ICCJ. Decizia nr. 5076/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5076/2012
Dosar nr. 837/46/2011
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamantul Consiliul Judeţean Vâlcea, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea în parte a H.G. nr. 423/2011 privind actualizarea Anexei nr. 1 la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 2890,01 mp, inclus în suprafaţa totală de 6929,01 mp, prevăzută de anexa la această hotărâre, la nr. MFP 115295, cod de clasificare 8.29.15, teren situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. T.V. nr. 72 (nr. 1), judeţul Vâlcea.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 423/2011 Guvernul României a inclus, fără temei legal, în suprafaţa terenului înregistrat la nr. MFP 115295, cod de clasificare 8.29.15, situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. T.V. nr. 72 (nr. 1), judeţul Vâlcea, terenul în suprafaţă de 2890,01 mp, care se află în domeniul public al judeţului Vâlcea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vâlcea, iar anterior adoptării acestei hotărâri suprafaţa inventariată ca aparţinând domeniului public al statului era 3739 mp, iar nu de 6.929,01 mp
Reclamantul a arătat că includerea în suprafaţa totală de 6929,01 mp a terenului în suprafaţă de aproximativ 2890 mp, aferent sediului administrativ al Consiliului Judeţean Vâlcea, atestat ca aparţinând domeniului public al judeţului Vâlcea, prin H.G. nr. 1362/2001, este nelegală.
La data de 16 septembrie 2011 a formulat cerere de intervenţie Ministerul Administraţiei şi Internelor, arătând că suprafaţa de teren care face obiectul pretenţiei Consiliului Judeţean Vâlcea este parte componentă a terenului aferent palatului administrativ în care funcţionează atât Instituţia Prefectului - Judeţul Vâlcea cât şi Consiliul Judeţean Vâlcea.
La data de 19 septembrie 2011 a formulat cerere de intervenţie accesorie şi Instituţia Prefectului - Judeţul Vâlcea, susţinând că potrivit Deciziei nr. 377 din 31 ianuarie 2001, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a apreciat că terenul aferent palatului administrativ este proprietate publică de interes naţional, iar Instituţia prefectului a procedat la înscrierea în cartea funciară a terenului aferent palatului administrativ, cu proprietar Statul Român, din anul 2006, astfel încât reclamantul nu poate invoca dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2890,01 mp, deoarece nu are o hotărâre de trecere în proprietatea judeţului în temeiul art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
La termenul din 21 septembrie 2011, s-au încuviinţat în principiu cererile de intervenţie formulate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Instituţia Prefectului judeţului Vâlcea în interesul pârâtului, având în vedere faptul că, în exercitarea atribuţiilor corespunzătoare funcţiei de administrator al domeniului public al statului, prevăzute de art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, terenul în litigiu a fost dat în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru Instituţia Prefectului judeţului Vâlcea.
Prin Sentinţa nr. 4467/F-Cont din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti a admis cererile de intervenţie în interesului Guvernului formulate de Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Instituţia Prefectului judeţului Vâlcea şi a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de Consiliul Judeţean Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Decretul-Lege nr. 30/1990 şi în conformitate cu prevederile H.G. nr. 706/1994, palatele administrative din municipiile reşedinţe de judeţ au trecut în administrarea prefecturilor, astfel că şi imobilul teren menţionat a fost inclus în Anexa I din H.G. nr. 706/1994, la poziţia nr. 39.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie, secţia contencios administrativ nr. 1100 din 04 decembrie 1995 s-a admis recursul Consiliului Judeţean Vâlcea împotriva Sentinţei civile nr. 67/F din 22 martie 1995 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă şi de contencios administrativ, şi s-a casat sentinţa atacată, în sensul că s-a admis acţiunea Consiliului Judeţean Vâlcea anulând-se H.G. nr. 706/1994, poz. 39 din anexă, în ceea ce îl priveşte pe recurent, cu motivarea că "atâta timp cât imobilul la care se referă pct. 39 al hotărârii de Guvern atacate, n-a fost declarat de lege ca fiind scos din domeniul judeţean şi trecut în rândurile bunurilor de interes naţional, Guvernul a dispus nelegal, fără nici un drept, de un bun, destinat, încă de la început, de la construire, interesului judeţean, proprietatea judeţului şi aflat în administrarea Consiliului Judeţean şi nu a Guvernului, care, dacă ar administra astfel de bunuri direct sau prin prefecţii din teritoriu, ar goli de conţinut principiile autonomiei locale şi al descentralizării serviciilor publice care stau la baza administraţiei publice din unităţile administraţiei teritoriale".
