ICCJ. Decizia nr. 671/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 671 /2012
Dosar nr. 5356/866/2006
Şedinţa publică de la 9 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi cadrul procesual.
Prin Sentinţa nr. 206 din 26 ianuarie 2007, Judecătoria Paşcani a admis plângerea formulată de T.M. şi a redus amenda aplicată petentului prin Procesul-verbal nr. 2376909 din 18 octombrie 2006 Seria AY, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, la suma de 200 RON precum şi amenda aplicată prin Procesul-verbal nr. 2376910 din 18 octombrie 2006 Seria AY, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991 la suma de 100 RON.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 91/ca din 6 ianuarie 2011, Tribunalul Iaşi, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimat recursul declarat, pentru faptul că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părţilor.
Şi împotriva acestei hotărâri, T.M. a formulat o cerere pe care a denumit-o recurs în anulare şi care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 9 mai 2011, această instanţă a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare reţinând că recurentul şi-a precizat calea de atac exercitată ca fiind un recurs în anulare, astfel că instanţa competentă este Înalta Curte.
II. Considerentele Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile constată următoarele.
Recurentul T.M., prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi şi trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Iaşi, a formulat critici împotriva Deciziei nr. 91 din 06 ianuarie 2011, susţinând, în esenţă, că în mod greşit instanţa a perimat recursul său şi că solicită judecarea acestei cauze întrucât a fost nelegal amendat prin procesele-verbale contestate.
Astfel din criticile formulate rezultă că partea tinde la reformarea hotărârii atacate.
Or, instanţa, în virtutea dispoziţiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 84 din acelaşi cod, are obligaţia să califice natura cererii chiar dacă aceasta poartă o denumire greşită.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (2) C. proc. civ. recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Având în vedere şi aceste dispoziţii, raportat la faptul că prin cererea formulată recurentul critică hotărârea recurată tinzând la reformarea acesteia, Înalta Curte va trimite cauza Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza privind pe T.M. şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi spre competentă soluţionare Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 669/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 672/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
