ICCJ. Decizia nr. 664/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 664/2012
Dosar nr.936/39/2011/a1
Şedinţa publică din 9 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi cadrul procesual.
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Suceava şi înregistrată sub nr. 936/39/2011, reclamantul N.L.D. a solicitat anularea Ordinului nr. 7156 din 02 august 2011 şi Adresei nr. 49287 din 01 septembrie 201 emise de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale a Vămilor, repararea pagubei cauzate prin ordinul nelegal, precum şi suspendarea executării acestuia până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 7156 din 02 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcţia publică de execuţie de controlor vamal grad profesional principal gradaţia 5 clasa de salarizare 28 din cadrul Biroului Vamal Şiret, măsura fiind luată în baza disp. art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 republicată.
A arătat că Ordinul contestat a fost emis în temeiul HG nr. 110/2009, astfel cum a fost completată şi modificată de HG nr. 565/2011, în temeiul Legii nr. 188/1999 precum şi în considerarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 şi a Ordinului preşedintelui ANAF nr. 2407 din 04 iulie 2011.
Aceste ordine sunt acte administrative cu caracter normativ, care nu au fost publicate în M. Of., astfel că sunt lipsite de orice efect şi forţă legală, fapt ce atrage nulitatea tuturor actelor subsecvente.
În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente, conform art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la cazul justificat precizat că, în cauză nu s-au respectat dispoziţiile legale referitoare la organizarea examenului pentru ocuparea posturilor, în sensul că nu toţi funcţionarii publici angajaţi pe posturi de aceeaşi natură au fost obligaţi să participe la examenul de testare profesională, nu s-au respectat condiţiile de organizare a examenului, nu s-a publicat bibliografia cu cel puţin 30 de zile înainte de examen, nu s-a publicat în M. Of. Ordinul nr. 2589/2011, nu s-au publicat datele concrete de organizare a examenului pentru a se asigura respectarea principiilor de legalitate, imparţialitate şi obiectivitate, dar şi de transparenţă, enunţate conform art. 3 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, reclamantul a susţinut că urmare a aplicării actului contestat este lipsit de drepturile salariale, unica sursă de venit.
Prin încheierea de şedinţă din data de 2 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul N.L.D. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti şi a suspendat executarea Ordinului nr. 7165 din 2 august 2011 emis de vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, în cazul de faţă, ordinul atacat şi a cărui suspendare se solicită, a fost emis ca o consecinţă a Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi a Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcţii al Autorităţii Naţionale a Vămilor - aparat central şi structuri subordonate.
Potrivit art. 5 alin. (3) din HG nr. 110/2009, forma la zi „în exercitarea atribuţiilor sale, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor emite, în condiţiile legii, ordine cu caracter individual sau normativ (...)", iar, potrivit alin. (4) „ordinele cu caracter normativ se publică în M. Of.
De asemenea, potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000 „în vedere intrării lor în vigoare, legile (...), ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administrative publice centrale de specialitate se publică în M. Of.".
În speţă, Ordinele nr. 2406 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011, sunt acte administrative ce au caracter normativ şi nu au fost publicate în M. Of.
A reţinut Curtea că împrejurarea nepublicării ordinelor în M. Of. este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat, întrucât obligaţia publicării este prevăzută expres de o lege adoptată de Parlamentul României şi de o hotărâre de guvern.
Instanţa a apreciat că este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente întrucât reclamantul este lipsit de drepturile salariale, situaţie de fapt agravată şi de situaţia economică traversată de întreaga societate.
2. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, în mod eronat s-a reţinut, ca aspect de nelegalitate faptul că Ordinele nr. 2406/2011 şi 2407/2011 emise de preşedintele ANAF nu au fost publicate în M. Of. şi nu puteau produce efecte juridice, întrucât aceste ordine sunt acte administrative cu caracter individual iar nu acte administrative cu caracter normativ.
Un alt motiv de nelegalitate invocat este şi acela referitor la încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare şi ale HG nr. 611/2008.
Recurenta a susţinut că, raportat la aceste prevederi legale organizarea examenului pentru situaţia în care au existat mai multe opţiuni pentru aceeaşi funcţie publică nu încalcă prevederile legale mai sus invocate.
Întrucât în cazul eliberării din funcţia publică se stipulează expres organizarea unui examen de testare profesională în ipoteza reorganizării, intimatul reclamant în mod eronat face referire la aplicabilitatea art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unor premize care să conducă la formarea convingerii instanţei cu privire la producerea unei pagube iminente, recurenta a susţinut că intimatul reclamant nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu material viitor şi previzibil.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare îl constituie Ordinul nr. 7156 din 02 august 2011 emis de vicepreşedintele ANAF, prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia publică de execuţie ca urmare a reorganizării A.N.V. şi a structurilor teritoriale ale acesteia, potrivit art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Într-adevăr, potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut ca împrejurări de fapt şi de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamant.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că prin eliberarea reclamantului din funcţia publică, veniturile acestuia au suferit o diminuare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, recursul fiind întemeiat, astfel soluţia instanţei de fond va fi desfiinţată, iar cererea de suspendare a Ordinului nr. 7156/2011 va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi împotriva încheierii de şedinţă din data de 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 936/39/2011.
Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării ordinului emis, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 658/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 666/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
