ICCJ. Decizia nr. 735/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 735/2012
Dosar nr.602/32/2011
Şedinţa publică din 14 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor, suspendarea executării Ordinului nr. 8567 din 22 septembrie 2011 emis de pârâtă, până la soluţionarea acţiunii în anularea acestui act.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost încadrată la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Neamţ, pe funcţia de controlor vamal începând din 01/04/1993, şi din 03/06/1998 ca inspector vamal, iar prin Ordinul nr. 8567 din 22 septembrie 2011 emis de pârâtă, s-a dispus începând cu data de 16/09/2011 încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional superior, gradaţia 5, la Compartimentul control documentar din cadrul D.J.A.O.V. Neamţ, conform art. 97 lit. c) şi art. 99 art. 1 lit. b) alin. (3) şi 5 din Legea nr. 188/1999, ca urmare a reducerii postului.
A mai arătat reclamanta că prin preavizul nr. 37956 din 05 iulie 2011 i s-a comunicat că începând cu data de 08/08/2011 postul pe care îl ocupă va fi supus reorganizării şi are posibilitatea să opteze pentru o funcţie vacantă corespunzătoare, iar în situaţia în care pentru aceeaşi funcţie publică optează mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen.
În opinia sa, reclamanta a susţinut că procedura de vacantare a postului de inspector vamal grad profesional superior, gradaţia 5 pe care îl ocupa, procedura de examen precum şi Ordinul ANV nr. 8567 din 22 septembrie 2011 prin care a fost eliberată din funcţie sunt nelegale.
Concluzionând, reclamanta a arătat că pârâta a încălcat în mod flagrant prevederile legale şi că există o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ ceea ce constituie un caz bine justificat de admitere a cererii de suspendare, iar condiţia prevenirii unei pagube iminente este, de asemenea, îndeplinită, întrucât prin eliberarea din funcţie i se creează un prejudiciu material viitor, devenind şomeră şi neavând posibilităţi financiare pentru întreţinerea familiei sale, fiind prejudiciată şi activitatea profesională viitoare.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale a Judeţului Iaşi a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 189 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării Ordinului Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 8567 din 22 septembrie 2011 formulată de reclamantă până la pronunţarea instanţei de fond.
În considerentele hotărârii, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, şi anume sesizarea prealabilă a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
În aprecierea condiţiilor privind cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, prima instanţă a apreciat că se justifică măsura suspendării actelor administrative atacate.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, prima instanţă a reţinut existenţa unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii ordinului atacat, iar în privinţa pagubei iminente, prin ordinul atacat, se creează un dezechilibru între interesul general şi obligaţia protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei, ca urmare a suprimării veniturilor salariale în situaţia în care, se prefigurează mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la actul administrativ atacat, generator al lipsirii reclamantei de veniturile lunare pe care le-ar fi obţinut în mod normal în situaţia în care nu i-ar fi încetat raporturile de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, recurentul a susţinut că, în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, argumentele invocate de intimata-reclamantă, vizează fondul actului care se analizează în cadrul acţiunii în anulare, acesta beneficiind de prezumţia de legalitate.
Totodată, recurentul pârât a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiţia pagubei iminente, întrucât lipsirea reclamantei de drepturile salariale aferente funcţiei exercitate, nu produce acesteia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".
În soluţionarea cererii de suspendare, după cum în mod constant s-a hotărât de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa în materie, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalităţii actului a cărui suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se limitează doar la o simplă „pipăire" a fondului.
Din această perspectivă, instanţa de recurs apreciază că în mod eronat s-a reţinut prin hotărârea atacată că este îndeplinită în cauză cerinţa cazului justificat, astfel cum este acesta definit de dispoziţiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată.
În fapt, instanţa de fond şi-a însuşit argumentele invocate de intimata-reclamantă privind îndeplinirea acestei condiţii, argumente ce vizează nelegalitatea actelor administrative care au stat la baza emiterii Ordinului ANV nr. 8567 din 22 septembrie 2011, argumente care nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului atacat iar analizarea acestora presupune pronunţarea asupra unor aspecte care ţin de judecarea pe fond a cauzei.
Criticile recurentei - pârâte cu privire la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 sunt fondate, întrucât lipsirea intimatei - reclamante de drepturile salariale aferente funcţiei publice exercitate, nu produce acesteia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor, în ipoteza în care instanţa constată nelegalitatea actului administrativ atacat, având posibilitatea de a dispune acordarea drepturilor băneşti de care aceasta a fost lipsită după încetarea raporturilor de serviciu.
Întrucât măsura suspendării, astfel cum este aceasta reglementată de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor legale iar în concepţia instanţei de control judiciar, niciuna din condiţiile legale nu a fost dovedită, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt întemeiate iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi admis iar sentinţa atacată va fi modificată în sensul că se va respinge ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta P.V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale a Judeţului Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei nr. 189 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 733/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 739/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
