ICCJ. Decizia nr. 5056/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5056/2012
Dosar nr. 4166/2/2011
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să se constate nesoluţionarea în termenul legal a cererii de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâţilor să-i soluţioneze cererea, să emită şi să-i comunice Ordinul de redobândire a cetăţeniei române, de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 5980 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul L.I. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, ca rămasă fără obiect, fiind obligată pârâta ANC la plata sumei de 847,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 142414/RD/2010, a fost examinată şi avizată pozitiv în şedinţa Comisiei pentru cetăţenie din 27 septembrie 2011, iar ulterior cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost aprobată prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nr. 998/P din 5 octombrie 2011.
În considerarea aspectelor reţinute, cererea de chemare în judecată a apreciat instanţa ca fiind lipsită de obiect, cu consecinţa respingerii cererii ca rămasă fără obiect.
În acelaşi timp, Curtea reţine că cererea reclamantului a fost soluţionată la mai mult de 5 luni de la data înregistrării ei, după sesizarea instanţei de judecată şi oricum după ce anterior a fost pusă în întârziere prin cererea adresată la data de 03 mai 2011, motiv pentru care, în baza art. 274 şi urm. C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.
3. Recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că instanţa a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, întrucât a obligat autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, deşi a respins acţiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.
Recurenta a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 republicată, întrucât acest termen a fost introdus de legiuitor pentru ca autoritatea să demareze verificările date de lege în sarcina sa într-o perioadă determinată de timp, pentru a nu lăsa loc arbitrariului şi eventualelor abuzuri în activitatea Comisiei pentru cetăţenie. Astfel, s-a subliniat faptul că termenul de 5 luni prevăzut de lege este acordat pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor legale şi nu pentru soluţionarea cererilor.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului a constatat că la data de 27 septembrie 2011 cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie, care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 şi 18 din Legea nr. 21/1991 în care s-a menţionat că sunt îndeplinite condiţiile pentru dobândirea cetăţeniei române, raport care a fost înaintat ministrului justiţiei pentru emiterea ordinului de dobândire a cetăţenie române, care prin O.M.J.L.C. nr. 998/P din 05 octombrie 2011 a dispus acordarea cetăţeniei române.
Înalta Curte a constatat că cererea reclamantului a fost soluţionată mai înainte de stabilirea primului termen de judecată, astfel încât nu este justificată acordarea cheltuielilor de judecată în cauza de faţă, motiv pentru care Înalta Curte a constatat întemeiat recursul formulat şi va modifica sentinţa atacată în sensul înlăturării obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Văzând dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. în conformitate cu care pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte a constatat că pârâtul nu este în culpă procesuală întrucât, mai înainte de data acordată de instanţă pentru soluţionarea cauzei, respectiv data de 11 octombrie 2011, a soluţionat cererea reclamantului şi a comunicat prin întâmpinarea depusă la data de 10 octombrie 2011 stadiul cererii reclamantului.
Pentru aceste considerente, văzând că sunt motive de modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie împotriva Sentinţei nr. 5980 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea reclamantului de obligare a autorităţii la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5050/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 5057/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
