ICCJ. Decizia nr. 712/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 712/2012
Dosar nr.566/44/2010
Şedinţa publică din 10 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cadrul procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A.M.G. S.A. a formulat contestaţie împotriva deciziei ANAF nr. 375 din 12 octombrie 2009, solicitând în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, anularea acesteia şi exonerarea reclamantei de la plata sumelor stabilite prin respectiva decizie.
Prin cererea de completare a acţiunii depusă la data de 18 mai 2010 reclamanta a solicitat în principal repunerea în termenul de 6 luni de formulare a contestaţiei, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 şi în subsidiar, constatarea existenţei motivelor temeinice care au justificat depăşirea termenului de 6 luni, motivat de perturbarea traficului aerian din cauza norului de cenuşă format ca urmare a eruperii unuia dintre vulcanii activi din Islanda făcând imposibilă deplasarea împuternicitului societăţii T.A.F.L.G. în România pentru a lua Decizia finalizării şi expedierii contestaţiei, aceasta fiind singura persoană care acţiona în acest sens.
Prin întâmpinare, pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Regională Vamală Galaţi au solicitat respingerea acţiunii ca tardiv introdusă, acţiunea fiind formulată peste termenul de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
2. Hotărârea Curţii de Apel.
Prin sentinţa nr. 223 din 21 octombrie 2010, Curtea de Apel Galaţi a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca tardiv introdusă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
Decizia ANAF nr. 375 din 12 octombrie 2009, de soluţionare în cadrul procedurii administrative prealabile a contestaţiei formulată de SC A.M.G. SA împotriva deciziei de regularizare nr. 11455 din 18 mai 2007 şi procesului-verbal de control nr. 11033 din 15 mai 2007, emise de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, a fost primită de către reclamantă la data de 15 octombrie 2009, fiind înregistrată sub nr. 12761 din 15 octombrie 2009.
Acţiunea în contencios administrativ a fost depusă şi înregistrată la Curtea de Apel Galaţi la data de 27 aprilie 2010.
Având în vedere atât textul art. 11 alin. (1) lit. a) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cât şi prevederile art. 101 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că pentru acţiunea îndreptată împotriva deciziei ANAF nr. 375 din 12 octombrie 2009, a deciziei de regularizare nr. 11455 din 18 mai 2007 şi procesului-verbal de control nr. 11033 din 15 mai 2007 a intervenit prescripţia, acţiunea fiind formulată şi transmisă peste termenul de 6 luni de la "data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă".
Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru repunerea în termenul de formulare a contestaţiei, motivele invocate neputând constitui cauze temeinic justificate pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit.
3. Recursul reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri în temeiul legal, a declarat recurs reclamanta S.C. A.M. S.A. Galaţi invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., precum şi prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În principal, recurenta-reclamantă solicită repunerea în termenul de contestaţie împotriva actului administrativ, de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.
În subsidiar, prin cererea de recurs, se solicită constatarea existenţei motivelor temeinice care au justificat depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi aplicabilitatea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.
Prin motive comune aferente acestor solicitări recurenta-reclamantă arată că, fiind în prezenţa unui termen de prescripţie, acesta este supus din punct de vedere al naturii juridice, aceloraşi reguli referitoare la prescripţia extinctivă, potrivit Decretului nr. 167/1958, respectiv va putea fi întrerupt, suspendat sau se va putea cere repunerea în termen. Constatarea existenţei motivelor temeinice care i-a împiedicat să se încadreze în termenul de 6 luni motivat de perturbarea traficului aerian din cauza norului de cenuşă format ca urmare a eruperii unuia dintre vulcanii activi, acest nor de cenuşă a determinat anularea tuturor zborurilor pe teritoriul Europei, ceea ce a făcut imposibilă deplasarea împuternicitului societăţii T.A.F.L.G. în România pentru a finaliza şi expedia contestaţia.
Recurenta-reclamantă formulează critici în baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cu motivarea că hotărârea cuprinde motive contradictorii deoarece acţiunea este respinsă ca tardivă însă în dispozitivul hotărârii acţiunea este respinsă ca prescrisă, şi nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Un ultim motiv de recurs vizează nelegalitatea conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanţă nu a luat în considerare motivele de natură obiectivă care au determinat depăşirea termenului de 6 luni înăuntrul căruia putea fi atacat actul administrativ.