Curtea de apel a constatat că, deşi reclamantul susţine că titlul în baza căruia judeţul Vâlcea este proprietarul terenului în suprafaţă de 2.890,01 mp, în acord cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 este H.G. nr. 1362/2001, prin H.G. nr. 1362/2001, a fost atestat domeniul public al judeţului Vâlcea, însuşit de Consiliul Judeţean Vâlcea prin Hotărârea nr. 103 din 21 decembrie 1999, hotărâre anulată tocmai în privinţa imobilului în discuţie prin Decizia nr. 377 din 31 ianuarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Din analiza actelor de la dosar, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu poate susţine că titlul său de proprietate asupra terenului aferent sediului administrativ îl constituie H.G. nr. 1362/2001, atâta vreme cât, prin desfiinţarea pct. 1 din Anexa la Hotărârea nr. 103 din 21 decembrie 1999 nu mai există o hotărâre de trecere în proprietatea judeţului, astfel că este nefondată susţinerea reclamantului Consiliul Judeţean Vâlcea potrivit căreia terenul în discuţie este atestat ca aparţinând domeniului public al judeţului Vâlcea prin H.G. nr. 1362/2001.
Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că dacă ar fi apreciat că eronat s-a procedat la radierea, prin Hotărârea nr. 64 din 30 aprilie 2007 a imobilului teren sediu al Consiliul Judeţean Vâlcea din domeniul public al judeţului Vâlcea, reclamantul ar fi trebuit să ceară adoptarea unei hotărâri a Guvernului prin care acest imobil să fie din nou trecut în domeniul public al judeţului Vâlcea, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Nici invocarea de către reclamant în susţinerea pretenţiilor sale a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică nu poate fi reţinută, întrucât potrivit acestui text: "Domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional".
Or, Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 377/2001, a reţinut că terenul a fost în mod greşit inclus ca făcând parte din inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al judeţului Vâlcea tocmai pentru că acesta "este proprietate publică de interes naţional".
Curtea de apel a constatat că art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 impune necesitatea existenţei unei Hotărâri de Guvern, la cererea Consiliului Judeţean, pentru trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, iar în speţă, Hotărârea nr. 64 din 30 aprilie 2007 a Consiliului Judeţean prin care bunul a fost radiat din domeniul public al unităţii administrativ teritoriale nu a fost urmată de vreo altă Hotărâre de Guvern prin care bunul să fie trecut în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale.
În fine, instanţa de fond a admis cererile de intervenţie formulate în cauză, având în vedere că, în exercitarea atribuţiilor corespunzătoare funcţiei de administrator al domeniului public al statului, prevăzute de art. 11 lit. m) din Legea nr. 90/2001, terenul ce face obiectul Hotărârii de Guvern în litigiu a fost dat în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Consiliul Judeţean Vâlcea, care a invocat ca temei dispoziţiile art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- sentinţa pronunţată de Curtea de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, ignorându-se că terenul în litigiu aferent sediului administrativ al Consiliului judeţean a fost destinat încă de la început activităţii acestei autorităţi administrative;
- instanţa de fond a ignorat faptul că H.G. nr. 706/1994 care, la poziţia 39 din anexă, declarase atât sediul, cât şi terenul aferent, bunuri proprietate publică de interes naţional, în administrarea prefecturii, a fost anulată prin Decizia nr. 1100/1995 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie;
- instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 potrivit cărora domeniul public judeţean este alcătuit din terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul judeţean şi aparatul de specialitate al acestuia;
- instanţa de fond a interpretat greşit şi dispoziţiile H.G. nr. 1362/2001 care la pct. 6 din Anexa I - Inventarul bunurilor care aparţine domeniului public al Consiliului Judeţean Vâlcea, enumeră terenul aferent sediului administrativ în suprafaţă de 3.190 mp.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi respingerea cererilor de intervenţie formulate, în interesul Guvernului României, de către Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea.
