ICCJ. Decizia nr. 7/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7/2012
Dosar nr. 7427/2/2010
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul I.D.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., obligarea pârâtului să îi recunoască gradul profesional corespunzător de ofiţer în condiţiile art. 36 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 52 din Legea 80/1995 şi acordarea drepturilor salariale corespunzătoare, începând cu 01 august 2007 data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. Bucureşti, precum şi anularea situaţiei create prin discriminare, în conformitate cu art. 21 alin. (1) din OG 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C." Bucureşti, forma de învăţământ „frecventa redusă", promoţia 2007 conform Diplomei de licenţă din 24 iulie 2008 (anexată în xerocopie).
În anul 2002, luna iulie, fiind angajat al M.A.I., aceasta fiind o condiţie esenţială de participare la examen, a fost selecţionat, în raport cu nevoile unităţii din care făcea parte, şi a susţinut examen de admitere la Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C." Bucureşti, forma de învăţământ „frecvenţă redusă". În urma examenului a fost declarat „admis" dintr-un număr de 376 de candidaţi, fiind scoase la concurs 50 locuri pentru forma de învăţământ „frecvenţă redusă". Examenul a avut loc în aceeaşi data cu candidaţii de la forma de învăţământ „zi", în aceleaşi săli de concurs şi cu aceleaşi subiecte unice de concurs.
Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată
Prin sentinţa civilă nr. 1548 din 28 februarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul I.D.C., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., a obligat pârâtul să-i recunoască reclamantului gradul de ofiţer, respectiv gradul profesional de subinspector de poliţie începând cu 1 august 2007 şi la plata către reclamant a drepturilor salariale corespunzătoare gradului profesional de inspector de poliţie începând cu data de 1 august2007, actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că absolvenţii Academiei de Poliţie A.I.C. a M.A.I., fără deosebire în funcţie de forma de învăţământ, cursuri de zi sau cu frecvenţă redusă, li se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără îndeplinirea altei formalităţi.
În privinţa absolvenţilor Academiei, cursuri cu frecvenţă redusă, disp. art. 20 alin. (4) din HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C. din cadrul M.A.I., prevăd că, la absolvire, dacă promovează examenul de licenţă, primesc primul grad de ofiţer odată cu promoţia care finalizează studiile la forma de învăţământ la zi.
Deşi instanţa de fond a reţinut că disp. art. 20 alin. (4) din HG nr. 294/2007 sunt aplicabile începând cu anul universitar 2007-2008, după cum rezultă din textul art. 25, ele totuşi confirmă interpretarea potrivit căreia, prevederile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 vizează absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, altele decât Academia de Poliţie A.I.C.
Curtea de Apel a reţinut că în acest sens, este şi soluţia de principiu pentru unificarea practicii judiciare, adoptată la data de 9 februarie 2009, în şedinţa plenului judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu disp. art. 126 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul M.A.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I. prevede că „maiştrii militari şi subofiţerii care au absolvit, studii superioare cu diplomă de licenţă (n.n. fără a se specifica studii militare sau civile) au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante", cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor specificate în articolul respectiv.
Deci, art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofiţerilor a maiştrilor militari şi subofiţerilor absolvenţi de studii superioare, iar art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 condiţionează acest lucru de promovarea unui concurs susţinut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcţii de ofiţer, aspect reiterat şi de prevederile art. 9 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.
Întrucât conducerea M.A.I. îşi poate organiza propria activitate, inclusiv în domeniul resurselor umane, prin emiterea de acte normative cu caracter intern, în aplicarea acestor prevederi a fost emis Ordinul M.A.I. nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de resurse umane în unităţile M.A.I. care în Secţiunea a 5-a reglementează „Trecerea poliţiştilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior".
Potrivit art. 134 din Ordinul M.A.I. nr. 300 din 21 iunie2004 absolvenţii prevăzuţi la art. 133, după promovarea examenului de licenţă din prima sesiune organizată în anul absolviri, pot participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante".
Prin urmare, recurentul consideră că obligarea de către instanţa de fond a ministerului la acordarea gradului profesional de ofiţer intimatului-reclamant, de la data absolvirii Academiei de Poliţie „A.I.C.", în condiţiile în care, acesta nu promovase vreun concurs organizat în acest sens, este vădit neîntemeiată.
Recurentul mai arară că şi în alte structuri bugetare (în cazul funcţionarilor publici, al personalului din învăţământ, medicină sau administraţie), trecerea într-o altă categorie, ca urmare a absolvirii de studii superioare, nu se poate realiza decât pe bază de examen sau concurs.
