ICCJ. Decizia nr. 4567/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4567/2012
Dosar nr. 5571/2/2011
Şedinţa de la 2 noiembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 18975/3/2009, reclamanta S.L.M. a chemat în judecată pe pârâta Academia de Studii Economice, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:
1. Obligarea pârâtei la constituirea comisiilor de reexaminare a lucrărilor la materiile Corporate Finance, Project Mangement şi Project Management using IT pentru finalizarea studiilor în cel mai scurt timp.
2. Obligarea pârâtei la plata bursei de studiu pentru semestrele 2 şi 3 şi la dobânda legală aferentă.
3. Obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a în data de 15 martie 2010, sub nr. de Dosar 13.033/3/CA/2010, reclamanta S.L.M. a chemat în judecată pe pârâţii N.S., H.A., D.D., N.I. şi I.N., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:
1. Obligarea pârâţilor la constituirea comisiilor de reexaminare a lucrărilor la materiile Corporate Finance, Project Mangement şi Project Management using IT pentru finalizarea studiilor în cel mai scurt timp.
2. Obligarea pârâţilor la plata sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 19 mai 2010, cea de a doua cauză a fost conexată la Dosarul 18.975/3/CA/2009.
În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza contractului-cadru de şcolarizare nr. REI30335 din 8 octombrie 2007 şi a contractului de studii pentru programele de masterat cu taxa anul I nr. REI30335 din 8 octombrie 2007 încheiate cu pârâta, a dobândit în anul 2007, calitatea de masterand la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice, la cursul Managementul Proiectelor Internaţionale (în limba engleză).
A susţinut reclamanta că după primul an de studii a obţinut, alături de o altă colegă, L.A., cea mai mare medie din an, respectiv 9,67 şi că, bazându-se pe dreptul său de a fi transferată pe locurile finanţate de la buget, nu a mai achitat taxa aferentă anului II de studii, cu atât mai mult cu cât pârâta nu şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute în contractul de studii.
A mai susţinut reclamanta că în anul II de studii, rezultatele examinării la materia FX Risk Management s-au postat în data de 9 decembrie 2008, că ulterior a formulat contestaţie prin e-mail, că nu a primit răspuns, că a contactat telefonic profesorul titular, H.A., care i-a comunicat refuzul de a-i reexamina lucrarea cu motivarea că reclamanta nu a achitat taxa de studii aferentă semestrului 3.
Reclamanta a afirmat că i-a fost permisă în continuare atât prezenţa la cursuri, cât şi susţinerea examenelor, până în data de 19 ianuarie 2009 şi că nu i-a fost comunicată niciodată o decizie de exmatriculare.
A mai arătat că refuzul prof. H.A. de a-i recorecta lucrarea, precum şi îndemnarea de către aceasta a altor profesori, ca de exemplu C.J. de la materia Business Strategy, de a nu îi corecta lucrarea, sunt nejustificate deoarece dreptul la corectarea sau recorectarea lucrării deja susţinute nu se numără printre drepturile suspendate pe perioada neplăţii taxei de studii, ci numai eventual dreptul de a participa la cursuri şi de a susţine examenul.
Reclamanta a afirmat că, în data de 5 ianuarie 2009, înaintea susţinerii unui examen, secretarul facultăţii, D.D., a oferit studenţilor, inclusiv reclamantei, spre semnare contractele de studiu aferente anului II, că deşi reclamanta a semnat ambele exemplare, acestea au fost reţinute de secretar cu motivarea că există o problemă legată de plata taxei, fără a i se interzice însă susţinerea examenelor ulterioare şi că această împrejurare a pus-o într-o situaţie delicată faţă de colegii care au asistat la discuţie.
Aceasta a mai arătat că evenimentele de mai sus i-au provocat un prejudiciu moral şi au cauzat întârzierea finalizării studiilor cu aproximativ 2 ani, perioadă în care a fost privată de posibilitatea găsirii unui loc de muncă mai bun.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 84/1995.
Prin Sentinţa civilă nr. 2175 din 14 iulie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.L.M., în contradictoriu cu pârâta Academia de Studii Economice; a obligat pârâta Academia de Studii Economice să constituie comisiile de reexaminare a lucrărilor susţinute de reclamantă la materiile Corporate Finance, Project Management şi Project Management using IT şi să permită înscrierea reclamantei în anul II de studii şi finalizarea acestora; a respins celelalte capete de cerere împotriva pârâtei Academia de Studii Economice Bucureşti, ca neîntemeiate şi a respins acţiunea faţă de pârâţii N.S., H.A., D.D., N.I. şi I.N., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta S.L.M. şi pârâta Academia de Studii Economice.
Prin Decizia civilă nr. 807 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile formulate de recurenta-reclamantă S.L.M. şi recurenta-pârâtă Academia de Studii Economice, împotriva Sentinţei civile nr. 2175 din 14 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi, N.S., H.A., D.D., N.I. şi I.N., a casat sentinţa recurată, a reţinut cauza spre competentă soluţionare în fond şi a înaintat dosarul spre repartizare aleatorie unui complet de fond.
În considerentele deciziei, Curtea a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice (…) centrale, (…) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”, având în vedere că Academia de Studii Economice Bucureşti are o competenţă teritorială generală, fiind o autoritate publică centrală în sensul legii contenciosului administrativ, competenţa materială revine curţii de apel. De asemenea, instituţia de învăţământ superior face parte din sistemul naţional de învăţământ, înscrie studenţi, masteranzi şi doctoranzi din toată ţara, eliberează diplome cu valoare naţională, se află în coordonarea directă a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Academia de Studii Economice nu are o competenţă limitată la teritoriul municipiului Bucureşti, astfel că nu poate fi calificată drept autoritate publică locală.
