzei prima pârâtă a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că potrivit Legii nr. 448/2006 criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad şi tip de handicap sunt aprobate prin ordin comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Sănătăţii şi că potrivit acestui Ordin (nr. 762 a MMFES şi 1992 al MSP), la evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor vederii se ţine cont de parametrii funcţionali prevăzuţi la capitolul I şi că aceste criterii în cazul reclamantei reflectă încadrarea în gradul de handicap mediu şi nu cel de " încadrare în grad de handicap grav".
Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin Încheierea din data de 4 iulie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P.I. şi a dispus repunerea cauzei pe rol.
Instanţa, în virtutea rolului său activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru clarificarea situaţiei de fapt, a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize medico-legale care să stabilească gradul de handicap în care se încadrează reclamanta.
Reclamanţii au refuzat însă efectuarea expertizei, invocând starea gravă de sănătate a reclamantei P.M. şi imposibilitatea deplasării la instituţia competentă să efectueze expertiza.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa civilă nr. 292 din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia, a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, emisă de Comisia Superioară, de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, şi Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5193 din 23 iunie 2010, emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Suceava.
A obligat Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Suceava să emită o nouă decizie prin care să o încadreze pe reclamantă în gradul de handicap grav, cu indemnizaţie de însoţitor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava a încadrat-o pe reclamantă în gradul I de handicap, deficienţă funcţională gravă, cu asistent personal şi cu indemnizaţie de însoţitor. O asemenea încadrare s-a făcut în baza actelor medicale care stabileau diagnosticul de VAO = pmm fc (ne) ceea ce din explicaţiile comisiei echivalează cu cecitate absolută.
La revizuire, în anul 2010, după prezentarea unei noi documentaţii şi reexaminarea reclamantei, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava prin Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5193 din 23 iunie 2010, a încadrat-o în gradul de handicap mediu, cod de handicap 4, cu cod de boală H26; H34 (VOD=1/10 ce şi VOS=0 fpl), deficienţă funcţională medie.
- Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, a menţinut concluziile comisiei teritoriale de încadrare în grad mediu de handicap, cu acelaşi cod de boală şi cod de handicap, cu motivarea conform criteriilor medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al MSP.
În raport de această situaţie de fapt, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor Legii nr. 448/2006, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi a reţinut că în exercitarea atribuţiilor privind încadrarea unei persoane adulte într-un grad de handicap, comisia de evaluare analizează dosarul întocmit de serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap.
Din interpretarea art. 6 alin. (4) din Norme rezultă că evaluarea complexă nu se limitează la analiza exclusivă a diagnosticului medical care trebuie corelat cu evaluarea psihosocială, iar pe de altă parte, diagnosticul medical nu se rezumă la cel rezultat din documentele depuse de persoana evaluată, comisia având dreptul de a solicita investigaţii paraclinice suplimentare (art. 5 alin. (5) lit. d) din Norme). Prin urmare, diagnosticul medical rezultat din documentele depuse de solicitant nu este suficient pentru a fundamenta încadrarea într-un anumit grad de handicap.
A constatat prima instanţă că din documentele care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate nu rezultă că la reevaluarea reclamantei comisia a solicitat asemenea investigaţii, în condiţiile în care reclamanta fusese considerată la evaluarea anterioară ca având o deficienţă funcţională gravă, deoarece prezenta cecitate absolută (orbire), iar la reevaluare are o revenire a vederii, deşi din actele medicale rezultă o patologie complexă (diabet, hipertensiune) afecţiuni care în contextul vârstei - 75 ani - au urmări ireversibile. A apreciat instanţă că o asemenea împrejurare se cerea clarificată medical prin investigaţii suplimentare, pentru că în contextul medical arătat, era greu de presupus o revenire a vederii.
Evaluarea complexă nu s-a efectuat nici prin coroborarea datelor medicale cu cele psihosociale. Or, sub acest aspect, ancheta socială prezintă o autonomie foarte scăzută din cauza limitării în desfăşurarea activităţilor şi participării sociale şi dependenţa de ajutorul unei persoane în toate activităţile.
S-a mai reţinut că autoritatea pârâtă, nu a explicat, nici la cererea instanţei, schimbarea stării de sănătate şi încadrării în gradul de handicap mediu, deşi conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 448/2006 „revocă sau înlocuieşte măsura de protecţie stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat".
- A concluzionat instanţa de fond în sensul că, în cursul reevaluării, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava nu a efectuat o evaluare complexă, prin analiza coroborată a documentelor medicale cu celelalte înscrisuri depuse la dosarul de evaluare şi nu a dispus investigaţii suplimentare pentru a clarifica situaţia medicală a reclamantei, contrar prevederilor enunţate în cursul considerentelor, situaţie ce a condus la o emiterea unor acte administrative cu încălcarea dispoziţiilor legale cu forţă juridică superioară.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Consiliul Judeţean Suceava - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.
