ICCJ. Decizia nr. 67/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 67/2012
Dosar nr.3921/2/2011
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-A contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC R.D. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României suspendarea executării actului administrativ cu caracter normativ - HG nr. 107/2008 pentru modificarea art. 6 din HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi pentru abrogarea unor reglementări din domeniu, publicată în M. Of. nr. 87/04.02.2008 - până la pronunţarea unei soluţii de către instanţa de judecată.
În motivarea cererii, cu privire la dreptul legal al SC R.D. SA şi la interesul legitim vătămate de către Guvernul României la data edictării HG nr. 107/2008, reclamanta a arătat că a fost cuprinsă în planul integrat de privatizare pentru anii 2006 - 2007, plan priorizat 2006, plan 1, poziţia 10, acest plan fiind aprobat de către Guvernul României în şedinţa din data de 12 aprilie 2006, Guvernul fiind cel care a aprobat strategia naţională de privatizare, conform art. 41 din OUG nr. 88/1997.
A mai arătat reclamanta că în urma procesului de privatizare, la data de 21 decembrie 2006 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 81/2006, prin care Asociaţia salariaţilor R.D. a cumpărat întreg pachetul de acţiuni deţinute de către AVAS la capitalul social al SC R.D. SA.
La data semnării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 81/2006, (ce instituia obligativitatea în sarcina cumpărătorului de a determina societatea să facă demersuri pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, situat în Bucureşti, bd. Timişoara nr. 8 a, sector 6, şi care urma sa fie încorporat în capitalul social al societăţii, cu emiterea corespunzătoare de acţiuni în beneficiul AVAS, ca instituţie publică, reprezentantă a statului şi implicată în privatizare), erau în vigoare dispoziţiile HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat.
La momentul semnării contractului de privatizare al SC R.D. SA., cumpărătoarea a avut convingerea clară, fermă că evaluarea terenului ce urma a fi încorporat în capitalul social al societăţii urma să se facă în condiţiile stabilite de HG nr. 834/1991, reglementari în vigoare la data cumpărării întregului pachet de acţiuni, respectiv la valoarea stabilită de consiliile de administraţie ale societăţilor, în raport de criteriile stabilite de acest act normativ, iar nu în raport de valoarea terenurilor actualizată cu indicele de inflaţie până la data adoptării hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, valoare impusă de HG nr. 107/2008 şi net superioară celei stabilite de HG nr. 834/1991.
S-a mai precizat că la data semnării contractului de vânzare de acţiuni, societatea nu avea eliberat certificatul de proprietate asupra terenului, astfel încât prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 81/21 decembrie 2006, în temeiul clauzelor nr. 8.5.2 şi 8.5.3, cumpărătorul Asociaţia salariaţilor R.D. s-a obligat să determine societatea, să întocmească şi să depună la organele competente documentaţia completă pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, obligaţie respectată conform certificatului de înregistrare nr. 708292/07 februarie 2007 la OCPI Bucureşti.
După obţinerea avizelor de la OCPI sector 6 şi de la Direcţia de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Bucureşti, documentaţia a fost depusă la Secretariatul General al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, fiind înregistrat sub nr. 20584/SG/14 noiembrie 2007, societatea îndeplinindu-şi toate obligaţiile legale în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege.
Ulterior, conform Raportului de Evaluare elaborat de SC E.V. SRL terenul a fost evaluat conform dispoziţiilor HG nr. 834/1991, la suma de 3.459.840 RON, acesta urmând sa devină de drept aport în natură la capitalul social al SC R.D. SA.
A mai subliniat reclamanta că întreaga procedură de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului a avut la bază acest raport de evaluare şi respectiv dispoziţiile HG nr. 834/1991.
S-a mai precizat în susţinerea acţiunii că HG nr. 107/2008 contravine celor mai elementare principii de drept civil, vătămând deopotrivă interese de ordin privat, dar şi public precum şi că HG nr. 107/2008 încalcă principiul general de drept "tempus regit actum".
A mai susţinut reclamanta că suspendarea executării actului administrativ este întemeiată întrucât sunt întrunite toate condiţiile speciale cerute de lege în acest sens, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată la data de 09 mai 2011 şi la data de 10 mai 2011 pârâtul a invocat excepţiile nulităţii cererii pentru lipsa timbrajului şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 5561 din 3 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile netimbrării şi lipsei calităţii procesuale active invocate de pârât ca fiind neîntemeiate şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R.D. SA ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia netimbrării, Curtea a reţinut că au fost respectate dispoziţiile art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, conform chitanţei depuse de reclamantă la dosar la termenul de judecată din 09 mai 2011 şi la data de 20 iunie 2011, dar şi timbrelor judiciare.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active au fost avute în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, caracterul normativ al actului a cărui suspendare se cere şi pe cale de consecinţă sfera de aplicare a acestuia, subliniindu-se că argumentele invocate în susţinerea excepţiei se subscriu analizei ce urma a fi efectuată pe fondul cauzei.