Se mai menţionează că ofiţerii pot proveni din rândul subofiţerilor absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior, cu profil corespunzător specialităţilor necesare cadrelor militare, maiştrii şi subofiţerii dobândesc calitatea de ofiţer după promovarea unui examen sau concurs, iar intimatul-reclamant nu a promovat vreun concurs organizat în vederea trecerii în corpul ofiţerilor.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Sentinţa atacată este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 80/1995, în mod nelegal apreciind instanţa de fond că în cauză cererea reclamantului de recunoaştere de către recurent a gradului militar de ofiţer este întemeiată.
Dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 80/1995 fac referire în mod generic la provenienţa şi nu la acordarea automată a gradelor militare a celor menţionaţi în lipsa îndeplinirii condiţiilor specifice, prevăzute prin ordine interne privind posibilitatea trecerii cadrelor militare într-un corp superior.
Astfel, art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I. prevede că „maiştrii militari şi subofiţerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licenţă (n.n. fără a se specifica studii militare sau civile) au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante", cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor specificate în articolul respectiv.
Aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale invocate, art. 36 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, instituie posibilitatea trecerii în corpul ofiţerilor a maiştrilor militari şi subofiţerilor absolvenţi de studii superioare, iar art. 42 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 condiţionează acest lucru de promovarea unui concurs susţinut în acest sens, concurs care se organizează în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcţii de ofiţer, aspect reiterat şi de prevederile art. 9 din ordinul menţionat.
Astfel, art. 42 din ordin dispune: agenţii de poliţie/maiştrii militari şi subofiţerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licenţă au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:
a) sunt declaraţi „apt" din punct de vedere medical şi psihic pentru corpul ofiţerilor;
b) studiile superioare absolvite corespund cerinţelor postului;
c) nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare;
d) nu sunt puşi la dispoziţie în situaţiile prevăzute la art. 65 din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv la art. 89 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, potrivit art. 134 din Ordinul M.A.I. nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de resurse umane în unităţile M.A.I., cu modificările şi completările ulterioare, absolvenţii prevăzuţi la art. 133, după promovarea examenului de licenţă din prima sesiune organizată in anul absolvirii, pot participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante".
Prin urmare, nu se poate efectua trecerea unui subofiţer în categoria ofiţerilor, în condiţiile în care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens.
Invocarea soluţiei de principiu a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu poate fi reţinută. Aceasta deoarece soluţia de principiu a fost adoptată în considerarea dispoziţiilor art. 9 şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu referire la dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (4) din HG nr. 294/2007. Aceste acte normative nu sunt aplicabile intimatului-reclamant, în cauză fiind aplicabilă Legea nr. 80/1995, care nu conţine prevederi similare.
Pe cale de consecinţă este neîntemeiată susţinerea că pentru trecerea în corpul ofiţerilor nu este necesară promovarea unui concurs organizat în acest scop, iar intimatul - reclamant nu a promovat vreun concurs în acest sens.
Dispoziţiile HG nr. 294/2007 nu îi sunt aplicabile intimatului - reclamant deoarece acesta a absolvit cursurile Academiei de Poliţie în anul 2006, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Apare ca neîntemeiată şi susţinerea privind existenţa unei discriminări nefiind aplicabile hotărârile emise de C.N.C.D. invocate deoarece nu există situaţii comparabile în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din OG nr. 137/2000, fiind verificate de către C.N.C.D. dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, care nu sunt aplicabile intimatului-reclamant.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că actul normativ aplicabil intimatului-reclamant, respectiv Legea nr. 80/1995 conţine o astfel de reglementare.
Nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României în raport de situaţia absolventului al cursurilor de zi al Facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţiei „A.I.C." Bucureşti faţă de situaţia sa de absolvent al cursurilor de frecvenţă redusă deoarece în cauză sunt aplicabile dispoziţiilor Ordinului M.A.I. nr. 300/2004. numai pentru absolvenţii cursurilor de zi sunt asigurate alocaţiile bugetare necesare, numărul lor fiind stabilit anterior absolvirii, în raport de necesarul de personal al M.A.I., neputându-se reţine existenţa unei situaţii comparabile între cele două categorii de absolvenţi cu studii superioare.
Practica judecătorească invocată nu poate fi reţinută deoarece priveşte situaţia poliţiştilor şi aplicarea Legii nr. 360/2002, or, în prezenta cauză este aplicabilă Legea nr. 80/1995.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi pe cale de consecinţă va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 1548 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului I.D.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 687/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 712/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