3.1. Recurentul-pârât Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi-a încadrat criticile în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanţa de fond a aplicat greşit legea în raport cu datele medicale rezultate din în înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în sensul că, în raport cu dispoziţiile Cap. 2, Subcap. 1: Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor vederii din Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi 1992 al Ministrului Sănătăţii Publice din 2007, deficienţa funcţională a intimatei este medie (VAO cuprinsă între 1/4 şi 1/10).
3.2. Recurentul-pârât Consiliul Judeţean Suceava - Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap a criticat sentinţa în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 6 din H.G. nr. 430/2008, care fac referire strict la documentele necesare pentru prima încadrare în grad de handicap, în timp ce reevaluarea efectuată la nivel naţional în anul 2010 a avut drept scop să se verifice dacă încadrarea în grad de handicap al persoanei s-a făcut de către comisie corespunzător stării de sănătate a reclamantei.
Având în vedere că actul medical eliberat de medicul specialist oftalmolog la data de 19 iunie 2010 preciza că acuitatea vizuală a reclamantei este de 1/10 - OD şi zero - OS, comisia nu putea şi nu avea puterea de a încadra reclamanta în alt grad de handicap decât cel prevăzut în Ordinul nr. 762 a MMFS şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului Sănătăţii Publice cap. 2, subcap. 1: Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor vederii şi anume gradul de handicap mediu.
Recurentul-pârât a mai arătat că, în speţă, culpa nu revine comisiei, ci medicului specialist oftalmolog, care a apreciat că părţii i-a revenit vederea, şi reclamantei, care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a aduce înscrisuri noi care să susţină că starea ei de sănătate este cea care a fost constatată de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava în anul 2010.
În altă ordine de idei, recurentul pârât a arătat că instanţa nu putea stabili starea de sănătate a reclamantei decât pe baza unor evaluări certe, efectuate printr-o expertiză de specialitate care să verifice gradul în care este afectată vederea părţii, actele emise de medicii specialişti fiind contradictorii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 Cod procedura civilă, Înalta Curte constată că în cauza de faţă situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită, motiv pentru care recursul va fi admis, după cum se va detalia în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o acţiune având ca obiect anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, prin care, soluţionând contestaţia administrativă împotriva Certificatului nr. 5193 din 23 iunie 2010, emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Suceava, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale a dispus încadrarea intimatei P.V. în gradul de handicap mediu, cu valabilitate 12 luni.
Problema concretă supusă dezlegării vizează neîncadrarea în grad de handicap grav, cu drept la asistent personal, în condiţiile în care intimata-reclamantă a beneficiat anterior de acest drept, aşa cum rezultă din Certificatul nr. 4785 din 25 iunie 2008, emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Suceava.
Schimbarea de optică a Comisiei Superioare nu a fost motivată, în decizie menţionându-se doar „conform criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P”, dar ulterior, prin apărările făcute în faţa instanţei de fond şi prin motivele de recurs, autoritatea emitentă a invocat diagnosticul clinic înscris în actele medicale emise de medicul specialist, care, prin aplicarea criteriilor menţionate (cap. 2, subcap. 1), nu permiteau decât încadrarea în gradul de handicap mediu.
În recursul său, Consiliul Judeţean Suceava - Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap afirmă, textual, următoarele:
„Exercitându-şi rolul activ prevăzut în art. 129 alin. (5) C. proc. civ., la termenul din 27 iunie 2011, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor necesitatea administrării probei cu expertiză medicală pentru a se stabili diagnosticul reclamantei P.V., dar întrucât curatorul reclamantei s-a opus, a păşit la judecarea cauzei şi a anulat actele atacate fără a-şi fundamenta soluţia pe o probă de specialitate aptă să răstoarne prezumţia lor de legalitate şi veridicitate.”
În acest context, date fiind motivele invocate, Înalta Curte, constatând că situaţia de fapt nu este pe deplin lămurită, reţine că pentru dezlegarea cauzei este necesară o expertiză medico-legală, probă pe care instanţa o poate dispune din oficiu, chiar dacă părţile se împotrivesc, conform art. 129 alin. (5) şi 201 alin. (1) C. proc. civ., cu scopul obţinerii unei opinii de specialitate asupra diagnosticului clinic şi gradului de afectare a acuităţii vizuale a intimatei reclamante.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la punctul precedent, constatând că nu este posibilă modificarea hotărârii fără administrarea unei expertize medico-legale, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a III-a, art. 313 şi art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, casându-se sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Consiliul Judeţean Suceava - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei civile nr. 292 din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4549/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4567/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
