ICCJ. Decizia nr. 4625/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția instanței de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 11057/2/2009, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul G.M., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al securității.
în motivarea acțiunii, autoritatea reclamantă a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă din actele dosarului, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.
Prin Sentința nr. 2915 din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității iar a doua condiție să vizeze calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
A reținut Curtea că în cauza de față, autoritatea reclamantă nu a făcut dovada că pârâtul G.M., ar fi una și aceeași cu persoana care a semnat cele două informări cu numele G.M.A. și cu persoana care a semnat notele informative cu numele conspirativ "G." și că nu rezultă care a fost scopul și contextul recrutării și de asemenea, nu există un angajament semnat în acest sens și nici rapoartele de recrutare semnate de ofițerii de securitate.
în ceea ce privește analiza fiecărei informații furnizării de colaborator, Curtea a apreciat că nu se identifică informații care să se încadreze în condiția prevăzută de lege, respectiv prin care să se denunțe activitățile sau atitudinile potrivnice și libertăților fundamentale ale omului, în aceste note fiind relatate diverse nemulțumiri ale studenților, fără să se facă referire la regimul politic.
2. Calea de atac exercitată
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu raportare la motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condițiile art. 3041din C. proc. civ., susținând că soluția a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, susține autoritatea reclamantă, instanța de fond a ignorat că informațiile furnizate de pârât în legătură cu studentul S.C. se refereau la faptul că acesta intenționa să părăsească fraudulos țara, motiv pentru care organele fostei Securități l-au pus sub urmărire.
La fel, instanța de fond a ignorat că informațiile date în legătură cu studentul B.S. au avut ca urmare punerea acestuia sub supraveghere operativă.
în concluzie, a susținut Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, activitatea pe care a desfășurat-o pârâtul în perioada când a fost student, se încadrează în cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, solicitând admiterea recursului, desființarea soluției pronunțate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
3. Soluția instanței de recurs
Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
în ceea ce privește concluzia instanței de fond, că pârâtul G.M. nu ar fi una și aceeași persoană cu cea care semnează un număr de două informări, cu numele G.M.A. și nici cu persoana care semnează notele cu numele conspirativ "G.".
Din adresa din anul 2007 emisă de S.R.I. la cererea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, depusă la dosarul de recurs de către autoritatea recurentă rezultă că pârâtul Ghidiu Mihăilă, născut la 13 septembrie 1953, figurează cu dosarul fond rețea Mureș care a fost predat în anul 2005 la depozitul Popești-Leordeni.
De asemenea, din nota de constatare din dosarul instanței de fond, rezultă că pârâtul a fost titularul dosarului, din care rezultă că acesta, fiind student la Facultatea de matematică-fizică din cadrul Institutului Pedagogic Târgu-Mureș a fost recrutat pentru supravegherea informativă a studenților din căminul în care era cazat, folosind numele conspirativ "G.".
De menționat că pârâtul nu s-a prezentat în fața instanțelor, deși a semnat personal citațiile și nu și-a formulat nicio apărare, astfel încât concluzia instanței de fond este lipsită de temei, din moment ce acesta nu a susținut că G.M., G.M.A. și cea care a folosit numele conspirativ "G." nu ar fi una și aceeași persoană.
în ceea ce privește concluzia instanței de fond, potrivit căreia informațiile furnizate în cauză organelor fostei Securități nu ar întruni condițiile cerute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de recurs constată că este neîntemeiată.
într-adevăr, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității iar a doua condiție să vizeze calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Or, în cauză, este stabilit că pârâtul a furnizat informații pe care le-a semnat olograf cu numele G.M.A., precum și note informative furnizate de sursa "G.", dar și informații care au fost consemnate în rapoartele întocmite în urma discuțiilor cu sursa "G.".
De asemenea, informațiile furnizate au denunțat, în bună parte, activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, precum sunt cele care se refereau la atitudinile studentului B.S., unde pârâtul fusese dirijat să-l urmărească tocmai din acest motiv.
în aceeași situație sunt spre exemplu și informațiile care îl priveau pe studentul S.V., care era urmărit pentru faptul că avea "intenții evazioniste", adică urmărea să plece fraudulos din țară să rămână fraudulos în altă țară (R.F.G.).
Or, la vremea respectivă, asemenea atitudini și activități erau considerate și tratate de organele fostei Securități, ca fiind potrivnice regimului totalitar comunist.
De asemenea, așa cum rezultă din modul de valorificare a informațiilor respective de către organele fostei securități (punerea sub urmărire informativă a persoanelor suspectate, informarea organelor fostului Partid Comunist, etc.) probează faptul că acele informații au fost apte să ducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale (dreptul la viață privată, art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; dreptul la libera exprimare, art. 28 din Constituția R.S.R. și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).
în concluzie, soluția instanței de fond era nelegală și netemeinică, recursul a fost admis și, rejudecând cauza, acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost admisă așa cum a fost formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4691/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4613/2012. Contencios → |
|---|
