ICCJ. Decizia nr. 714/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 714/2012
Dosar nr. 5938/2/2009
Şedinţa publică de la 10 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei.
1.Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul B.V.
Reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P 845/08 din 05 iunie 2008, formulată de D.I., se cerea verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. I 210198, cerere care, în condiţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, este legal formulată.
A mai precizat reclamantul că, astfel cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/I/1039 din 02 aprilie 2009 şi al înscrisurilor ataşate acţiunii, pârâtul, având gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului Bucureşti, a participat la avertizarea unei persoane, „pentru suspiciuni de redactare de înscrisuri cu conţinut necorespunzător, adresate diferitelor organe de stat, în care şi-a exprimat unele nemulţumiri personale”.
S-a mai susţinut că pârâtul a dispus, în cadrul urmăririi informative a unei persoane, „semnalate cu manifestări negative şi afirmaţii cu caracter duşmănos la adresa P.C.R. ca organism politic şi a modului în care se desfăşoară viaţa economică din ţara noastră”, o serie de măsuri informativ-operative, ulterior, procedând la atenţionarea urmăritului.
Totodată, pârâtul B.V. a participat la avertizarea unei persoane, paracliser la Biserica Olteni din Bucureşti, urmărit de către Securitatea Municipiului Bucureşti prin dosar de urmărire informativă, „în baza unor informaţii din care a reieşit că sus numitul a introdus în practica bisericii activităţi nespecifice cultului ortodox ci specifice organizaţiei religioase interzise O.D., materializate prin efectuarea de cuvântări urmate de cântece interzise, în afara serviciului religios”.
Pârâtul B.V. a dispus de asemenea măsuri informativ-operative ce au fost puse în aplicare, în cadrul supravegherii informative a unei persoane, avocat, care „în anul 1984 a fost cuprinsă în supraveghere informativă la Direcţia a IV-a ca legătură principală a colonel M.P. din UM lucrat în acţiunea O. din supravegherea informativă rezultând că titulara întreţinea legături cu cetăţeni străini -„transfugi” - din SUA şi Eleveţia, având predispoziţie spre misticism şi literatură filozofică”.
A concluzionat reclamantul în sensul că activităţile desfăşurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au suprimat următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţie în vigoare la acea dată:
- dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice;
- dreptul la viaţă privată art. 33 (secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice) din Constituţia României din 1965, art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice;
- dreptul la libera circulaţie art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice;
- dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiei art. 30 din Constituţia României din 1965, art. 18 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, fiind, deci, asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securităţii”.
Pârâtul B.V. a formulat, la data de 04 noiembrie 2009, întâmpinare prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 lit. a), art. 8 lit. b) şi a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi excepţiile de necompetenţă, lipsei calităţii procesuale active şi a inadmisibilităţii cererii, iar prin încheierea de şedinţă din 26 ianuarie 2010, instanţa a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate de pârât, excepţie respinsă prin Decizia nr. 557 din 29 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale.
Pentru termenul din 11 ianuarie 2011, pârâtul a depus note scrise asupra excepţiilor invocate prin întâmpinare, invocând şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii, instanţa respingând în şedinţa publică din 11 ianuarie 2011 excepţiile necompetenţei materiale, a lipsei de obiect şi a lipsei calităţii procesuale active, pentru motivele reţinute prin încheierea de şedinţă de la acea dată.
2.Hotărârea primei instanţe.
Prin Sentinţa nr. 671 din 1 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiate, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Prima instanţă, reţinând prevederea art. 1 alin. (7) din O.U.G. 24/2008, a apreciat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului poate fi solicitată de subiectul D.U.I., condiţia prevăzută de textul de lege fiind îndeplinită în speţă.
Judecătorul fondului a mai constatat că doar verificarea se face la cererea persoane îndreptăţite, C.N.S.A.S. neacţionând în justiţie în calitate de reprezentant al acestei persoane, astfel încât excepţiile inadmisibilităţii, respectiv a lipsei dovezii calităţii de reprezentant a C.N.S.A.S., sunt neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat că situaţia de fapt expusă de reclamant este corectă, aceasta rezultând din probele depuse la dosarul cauzei.
S-au apreciat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. 24/2008, reţinându-se că prin activităţile desfăşurate de pârât, astfel cum sunt rezumate mai sus, acesta a suprimat, respectiv îngrădit drepturi fundamentale ale omului dreptul la viaţă privată, secretul corespondenţei, dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiei.
3.Recursul pârâtului.
Pârâtul a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub aspectul soluţionării excepţiilor privind inadmisibilitatea acţiunii şi a lipsei calităţii de reprezentant a intimatului - reclamant, precum şi cu privire la fondul cauzei.
În esenţă, recurentul – pârât a arătat că:
3.1. Instanţa a respins apărarea privind inadmisibilitatea acţiunii fără a da dovada de rol activ, în absenţa unei opinii autorizate în materia siguranţei naţionale, evaluând greşit situaţia de fapt şi recurgând la o motivare ce poartă asupra cu totul altei excepţii.