După repartizarea aleatorie a cauzei, în faţa curţii de apel, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, în esenţă, susţinând că nu poate fi reţinut rangul de autoritate publică centrală al pârâtei Academia de Studii Economice, invocând 19 litigii aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti şi Curţii de Apel Bucureşti, în care Tribunalul Bucureşti a soluţionat în fond, iar Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat recursuri în care pârâtă era Academia de Studii Economice, fără ca vreuna din părţi să invoce necompetenţa materială a tribunalului, precum şi reorientarea jurisprudenţială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul litigiilor având ca pârâtă Universitatea „SH” din Bucureşti.
În şedinţa publică din data de 21 mai 2012, Curtea a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a reţinut cauza spre soluţionarea acesteia.
Prin Sentinţa civilă nr. 3702 din 1 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.L.M., în contradictoriu cu pârâţii Academia de Studii Economice, N.S., H.A., D.D., N.I. şi I.N., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
A înaintat cauza, spre soluţionarea conflictului, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut următoarele:
- raportul juridic dedus judecăţii are ca obiect un act administrativ asimilat reprezentat de un pretins refuz nejustificat al pârâtei Academia de Studii Economice Bucureşti de a constitui comisiile de reexaminare a lucrărilor susţinute de reclamantă la materiile Corporate Finance, Project Management şi Project Management using IT şi de a permite acesteia înscrierea în anul II de studii şi finalizarea acestora, raportul juridic principal dedus judecăţii fiind cel dintre reclamanta S.L.M. şi pârâta Academia de Studii Economice Bucureşti.
- pentru determinarea competenţei materiale, Curtea apreciază că esenţială este stabilirea rangului instituţiei pârâte, instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ, pârâta Academia de Studii Economice din Bucureşti fiind înfiinţată în baza legii promulgate prin Decretul regal nr. 2.978 din aprilie 1913, publicat în M. Of. al României din 13 aprilie 1913, sub denumirea de "Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale", la Bucureşti, pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului - Direcţiunea Comerţului.
A apreciat curtea de apel că faţă de obiectul principal al cererii introductive şi emitentul actului a cărui anulare se solicită, elemente determinante pentru stabilirea competenţei materiale, competent material în a soluţiona cererea reclamantei este tribunalul, în speţă Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
În acest sens, s-a reţinut şi că în şedinţa plenului judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 20 februarie 2012 s-a statuat, ca soluţie de principiu, că aparţine tribunalelor competenţa de soluţionare a acestor litigii, „întrucât universitatea este asimilată unei autorităţi publice locale”.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, curtea de apel a avut în vedere la stabilirea tribunalului competent, că, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, reclamantul are dreptul de a alege între mai multe instanţe competente din punct de vedere material, astfel încât, fiind făcută, la momentul învestirii, opţiunea pentru instanţele de municipiul Bucureşti, opţiunea rămâne valabilă sub acest aspect.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Academia de Studii Economice să efectueze anumite operaţiuni rezultate din raportul obligaţional reciproc pe care îl aveau, potrivit Contractului-cadru de şcolarizare nr. REI30335 din 8 octombrie 2007 şi a contractului de studii pentru programele de masterat cu taxa anul I nr. REI30335/I din 8 octombrie 2007, încheiat între părţi.
Înalta Curte reţine că nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Or, în speţa de faţă, Academia de Studii Economice înfiinţată în baza legii promulgate prin Decretul Regal nr. 2.978 din aprilie 1913, publicat în M. Of. al României din 13 aprilie 1913, sub denumirea de "Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale", la Bucureşti, pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului - Direcţiunea Comerţului, iar începând cu anul universitar 1967 - 1968, este reorganizată şi transformată în Academia de Studii Economice din Bucureşti, în subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale.
În contextul legislativ actual Academia de Studii Economice nu poate fi privită decât ca o instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ. Această reglementare prevedea că, la nivel naţional, autonomia universitară se manifestă prin relaţie directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei, care, printre altele, avea competenţa de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului şi de a-l suspenda din funcţie.
În cauza de faţă, Academia de Studii Economice nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În mod evident, Academia de Studii Economice din Bucureşti este o persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, ce funcţionează doar ca parte a unui sistem naţional de învăţământ, care nu poate fi asimilată unei autorităţi administrative autonome sau unui organ central al administraţiei publice.
Prin urmare, pârâta aflată în discuţie este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.
În alţi termeni, Academia de Studii Economice Bucureşti nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.
Reţinând această situaţie de fapt, în prezentul conflict negativ de competenţă sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care menţionează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenţei materiale, articolul aflat în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă este aplicabil primul criteriu enunţat anterior, raportat la faptul că Academia de Studii Economice este o autoritate publică locală, astfel încât, tribunalul, secţia contencios administrativ şi fiscal este instanţa competentă material să soluţioneze acest litigiu de contencios administrativ, aceasta şi în acord cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
Pe de altă parte, în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
În cauza de faţă, reclamanta a optat pentru instanţa de la domiciliul său, astfel că nu se mai poate pune în discuţie competenţa teritorială a instanţei în soluţionarea cauzei.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.L.M. şi pârâţii Academia de Studii Economice, N.S., H.A., D.D., N.I. şi I.N., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4562/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4606/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
