ICCJ. Decizia nr. 4994/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4994/2012
Dosar nr. 696/33/2011
Ședința publică din 23 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la data de 15 iulie 2010 de către reclamantul R.P. în contradictoriu cu pârâţii C.J. Maramureş – C.E.P.A.H. şi M.M.F.P.S. – C.S.E.P.A.H. s-a solicitat să se dispună:
- desfiinţarea Certificatului de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2010;
- obligarea pârâtelor să stabilească gradul de handicap „Accentuat", deficienţă funcţională: „Accentuat", data dobândirii handicapului: "Congenital" si valabilitatea certificatului: „Permanent";
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Certificatul de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2010 emis de C.E.P.A.H. în Dosarul nr. 40211 reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap mediu, cu o deficienţă funcţională medie.
S-a mai arătat că totodată, în mod eronat nu a fost completată rubrica privitoare la data dobândirii handicapului deşi din actele medicale depuse a rezultat faptul că deficienta este una congenitală.
De asemenea, a mai arătat reclamantul că certificatul ar fi trebuit să fie emis cu valabilitate permanentă, raportat la natura permanentă a afecţiunilor de care suferă.
S-a mai arătat de către reclamant că împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap a formulat contestaţie în condiţiile art. 13 alin. (2) din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 430/2008.
Contestaţia a fost înregistrată sub nr. 40 din 29 aprilie 2010 la C.J. Maramureş – C.E.P.A.H. fără a fi soluţionată până în prezent în vreun fel de Comisia superioară, deşi termenul legal prevăzut de art. 13 alin. (4) din Metodologie s-a împlinit.
Pârâtul M.M.F.P.S. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de R.P., prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Maramureş de a soluţiona cauza dedusă judecăţii.
Prin Sentinţa nr. 2041 din 20 aprilie 2011 Tribunalul Maramureş a admis excepţia necompetenţei materiale invocată şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Cluj.
S-a mai invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.M.F.P.S.
Pârâtul C.J. Maramureş a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii reclamantului pe cale de excepţie fată de C.J. Maramureş pentru lipsa calităţii procesuale pasive iar pe fondul cauzei să se respingă acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 516 din 30 septembrie 2011, Curte de Apel Cluj, a admis acţiunea formulată de reclamantul R.P., a desfiinţat certificatul de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2010 precum şi Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 5577 din 13 decembrie 2010, a obligat pârâţii să stabilească gradul de handicap accentuat, deficienţă funcţională accentuată, data dobândirii handicapului congenital şi valabilitatea handicapului permanent şi a obligat pârâtele să plătească în solidar reclamantului suma de 1.150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a observat că prin certificatul din 3 martie 2009 C.E.P.A.H. a realizat încadrarea reclamantului în gradul de handicap accentuat, reţinând că, faţă de afecţiunile de care suferă reclamantul deficienta funcţională este una accentuată.
Curtea a observat că, ulterior, prin Certificatul de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2010 emis de C.E.P.A.H. în Dosarul nr. 40211 reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap mediu, cu o deficienţă funcţională medie.
Prin urmare concluzia la care a ajuns comisia a fost că starea de sănătate a reclamantului s-a îmbunătăţit şi în consecinţă gradul de handicap a scăzut de la accentuat la mediu. Or, a reţinut instanţa că afecţiunile de care suferă reclamantul sunt congenitale - la care se adaugă anumite afectări secundare ale altor organe consecinţă a defectului congenital.
Totodată curtea a reţinut că nu a fost completată rubrica privitoare la data dobândirii handicapului deşi din actele medicale depuse a rezultat faptul că deficienţa este una congenitală. De asemenea, certificatul ar fi trebuit să fie emis cu valabilitate permanentă, raportat la natura permanentă a afecţiunilor de care suferă reclamantul.
Pentru a ajunge la această concluzie curtea a avut în vedere actele medicale depuse la dosarul cauzei.
În consecinţă, certificatul de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2010 şi Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 5577 din 13 decembrie 2010 au fost considerate nelegale.
Reclamantul este diagnosticat cu Insuficienţă Renală Cronică stadiul II, afecţiune care a atras iniţial încadrarea în gradul de handicap accentuat or, în opinia instanţei din actele medicale depuse la dosar şi avute în vedere de comisia de evaluare nu rezultă o îmbunătăţire a funcţiei renale în sensul modificării gradului de handicap.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs M.M.F.P.S. şi au solicitat modificarea sentinţei atacate.
În motivele de recurs se critică soluţia instanţei pentru că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Ordinului nr. 762/1992/2007.
Cu privire la stabilirea de către instanţa de fond a gradului accentuat de handicap s-a făcut precizarea că pentru stabilirea acestui grad de handicap s-a reţinut numai insuficienţa renală stadiu II, celelalte maladii (insuficienţa cardiacă stadiul II, hepatită şi maladiile asociate) nu atrag un grad superior celui acordat prin actele administrative atacate.
Instanţa de fond nu a verificat în ce măsură parametrii funcţionali sunt corespunzători deficienţei medii, deşi parametrii standard sunt prevăzuţi în Ordinul nr. 762/1992/2007, dar conform datelor din scrisoarea medicală eliberată de Spit. de U. Baia Mare, acestea pot duce la încadrarea în gradul mediu de handicap.