Pe fond, Curtea a constatat că nu este întrunită nici cerinţa cazului bine justificat, neobservând niciun indiciu în sensul că HG nr. 107/2008 ar contraveni principiului neretroactivităţii ori principiului conform căruia un act juridic se încheie în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii lui şi este supus acestora (tempus regit actum), dar nici cerinţa pagubei iminente.
S-a reţinut că HG nr. 107/2008 pentru modificarea art. 6 din HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi pentru abrogarea unor reglementări din domeniu a fost publicată în M. Of. nr. 87/04.02.2008 şi se aplică de la data intrării în vigoare pentru viitor, nu şi pentru trecut.
Împrejurarea că stabilirea valorii terenului conform prevederilor HG nr. 107/2008 ar determina o diminuare a patrimoniului reclamantei şi o majorare a participaţiei statului prin AVAS nu constituie o chestiune de neretroactivitate, astfel că nu s-a putut reţine vreun viciu de legalitate în ceea ce priveşte HG nr. 107/2008.
Pe de altă parte, deşi reclamanta a invocat o valoare a terenului situat în Bucureşti, Bd. Timişoara nr. 8 a, sector 6 de 3.459.840 RON, valoare determinată conform HG nr. 834/1991, nu a făcut dovada acestei susţineri.
În sfârşit, s-a reţinut că este vădit neîntemeiată raportarea reclamantei la data de 21 decembrie 2006, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 81/2006; o astfel de raportare este eronată întrucât evaluarea terenurilor se face conform legii în vigoare la data parcurgerii respectivei operaţiuni (de evaluare) şi cu respectarea procedurii instituite prin hotărârea de guvern emisă în executarea legii, fiind deci fără relevanţă data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, act încheiat în urma procesului de privatizare a societăţii reclamante, şi în conformitate cu dispoziţiile legii în vigoare la momentul încheierii menţionatului contract.
În privinţa pagubei iminente, s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit că evaluarea terenului s-ar face conform HG nr. 107/2008 cu efecte ireversibile anterior soluţionării cererii de anulare a respectivei hotărâri. Aceasta cu atât mai mult cu cât dosarul nr. 3954/2/2011 având ca obiect cererea de anulare a HG nr. 107/2008 are prim termen de judecată la 04 octombrie 2011.
A concluzionat Curtea că din împrejurările speţei nu rezultă o îndoială asupra legalităţii, veridicităţii şi autenticităţii de care se bucură HG nr. 107/2008 şi nici existenţa unei urgenţe în suspendarea actului, împrejurare dedusă din lipsa unei procedurii executorii în derulare, dar şi din domeniul de aplicare a actului.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs SC R.D. SA.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că înseşi considerentele primei instanţe conturează împrejurări legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii HG nr. 107/2008, astfel că în mod greşit s-a reţinut că nu este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat, totodată şi cerinţa pagubei iminente a fost dovedită în cauză în contextul materialului probator existent la dosar.
S-a subliniat că actul administrativ normativ contestat încalcă în mod evident principiul general de drept tempus regit actum în condiţiile în care recurenta-reclamantă a parcurs paşi importanţi în vederea majorării capitalului social cu valoarea terenului iar aplicarea imediată a dispoziţiilor HG nr. 107/2008 în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a terenului o prejudiciază în mod vădit. În prezent societatea este pusă în situaţia aplicării unui algoritm de calcul impus de HG nr. 107/2008 deşi la data semnării contractului de privatizare şi respectiv la data efectuării raportului de expertiză erau aplicabile dispoziţiile HG nr. 834/1991.
În acelaşi timp, HG contestată reprezintă o veritabilă încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile câtă vreme el se aplică şi în ipoteza în care există deja eliberat un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, în ale cărui anexe figurează o anumită valoare calculată conform HG nr. 834/1991 în vigoare la acea dată.
În măsura în care actul administrativ atacat nu se va suspenda recurenta ar suferi o pagubă iminentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, care nu ar putea fi înlăturată în condiţiile în care societatea se află în plin proces de majorare a capitalului social cu valoarea terenului, valoare calculată conform HG nr. 834/1991 în vigoare la data privatizării societăţii şi la data iniţierii procedurii de încorporare a terenului în capitalul social. Majorarea capitalului social ar urma să se realizeze potrivit noului act normativ la valoarea stabilită de societate, dar actualizată cu indicii de inflaţie calculaţi din luna următoare celei pentru care s-au utilizat valorile de evaluator, până la finele lunii anterioare adoptării efective a hotărârii de majorare a capitalului social, ceea ce impune o majorare a capitalului social la o valoare net superioară celei avute în vedere la data privatizării şi care ar majora în mod artificial şi nelegal participaţia statului prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. La achiziţionarea pachetului de acţiuni suplimentare, dreptul legal de preempţiune al Asociaţiei Salariaţilor R.D. va fi afectat în mod corespunzător prin preţul uriaş care va trebui achitat Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs rezumate mai înainte şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă.
