ICCJ. Decizia nr. 5050/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5050/2012
Dosar nr. 389/32/2011
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 389/32/2011 pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta M.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Baroul Neamţ şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, următoarele:
- anularea Deciziei nr. 131 din 12 mai 2011 emisă de către primul pârât;
- obligarea pârâţilor să emită actul administrativ constând în decizia de primire în profesia de avocat a reclamantei;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 147 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău a fost admisă acţiunea reclamantei M.V. în contradictoriu cu pârâţii Baroul Neamţ şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, în sensul că a fost anulată Decizia nr. 131 din 19 septembrie 2011 emisă de pârâtul Baroul Neamţ şi au fost obligaţi pârâţii să emită o nouă decizie de primire a reclamantei în Baroul Neamţ şi să o înscrie pe tabloul avocaţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 16 din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererii de primire în profesia de avocat a reclamantei, "(1) Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei. (2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat. (3) De la prevederile alin. (1) sunt exceptate persoanele care au deţinut funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
Instanţa a reţinut că rezultă fără echivoc faptul că prin alin. (2) se derogă de la primul alineat, care prevede organizarea unui examen pentru primirea în profesia de avocat, în baza legii şi a statutului profesiei.
S-a apreciat de instanţa de primă jurisdicţie faptul că organizarea unui colocviu de către Baroul Neamţ pentru admiterea în profesia de avocat a reclamantei a încălcat caracterul special al alin. (2) în raport cu alin. (1) al art. 16 din Legea nr. 51/1995, ipoteză în care acest pârât a adăugat la lege.
Instanţa a arătat că o asemenea interpretare, nu numai că se abate de la voinţa şi scopul avut în vedere de legiuitor, aceea de a permite celor enumeraţi la alineatul 2 de a accede în profesia de avocat, cu scutire de examen şi de a facilita deci intrarea în această profesie ca derogare de la regula generală, deoarece se prezumă absolut că în cei 10 ani de exercitare a profesiilor sau funcţiilor respective s-au dobândit cunoştinţele necesare exercitării profesiei de avocat de către cei enumeraţi.
Cum un text de lege trebuie interpretat în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul de a nu produce efecte, instanţa a apreciat că art. 16 alin. (2) trebuie interpretat în sensul că cei interesaţi şi care îndeplinesc condiţiile cerute de acest text special şi derogator de la alin. (1) (ce prevede regula şi condiţiile generale ale intrării în această profesie) au posibilitatea de a intra în această profesie, posibilitatea privind deci candidaţii, iar nu barourile, astfel încât dacă vor să-şi manifeste intenţia de a-şi valorifica acest drept prin formularea unei cereri adresată barourilor, acestea din urmă nu pot verifica alte condiţii decât cele prevăzute în alin. (2) al art. 16 din Legea nr. 51/1995.
Instanţa a apreciat că organizarea colocviului a fost ilegală şi prin urmare orice efect al acestuia este nul.
Instanţa nu a acordat însă şi cheltuielile ocazionate de desfăşurarea procesului, apreciind că nu s-a dovedit şi precizat cuantumul prejudiciului cauzat reclamantei.
3. Recursurile declarate de Baroul Neamţ şi Uniunea Naţională a Barourilor din România
Recurentul Baroul Neamţ a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că dispoziţiile art. 21 din Statutul profesiei de avocat, care completează dispoziţiile din Legea nr. 51/1995, au fost corect aplicate de UNBR, apreciind că aceste dispoziţii au avut în vedere introducerea unor modalităţi de protejare a acestei profesii, în condiţiile în care există un număr considerabil de persoane care doresc să acceadă în această profesie, dar care nu întrunesc condiţiile de a fi avocat.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va casa hotărârea atacată dispunând trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările cauzei a constatat că la dosarul de faţă nu sunt depuse actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, precum nici dovada vechimii în profesii juridice, astfel încât hotărârea instanţei de fond nu are suport probator în cauză.
Pentru a nu prejudicia reclamanta de o cale de atac, în vederea completării probatoriului cu înscrisurile necesare soluţionării cauzei, respectiv toate actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate referitoare la reclamanta M.V., Înalta Curte va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de recurenta U.N.B.R. urmează a fi soluţionată de instanţa de fond, în raport de soluţia dată acţiunii introductive, întrucât în acest stadiu procesual nu a fost stabilită o culpă procesuală în sarcina vreunei părţi aflată în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de Baroul Neamţ şi Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 147 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5049/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5056/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