4. Apărarea intimatei.
Prin întâmpinarea depusă conform art. 308 C. proc. civ., la data de 16 ianuarie 2012, intimata Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi a solicitat respingerea recursului ca nefondat insistând asupra netemeiniciei argumentelor invocate de reclamantă în susţinerea cererii de repunere în termen, deoarece termenul în care reclamanta putea depune cererea la instanţa judecătorească era de 6 luni, în timp ce perturbarea traficului aerian, ca urmare a norului de cenuşă vulcanică, a fost pentru o perioada de 3 zile, iar în interesul societăţii, împuternicitul acesteia avea posibilitatea de a se deplasa şi cu ajutorul altor mijloace de transport, ce ar fi permis asigurarea prezenţei sale pentru analizarea situaţiei şi luarea măsurilor necesare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi în baza art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept.
Prin hotărârea recurată prima instanţă a respins contestaţia formulată de S.C. A.M. S.A. împotriva deciziei A.N.A.F. nr. 375 din 12 octombrie 2009 de soluţionare în cadrul procedurii prealabile a contestaţiei formulate de S.C. A.M. S.A. împotriva deciziei de regularizare nr. 11455 din 18 mai 2007 şi procesului-verbal de control nr. 11033 din 15 mai 2007 emise de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, ca tardiv formulată.
Sentinţa atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi cuprinde motivele pe care se sprijină expuse într-o manieră clară şi logică, prima instanţă apreciind în mod corect că cererea reclamantei întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din lege este tardiv formulată iar argumentele expuse în solicitarea de repunere în termen nu sunt întemeiate.
Astfel s-a reţinut în motivarea considerentelor că Decizia ANAF nr. 375 din 12 octombrie 2009 de soluţionare în cadrul procedurii prealabile a contestaţiei formulate de S.C. A.M. S.A. împotriva Deciziei de regularizare nr. 11455 din 18 mai 2007 şi procesului-verbal de control nr. 11033 din 15 mai 2007 emise de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, a fost primită şi înregistrată de reclamantă sub nr. 12761 din 15 octombrie 2009.
Acţiunea, ce face obiectul prezentei cauze, a fost depusă şi înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, în data de 27 aprilie 2010, peste termenul de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Înalta Curte constată că instituţia repunerii în termen, astfel cum e reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., prevede că decăderea nu operează atunci când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să îndeplinească un act de procedură în termenul legal.
Faptul că termenul prevăzut de lege pentru depunerea şi înregistrarea acţiunii împotriva actelor administrative menţionate a fost depăşit de reclamantă pentru că o perioadă de 3 zile traficul aerian a fost perturbat ca urmare a norului de cenuşă vulcanică făcând imposibilă deplasarea împuternicitului societăţii T.A.F.L.G. în România pentru a lua Decizia finalizării şi expedierii contestaţiei nu reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, în înţelesul dat de lege acestei noţiuni.
Cum reclamanta, persoană juridică înfiinţată şi organizată în conformitate cu legislaţia română ca societate comercială pe acţiuni avea posibilitatea ca prin intermediul mijloacelor de comunicare general cunoscute să ia măsuri pentru a fi îndeplinit acest act de procedură în termenul de 6 luni şi chiar în cele 3 zile pentru transmiterea deciziei contestate şi informarea împuternicitului societăţii asupra situaţiei rezultate din emiterea de ANAF, în mod corect prima instanţă a apreciat că motivele invocate de reclamantă nu pot fi reţinute ca împrejurări mai presus de voinţa părţilor.
Aşa cum s-a apărat intimata prin întâmpinare nedepunerea diligentelor necesare îndeplinirii procedurilor legale de adresare a cererilor către instanţele judecătoreşti, nu poate constitui o circumstanţă favorabilă societăţii în soluţionarea unei cereri de repunere în termen şi nu poate opera instituţia repunerii în termen, cât timp nu a intervenit nici un caz de forţă majoră care să împiedice efectiv exercitarea dreptului conferit de lege.
Mai mult termenul prevăzut de art. 11 lit. a) din lege, de 6 luni este calificat ca un termen de prescripţie şi nu de decădere, cu toate consecinţele ce decurg dintr-o atare calificare.
Cum motivele invocate de recurenta-reclamantă nu sunt suficient de întemeiate pentru depăşirea scuzabilă a celor 6 luni, prin admiterea excepţiei invocate de pârâte în mod corect prima instanţă a respins acţiunea.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Faţă de cele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 11 şi 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ urmează a respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta S.C. A.M. S.A. Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. A.M. S.A. Galaţi împotriva sentinţei nr. 223 din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 715/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