Cu privire la trecerea la data ivirii handicapului a menţiunii „din naşterea”, instanţa de fond a achiesat la pretenţiile reclamantului fără a se motiva în prealabil şi s-a menţionat că reclamantul are o hipotrofie congenitală rinichi stâng, dar nu a avut din naştere insuficienţă renală.
Cu privire la stipularea permanentă a valabilităţii încadrării în grad de handicap, s-a făcut trimitere la instrucţiunea Metodologică nr. 800/2008 a C.S.E.P.A.H. care are caracter obligatoriu.
În aceste instrucţiuni se prevede în Lista B, poziţia 44 că este handicap ireversibil insuficienţa renală cronică în stadiul de uremie depăşită, iar reclamantul nu este diagnosticat cu stadiul V al maladiei pentru a fi admisă solicitarea acestuia.
S-a solicitat modificarea sentinţei atacate şi pe fond, menţinerea validităţii actelor administrative supuse contestării.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat, dar pentru următoarele considerente:
În faţa instanţei de fond reclamantul a solicitat desfiinţarea certificatului de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2010 şi a Deciziei nr. 5577 din 13 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.A.H., acte prin care s-a stabilit acestuia gradul de handicap „mediu” cu termen de valabilitate 12 luni.
Instanţa de fond a admis cererea şi a desfiinţat acele acte şi au fost obligaţi pârâţii la stabilirea gradului de handicap „accentuat”, data dobândirii handicapului „congenital” şi valabilitatea handicapului – „permanent”.
Aşa cum şi instanţa de fond a reţinut, prin Ordinul nr. 762/1992/2007 au fost aprobate criteriile medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap emis de M.M.F.E.Ş. şi M.S.P.
Din conţinutul art. 6 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 430/2008 pentru aplicarea Metodologiei de organizare şi funcţionare a Comisiei de evaluare, rezultă că pentru stabilirea gradului de handicap este necesară evaluarea complexă, iar pentru realizarea acesteia trebuie prezentate Comisiei, între altele, documente medicale (referat privind situaţia medicală prezentă întocmit de medicul specialist, investigaţiile paraclinice solicitate de serviciul de evaluare complexă).
Instanţa de fond a obligat la stabilirea gradului accentuat de handicap în raport de cele indicate în scrisoarea medicală din 8 februarie 2010 deşi a recunoscut că încadrarea în grad de handicap accentuat se face în funcţie de toleranţa individuală a I.R.C. şi simptomatologia clinică.
Aşadar, nu toate persoanele cu I.R.C. (insuficienţă renală cronică) pot fi încadrate în grad de handicap accentuat ci în funcţie de toleranţa individuală şi de simptomatologia clinică, dar nu au fost făcute probe în acest sens.
În ordinul comun – la Cap.6 – Funcţiile urogenitale, sunt stabiliţi parametri funcţionali pentru încadrarea în grad de handicap mediu sau accentuat, or, instanţa de fond nu a verificat dacă aceşti parametri sunt respectaţi.
Instanţa de recurs nu poate face aceste verificări pentru că nu au fost depuse dovezi în acest sens în faţa instanţei de fond.
La dosarul instanţei de fond a fost depusă o scrisoare medicală din anul 2007 eliberată de Spit. Jud. U. Baia Mare, dar valorice din aceasta nu pot fi relevante pentru anul 2010 când au fost emise de către autorităţile pârâte actele contestate în cauză.
Şi în privinţa obligării pârâtelor la acordarea datei dobândirii handicapului „congenital” pentru că aceasta ar rezulta din probele aflate la dosar, se constată că din scrisoarea medicală eliberată la 28 noiembrie 2007 de Spit. U. Baia Mare s-a precizat la „antecedente personale” la 18 ani evidenţiat rinichi stâng, hipoplastic, astfel că susţinerile instanţei de fond sunt greşite.
Se recunoaşte de către recurentă că, în prezent, reclamantul are insuficienţă renală cronică, dar la dosar nu există dovezi că aceasta ar fi fost congenitală.
Instanţa de fond a obligat la acordarea valabilităţii gradului de handicap accentuat pe durată nedeterminată, deşi în Instrucţiunea nr. 800/ 2008 a C.S.E.P.A.H. se prevede acordarea valabilităţii permanente dar numai în cazul insuficienţei renale cronice în stadiul de uremie depăşită, dar nici în privinţa acestei încadrări instanţa de recurs nu poate stabili corectitudinea încadrării în lipsa probelor depuse de reclamant.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 314 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La rejudecare, instanţa de fond va solicita reclamantului să depună acte medicale din care să rezulte parametrii funcţionali prevăzuţi în Ordinul nr. 762/1992/2007 – Cap.VI, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă se impune menţinerea gradului „mediu” sau se impune acordarea gradului de handicap accentuat.
Se vor solicita şi acte din care să rezulte data ivirii handicapului.
În funcţie de actele medicale ce vor fi depuse va putea fi stabilit dacă se impune acordarea valabilităţii gradului de handicap permanent, în funcţie de dispoziţiile Instrucţiunii nr. 800/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.M.F.P.S. – C.S.E.P.A.H. împotriva Sentinţei nr. 516 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4991/2012. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 5012/2012. Contencios → |
|---|