Cererea de suspendare a executării HG nr. 107/30 ianuarie 2008 (pentru modificarea art. 6 din HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi pentru abrogarea unor reglementări din domeniu) a fost formulată de reclamanta SC R.D. SA în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit căruia:
În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Conform adresei de răspuns nr. 15A/2034/CA/23 martie 2011 emisă de Secretariatul General al Guvernului României rezultă că, respectând noma legală citată mai înainte, reclamanta a sesizat anterior autoritatea publică emitentă a actului contestat.
În examinarea cererii cu care a fost învestită Curtea de Apel s-a raportat corect la dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, procedând la verificarea îndeplinirii celor două condiţii cumulativ şi imperativ fixate de legiuitor pentru a se aprecia asupra suspendării executării unui act administrativ, instrument procedural cu caracter de excepţie deoarece actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, fiind supus regulii executării imediate şi din oficiu.
Aşa cum este reglementată măsura întreruperii temporare a efectelor unui act administrativ prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ea poate opera numai în condiţiile existenţei unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente, accepţiunea acestor sintagme fiind lămurită de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. t) şi lit. ş) din acelaşi act normativ.
Norma naţională din perspectiva căreia se evaluează o cerere de suspendare a executării unui act administrativ este în acord cu principiile aplicabile protecţiei provizorii acordate de instanţă împotriva actelor administrative, principii cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre; potrivit unuia din aceste principii măsurile de protecţie provizorie pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, şi sub condiţia existenţei unui caz prima facie împotriva validităţii actului respectiv, iar aplicarea unei astfel de măsuri nu influenţează în niciun fel Decizia ce urmează a fi luată de instanţa sesizată cu contestarea pe fond/anularea actului respectiv.
Instanţa de control judiciar remarcă faptul că prima instanţă a avut în vedere nu numai dispoziţia legală ce a constituit temeiul cererii de suspendare a executării HG nr. 107/2008 ci şi circumstanţele concrete ale cauzei, considerentele sentinţei recurate fiind de referinţă în acest sens.
Fiind obligat de lege să procedeze la o sumară verificare a actului administrativ pendinte, judecătorul fondului a reţinut că niciuna din cele două exigenţe nu este îndeplinită.
Aparenţele de nelegalitate invocate de societatea reclamantă referitoare la încălcarea principiilor de drept tempus regit actum şi neretroactivitatea legii au fost înlăturate argumentat de instanţă. Astfel, s-a arătat că HG nr. 107/2008 pentru modificarea art. 6 din HG nr. 834/1991 se aplică de la data intrării în vigoare - data de 4 februarie 2008 - pentru viitor, nu şi pentru trecut cum a susţinut reclamanta în mod neîntemeiat. Împrejurarea că stabilirea valorii terenului conform HG nr. 107/2008 ar determina o diminuare a patrimoniului societăţii reclamante şi o majorare a participaţiei statului prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii legii.
De asemenea, motivat, a fost înlăturată şi raportarea reclamantei la data de 12 decembrie 2006 când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 81, când nu era eliberat certificatul de proprietate asupra terenului, subliniindu-se că evaluarea se face potrivit legii în vigoare la data parcurgerii acestei operaţiuni de evaluare, precum şi cu respectarea procedurii instituite prin hotărâre de guvern emisă în executarea legii.
Legalitatea unui act administrativ se verifică în raport cu dispoziţiile cuprinse în legi sau dispoziţii cu caracter normativ ierarhic superioare în executarea sau aplicarea cărora actul a fost emis, or, în speţă recurenta-reclamantă nu arată căror astfel de dispoziţii contravine HG nr. 107/2008.
În privinţa condiţiei pagubei iminente, corect s-a observat că nici aceasta nu este îndeplinită, susţinerea că evaluarea terenului s-ar face potrivit HG nr. 107/2008 cu efecte ireversibile anterior soluţionării acţiunii în anulare a acestei hotărârii de guvern nefiind probată, mai ales că acţiunea în anulare formează deja obiectul unui dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
De altfel toate aspectele menţionate în cererea de suspendare şi reiterate în cererea de recurs privitoare la pericolul ca prin aplicarea imediată a HG nr. 107/2008 să se ajungă la o majorare artificială şi nelegală a participaţiei statului, prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, şi implicit la afectarea în mod corespunzător al dreptului a preempţiune legal al Asociaţiei Salariaţilor R.D. prin preţul uriaş ce va trebui achitat către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, sunt aspecte de atributul instanţei care soluţionează cererea în anularea HG nr. 107/2008.
În acest context este corectă şi legală concluzia instanţei că nu sunt incidente dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 faţă de domeniul de aplicare a HG nr. 107/2008 prin care s-a modificat art. 6 din HG nr. 834/1991 şi faţă de inexistenţa unei proceduri de executare a reclamantei în temeiul acestor acte normative.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC R.D. SA împotriva Sentinţei nr. 5561 din 3 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 668/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 670/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