2.2. Guvernul României, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea au depus întâmpinări prin care au răspuns criticilor recursului şi au susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, autoritatea recurentă-reclamantă a investit Curtea de apel solicitând anularea H.G. nr. 423/2011 privind actualizarea anexei nr. 1 a H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, susţinând, în esenţă, că terenul în suprafaţă de 2890,01 mp aferent Corpului A al Palatului administrativ din Municipiul Râmnicu Vâlcea, str. T.V. nr. 72 (nr. 1), judeţul Vâlcea, aparţine domeniului public al judeţului Vâlcea.
Curtea de apel a respins acţiunea reţinând, în esenţă, că terenul respectiv aparţine domeniului public al statului, aflat în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru argumentele prezentate la pct. 1 al acestor considerente, concluzie pe care instanţa de recurs o apreciază ca fiind temeinică şi legală, criticile invocate în cererea de recurs, subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind nefondate.
Astfel, autoritatea recurentă-reclamantă a susţinut că dreptul de proprietate publică asupra terenului respectiv aparţine Judeţului Vâlcea, acesta fiind recunoscut prin Decizia nr. 1100/1995 pronunţată de Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie şi consacrat prin art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 şi H.G. nr. 1362/2001.
Într-adevăr, prin Decizia nr. 1100/1995 a fost anulată poziţia 39 din anexa la H.G. nr. 706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reşedinţă de judeţe în administrarea prefecturilor, dar, aşa cum rezultă din însuşi titlul acestei hotărâri, Guvernul, în calitate de administrator general, statuase în legătură cu dreptul de administrare pe care, în situaţia imobilelor respective, îl acordase prefecturilor.
În ceea ce priveşte dreptul de proprietate publică, la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia s-a prevăzut că "domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă şi din alte bunuri de uz sau interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public naţional".
Într-adevăr, la pct. II din anexa la Legea nr. 213/1998 s-a prevăzut că domeniul public judeţean este alcătuit, între altele, din terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul judeţean şi aparatul propriu al acestuia, precum şi instituţiile publice de interes judeţean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judeţene şi alte asemenea bunuri, dacă nu au fost declarate de uz sau de interes public naţional sau local.
Or, prin art. 105 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 privind administraţia publică locală, introdus prin art. I pct. 112 din Legea nr. 24/1996, imobilele (palatul administrativ) în care îşi au sediile consiliile judeţene şi, după caz, prefecturile, au fost declarate proprietate publică de interes naţional.
Este adevărat că prin Hotărârea nr. 103/1999, Consiliul Judeţean Vâlcea la pct. 1 din anexă, terenul aferent sediului administrativ a fost inclus în inventarul bunurilor care formează domeniul public al judeţului Vâlcea, dar acest act administrativ a fost anulat irevocabil prin Decizia nr. 377/2001 pronunţată de Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie.
Pe cale de consecinţă, prin Hotărârea nr. 64/2007 Consiliul Judeţean Vâlcea a fost radiată poziţia I "teren sediu Consiliu Judeţean Vâlcea din HCJ nr. 103/1999".
Astfel fiind, având în vedere că prin lege imobilul respectiv a fost declarat proprietate publică de interes naţional, dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 nu pot fi interpretate în sensul celor susţinute de autoritatea recurentă, soluţia instanţei de fond fiind fundamentată pe o interpretare judicioasă a prevederilor legale incidente în cauză, H.G. nr. 423/2011 nefiind afectată de nici un viciu de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Consiliul Judeţean Vâlcea împotriva Sentinţei nr. 446/F - Cont din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5075/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5079/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