3.2. Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a intimatului - reclamant a fost respinsă fără ca instanţa să se fi pronunţat asupra nerespectării procedurilor preliminare de acces la propriul dosar al persoanei interesate, reglementate în art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008 şi în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca premise obligatorii ale procedurii ulterioare de verificare a calităţii de lucrător şi de introducere a acţiunii.
3.3. Dezlegarea fondului cauzei este efectul lipsei de rol activ pentru aflarea adevărului şi a aprecierii greşite a utilităţii, concludenţei şi pertinenţei probelor prezentate.
În dezvoltarea acestor critici, recurentul – pârât a arătat că materialul probator evidenţiază succesiunea adevărată a faptelor şi absenţa oricărei contribuţii a sa la dosarul de urmărire informativă al numitului D.I, ori la producerea pretinselor consecinţe grave în planul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar în cazul E.M., unica implicare a recurentului - pârât a fost o opinie cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii propuse de alţi ofiţeri pentru finalizarea dosarului şi încetarea acţiunii de urmărire informativă. Prin modul în care a apreciat probele, instanţa de fond a lipsit de eficienţă principiul rolului activ şi a reţinut, în sarcina sa, activităţi la care nu a participat, fără legătură cu autorul cererii de verificare, creând fără temei o prezumţie de încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat, dezlegarea dată de judecătorul fondului fiind legală.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător a recurentului-pârât.
Verificările au fost efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către D.I., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G.nr. 24/2008.
Prima instanţă a reţinut în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că recurentul-pârâta avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi că, prin activitatea desfăşurată, a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Cu referire punctuală la criticile din recurs, Înalta Curte, reţine următoarele:
1.1. Cu privire la admisibilitatea acţiunii
Aşa cum rezultă din cele menţionate anterior, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost investită cu o acţiune cu o fizionomie distinctă, reglementată prin normele speciale cuprinse în art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, iar nu cu o acţiune în constatare de drept comun, supusă prevederilor art. 111 C. proc. civ.
Pentru calificarea acţiunii şi verificarea regularităţii învestirii instanţei nu erau necesare probe suplimentare, aşa cum susţine recurentul – pârât.
1.2.Cu privire la lipsa dovezii calităţii de reprezentant a Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Şi această critică este nefondată, pentru că intimatul - reclamant a acţionat potrivit atribuţiilor conferite prin dispoziţiile O.U.G.nr. 24/2008 (art. 7 şi 11).
Judecătorul fondului a reţinut corect că, în optica legiuitorului, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii nu este condiţionată de existenţa unei împuterniciri din partea persoanei care şi-a exercitat dreptul de acces la propriul dosar, numai etapa procedurală prealabilă sesizării instanţei, mai precis identificarea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi verificarea calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, efectuându-se la cererea persoanei care a constituit subiect al unui dosar, conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
1.3. Cu privire la administrarea şi interpretarea probelor şi rolul activ al instanţei
Curtea de apel a soluţionat cauza în baza înscrisurilor prezentate de intimatul – reclamant, incluzând procesul – verbal de avertizare şi raportul privind modul în care a decurs repartizarea numitului D.I., note de măsuri şi rapoarte privindu-i pe E.S.C., E.M. şi D.A., activităţi în care a fost implicat de diferite moduri recurentul – pârât, în perioade în care era ofiţer de securitate. Înscrisurile i-au fost comunicate, conform încheierii din 10 noiembrie 2009, în temeiul art. 96 C. proc. civ., şi nu au fost contestate de recurentul – pârât, care a invocat, în apărare, doar impedimente de ordin procedural.
Atâta vreme cât instanţa de fond a considerat concludente înscrisurile depuse de intimatul-reclamant, nu i se poate reproşa o lipsă a rolului activ, care nu poate fi transformat într-un mijloc de rupere a echilibrului procesual, prin substituirea instanţei în poziţia procesuală a uneia dintre părţi şi apărarea intereselor acesteia.
Condiţia ca înscrisurile utilizate să privească dosarul persoanei care a formulat cererea, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008, este îndeplinită,pentru că la paginile 1 şi 2 din nota de constatare care a stat la baza formulării acţiunii sunt consemnate date privind dosarul cu cota I 210198, avându-l ca titular pe petiţionarul D.I., care a formulat cererea nr. P 845/08 din 05 iunie 2008.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că activităţile desfăşurate se încadrau în atribuţiile normale de serviciu care îi reveneau în calitate de ofiţer al Securităţii, fără să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.
Înalta Curte, constată însă că înscrisurile depuse la dosarul de fond, al căror conţinut este sintetizat la pct. 1.1. din prezenta decizie, demonstrează cu prisosinţă acţiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţa privată şi libertatea de opinie şi de conştiinţă, protejate normativ, cel puţin la nivel formal, şi în perioada anterioară anului 1989.
Dezlegarea dată fondului cauzei reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a art. 2 lit. a) din O.U.G.nr. 24/2008, în raport cu probele cauzei, iar motivele care au format convingerea instanţei sunt expuse în mod logic şi detaliat, întrunind toate cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V. împotriva Sentinţei nr. 671 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 708/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 719/2012. Contencios → |
|---|
