ICCJ. Decizia nr. 667/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 667 /2012
Dosar nr. 1420/59/2011
Şedinţa publică de la 9 februarie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea întemeiată pe prevederile art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004 reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâta Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 1322 din 17 august 2011 emisă de pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în fond.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, prin Deciziei nr. 1322 din 17 august 2011, a fost eliberat din funcţia publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, la Garda Financiară - Secţia judeţeană Timiş.
A solicitat emitentului anularea Preavizului nr. 803041 din 23 iunie 2011 emis de Garda Financiara Secţia Timiş, fiind ilegal, emis în mod abuziv, deoarece preavizul trebuia acordat la momentul eliberării din funcţia publică pe care o deţine conform dispoziţiilor art. 99 din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Or, a precizat reclamantul, la data emiterii preavizului, nefiind emisă decizia de eliberare din funcţia publică pe care o deţine, preavizul primit nu poate produce efecte juridice decât în condiţiile în care există şi actul administrativ prin care se stabileşte eliberarea din funcţia publică.
De asemenea, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 1322 din 17 august 2011 de eliberare din funcţia publică pe care o deţine, ca act administrativ unilateral cu caracter individual, prin care se stabileşte eliberarea din funcţia publică.
Pe cale de excepţie, reclamantul a invocat şi nelegalitatea actelor normative H.G. 1324/2009 cu modificările şi completările ulterioare şi O.A.N.A.F nr. 2253/2011, care au stat la baza emiterii preavizului nr. 803041 din 23 iunie 2011 şi a Deciziei nr. 1322 din 17 august 2011.
A solicitat suspendarea efectelor actului administrativ atacat, având în vedere că nu există concordanţă între H.G. 566 din 01 iunie 2011 şi actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a acestora consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 republicată privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative; că prin acest act normativ, s-a încălcat art. 99 alin. (1) lit. b) ce prevede că: "autoritatea sau instituţia publica îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public" în această situaţie, persoana care are competenţă legală de numire în funcţie publică trebuia să dispună eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 (cinci) zile lucrătoare de la emitere, conform art. 99 alin. (1).
Prin întâmpinare, pârâta Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă arătând că în conformitate cu prevederile art. 1 din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, cu modificările şi completările ulterioare, Garda Financiară este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, care se organizează şi funcţionează în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
În susţinerea excepţiei s-au invocat şi prevederile art. 111 alin. (3) din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1.324/2009, potrivit cărora "(3) Pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, Comisariatul General al Gărzii Financiare se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale secţiilor judeţene şi ale Secţiei Municipiului Bucureşti ale Gărzii Financiare şi dobândeşte calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri".
Totodată pârâta a solicitat introducerea în cauză a emitenţilor actelor administrative mai sus menţionate, în speţă, Guvernul României şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, având în vedere ca s-a invocat nelegalitatea actelor normative H.G. nr. 1.324/2009 cu modificările şi completările ulterioare şi OPANAF nr. 2.253/2011 care au stat la baza emiterii Preavizului nr. 803041 din 23 iunie 2011 şi a Deciziei nr. 1.322 din 17 august 2011.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare având în vedere că, în speţă, nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Curtea a respins excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă ca nefondată pentru considerentul că aşa cum rezultă din conţinutul Deciziei nr. 1.322 din 17 august 2011, aceasta a fost emisă de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti, astfel că îi revine calitatea de pârâtă în cauză.
Prin Sentinţa nr. 482 din 1 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul S.I. împotriva pârâtei Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit conţinutului Deciziei nr. 1.322 din 17 august 2011 şi a celor declarate în faţa instanţei de reprezentantul reclamantului, la termenul de judecată din data de 01 noiembrie 2011, reclamantul a fost eliberat efectiv din funcţia publică la data de 18 august 2011.
Potrivit art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul administrativ sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ [..]".
Prin cerere, reclamantul a invocat motive de nelegalitate ale Deciziei nr. 1.322 din 17 august 2011, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 sau că aceasta s-a emis în baza unui act administrativ nepublicat în M. Of., ceea ce cade sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) lit. z) din Legea nr. 554/2004, dovedind şi efectuarea procedurii prealabile în cauză.
Curtea a reţinut că, privitor la cerinţa legală legată de existenţa unei pagube iminente prin executarea actului administrativ, art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 defineşte noţiunea de mai sus ca un prejudiciu material viitor şi previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice.
Doar un prejudiciu iminent este unul care urmează a se produce într-un viitor foarte apropiat şi care nu poate fi înlăturat decât prin suspendarea executării unui act administrativ, deci iminenţa vizează o situaţie de fapt în care actul de autoritate încă nu şi-a produs efectele iar dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o contracarare legală a realizării acestora.
Or, a stabilit prima instanţă, în cauza de faţă, nu este îndeplinită această condiţie legală întrucât Decizia nr. 1.322 din 17 august 2011 a fost pusă deja în executare, reclamantul fiind eliberată din funcţia publică începând cu data de 18 august 2011, aşa cum părţile au declarat şi în faţa instanţei, potrivit încheierii de şedinţă din data de 1 noiembrie 2011, astfel că nu mai exista nici un prejudiciu iminent de înlăturat prin suspendarea executării acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul S.I., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- Preavizul nr. 803041 din 23 iunie 2011 este nelegal, deoarece trebuia emis la momentul eliberării din funcţia publică, conform dispoziţiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999;
- preavizul a fost anulat prin emiterea OPANAF nr. 2.353 din 29 iunie 2011 şi, ca atare, el nu mai putea produce efecte la data eliberării din funcţie - 17 august 2011;
- au fost încălcate prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 în sensul că decizia de eliberare din funcţie a fost comunicată după expirarea termenului de 5 zile;
- nu au fost respectate dispoziţiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, care obligă instituţia publică să solicite ANAF lista funcţiilor publice vacante;
- eliberarea din funcţie s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 100 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 188/1999, în sensul că nu a avut loc o reorganizare efectivă a autorităţii, în noile funcţii fiind încadrate persoane având aceleaşi atribuţii ca şi reclamantul.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod greşit recurentul consideră că instanţa de fond ar fi trebuit să se pronunţe asupra unor motive de nelegalitate a măsurii eliberării din funcţie, deşi la o cercetare sumară a legalităţii deciziei (actului administrativ) atacate, acestea nu se confirmă.
Astfel, măsura dispusă întruneşte, la o primă analiză, condiţiile esenţiale de valabilitate, respectiv termenul de preaviz, posibilitatea de opţiune pentru funcţiile publice vacante corespunzătoare rezultate în urma reorganizării şi organizarea examenului de testare profesională - în ipoteza în care existau mai multe opţiuni pentru aceeaşi funcţie. De asemenea, perioada concediului medical al reclamantului a fost avută în vedere la calcularea termenului de preaviz.
Faţă de împrejurarea că motivele de nelegalitate invocate de recurent nu se încadrează în noţiunea de caz bine - justificat prevăzut de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanţa de fond a respins cererea de suspendare formulată în baza art. 14 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
Cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.I. împotriva Sentinţei nr. 482 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 669/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
