ICCJ. Decizia nr. 745/2012. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 745/2012
Dosar nr.322/33/2011
Şedinţa publică din 14 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Şomcuţa-Mare reclamanta N.I.R.R. a solicitat în contradictoriu cu S.C. A. S.A. Şomcuţa-Mare, M.C. şi M.A. constatarea nulităţii absolute a unei încheieri de întabulare în CF 9 Boiu-Mare, radierea dreptului de proprietate a S.C. A. S.A., cu privire la terenul în suprafaţă de 5317 mp, întabularea construcţiilor edificate de pârâţii persoane fizice pe terenul proprietatea reclamantei în CF 112 Boiu-Mare.
Prin precizarea de acţiunea din 29 iunie 2010, reclamanta N.I.R.R. a solicitat în contradictoriu şi cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafaţă de 5317 mp, purtând seria M 07 nr. 1729 emis de acest pârât la data de 4 decembrie 1996.
După disjungerea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, prin sentinţa civilă nr. 70 din 8 februarie 2011 instanţa a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 237 din 13 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi în consecinţă a respins acţiunea reclamantei, ca tardivă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în ceea ce priveşte respingerea excepţiei inadmisibilităţii, faptul că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că prin adresa nr. 156477 din 28 decembrie 2010 a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte admiterea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii, instanţa de fond a reţinut că acţiunea în anulare a certificatului de atestare a proprietăţii a fost formulată cu depăşirea termenului legal prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reclamanta având cunoştinţă despre existenţa actului administrativ atacat dintr-un litigiu promovat anterior, respectiv la data de 27 mai 2008.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs reclamanta N.I.R.R., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind tardivă acţiunea formulată, întrucât a aflat de existenţa certificatului de atestare a proprietăţii, în şedinţa publică la penultimul termen de judecată, acesta nefiind înscris în cartea funciară.
Intimaţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi S.C. A. S.A. Şomcuţa-Mare au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, susţinând în raport de dispoziţiile art. 1 şi 11 din Legea nr. 554/2004, că acţiunea reclamantei a fost promovată cu depăşirea termenului legal de un an de la data la care a luat cunoştinţă de actul administrativ atacat.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins având în vedere următoarele considerente.
Obiectul cererii formulate de reclamantă l-a constituit anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 07 nr. 1729 din 4 decembrie 1996 emis de Ministerul Alimentaţiei (actualul Minister al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) în favoarea intimatei S.C. A. Şomcuţa-Mare S.A..
Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, anterior promovării acţiunii de faţă, recurenta-reclamantă a promovat o altă acţiune având ca obiect rectificare de carte funciară înregistrată sub nr. 362/847/2008 pe rolul Judecătoriei Şomcuţa-Mare, solicitând prin precizarea de acţiune şi constatarea nulităţii absolute a actului ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în favoarea intimatei S.C. A. S.A. Şomcuţa-Mare.
La data de 26 martie 2009 intimata S.C. A. S.A. Şomcuţa-Mare a depus la dosarul respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 1729 din 4 decembrie 1996, astfel că la această dată recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă de existenţa actului administrativ a cărui anulare a solicitat-o ulterior, în prezenta cauză.
În raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin care se instituie termenul de decădere de 1 an de la data luării la cunoştinţă de actul contestat în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, rezultă că în cauza de faţă, termenul a început să curgă din data de 26 martie 2009.
Pe cale de consecinţă, acţiunea de faţă precizată şi înregistrată la data de 24 ianuarie 2011 (conform rezoluţiei Judecătoriei Şomcuţa-Mare), având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este tardiv formulată în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Criticile recurentei-reclamante potrivit cărora instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că certificatul de atestare atacat a fost înregistrat în CF, sunt irelevante în cauză, întrucât astfel cum s-a reţinut anterior, termenul de decădere prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ s-a constatat ca fiind depăşit prin raportare la momentul la care aceasta a luat cunoştinţă de existenţa actului respectiv, în cadrul dosarului cu nr. 362/847/2008, astfel cum rezultă şi din înscrisurile depuse a dosarul cauzei.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de N.I.R.R. împotriva sentinţei nr. 237 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2012.
Procesat de GGC - C.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 751/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
